Conflict de muncă. Decizia 656/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 656
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de SINDICATUL LIBER "" B împotriva sentinței civile nr. 314 din 27.03.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind SC SA B - PRIN LICHIDATOR MANAGEMENT LICHIDARE I, iar lichidator MANAGEMENT LICHIDARE I - LICHIDATOR AL SC""SA BÂRLAD.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul SINDICATUL LIBER "" B, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului.
Avocat pentru recurentul SINDICATUL LIBER "" B depune la dosar împuternicire avocațială și practica judiciară. Solicită ca dosarul să fie lăsat la a doua strigare pentru a putea face verificări și a răspunde la excepție.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru ca apărătorul recurentului să poată răspunde la excepția tardivității formulării recursului.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat pentru recurentul SINDICATUL LIBER "" B, lipsă fiind celelalte părți.
Avocat pentru recurentul SINDICATUL LIBER "" B solicită respingerea excepției tardivității recursului deoarece pe dovada de comunicare a hotărârii instanței de fond către clientul său este aplicată ștampila SC""SA BÂRLAD și nu ștampila sindicatului. Arată că SC""SA BÂRLAD este partea potrivnică și că nu au avut cunoștință de hotărâre.
Instanța, având în vedere că pe dovada de comunicare a hotărârii primei instanțe către SINDICATUL LIBER "" B este aplicată ștampila SC""SA BÂRLAD și nu a sindicatului, respinge excepția tardivității recursului.
Avocat pentru recurentul SINDICATUL LIBER "" B arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul SINDICATUL LIBER "" B solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii. Arată că acțiunea introductivă a fost o acțiune în constatare și că prin lege s-a reglementat aplicarea grupei speciale de muncă. Precizează că societatea se află la acest moment în lichidare judiciară și că există pericolul dispariției angajatorului. S-a ajuns la situația, că deși au beneficiat de grupa I de muncă, ulterior nu au mai beneficiat de această grupă. Mai precizează că din anul 2001 s-a reglementat doar condițiile deosebite de muncă și că prin negociere s-a acordat această grupă tuturor angajaților. Deși s-a făcut demersuri către societate aceasta nu a mai făcut demersuri către pentru încadrarea la condiții speciale deoarece aceasta intrase în faliment. Mai arată că această încadrare se putea face fără nici un fel de cheltuieli și că în societate se lucra în condiții deosebit de nocive. Indică faptul că grupa I de muncă presupune condiții deosebit de nocive și că în anexa ordonanței este trecută și societatea. Nu s-a făcut investiții în societate pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă. A depus practică judiciară prin care alți salariați ai societății au abținut grupa de muncă. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad, Sindicatul Liber Bârlad, în numele și pentru membrii de sindicat, a chemat în judecată pe pârâta SC SA Bârlad solicitând acordarea grupei speciale de muncă din 2001 până în 2007, deoarece nu s-a făcut nici o îmbunătățire în ceea ce privește condițiile de muncă din societate.
Reclamantul a depus precizări la acțiune, arătând că solicită ca instanța să constate că locurile de muncă din cadrul pârâtei, unde își desfășoară activitatea membrii de sindicat care și au însușit acțiunea, îndeplinesc condițiile necesare pentru încadrare în "condiții speciale".
În motivarea acțiunii, s-a susținut că încadrarea în "condiții deosebite" este necorespunzătoare, nivelul de noxe de la locurile de muncă vizate depășind cotele maxime admise, ceea ce nu poate duce decât la concluzia că respectivele locuri de muncă îndeplinesc condițiile pentru încadrare în "condiții speciale".
Prin sentința civilă nr. 2382 din 28 septembrie 2007, Judecătoria Bârlada declinat în favoarea Tribunalului Vaslui competența de soluționare a cauzei.
În calitate de lichidator al pârâtei SC SA Bârlad, Management Reorganizare Lichidare Iaf ormulat întâmpinare prin care a invocat, întemeindu-se pe dispozițiile art. 3 alin. 3 din HG nr. 1025/2003, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
A fost invocată și excepția inadmisibilității cererii în constatare, în raport de dispozițiile art. 111 Cod proc. civilă, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Au fost depuse copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 314 din 27 martie 2008, Tribunalul Vasluia respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber Bârlad, în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâta SC SA Bârlad, prin lichidator Management Reorganizare Lichidare
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepțiile invocate sunt neîntemeiate, urmând să fie respinse. Acțiunea este admisibilă, întrucât reclamanții au posibilitatea de a se adresa instanței pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, funcție de activitatea pe care consideră că au desfășurat- Admiterea excepției inadmisibilității cererii ar contraveni principiului liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituția României și art. 6 alin. 1 din CEDO.
În ce privește lipsa calității procesuale active a reclamantului, aceasta nu poate fi reținută, deoarece dispozițiile HG nr. 1025/2003, invocate de pârâtă, nu sunt aplicabile în situația în care pârâta se află în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a constata că, până la data de 1 aprilie 2001, încadrarea în grupele de muncă s-a făcut conform Ordinului nr. 50/1990, act normativ abrogat la data menționată prin Legea nr. 19/2000. De la această dată, salariații nu au mai beneficiat de grupa I de muncă, ci de condiții deosebite, conform HG nr. 261/2001, care stabilește criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
La art. 3 din hotărâre, sunt prevăzute condițiile care trebuie îndeplinite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite: nominalizarea locurilor de muncă care se încadrează în această categorie de către angajator împreună cu sindicatul, expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii, efectuarea determinărilor de noxe profesionale, stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii, corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă; obținerea avizului inspectoratului teritorial d e muncă și stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite, în conformitate cu art. 19 alin. 4 din Legea nr. 19/2000.
Având în vedere aceste condiții prevăzute de lege, precum și faptul că, din actele depuse la dosar, rezultă că demersurile pentru obținerea condițiilor deosebite au fost făcute conform legii, conform criteriilor și metodologiei de încadrare în condiții deosebite prevăzute de HG nr. 261/2001, precum și a avizelor emise de ITM, cererea a fost apreciată ca neîntemeiată.
În condițiile în care, potrivit Contractului colectiv de muncă pentru anii 2000-2004, art. 30 alin. 1 și 2, încheiat cu Sindicatul Liber, locurile de muncă din cadrul societății se clasifică în locuri de muncă normale și locuri de muncă cu condiții deosebite, reclamanților nu li se poate admite încadrarea în condiții speciale.
De altfel, așa cum rezultă din lege, competența încadrării salariaților în categoriile de muncă este atributul angajatorilor împreună cu sindicatele, fiind stabilită o anumită procedură care trebuie urmată, astfel încât, în lipsa unui acord între cele două părți și a procedurii prevăzute de lege, nu se poate stabili încadrarea reclamanților în condiții speciale de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul Liber.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se arată că, prin acțiunea introductivă s-a solicitat să se constate existența dreptului de a beneficia de încadrare în grupa de muncă "condiții speciale", câștigat de salariații membri de sindicat, semnatari ai acțiunii, drept care s-a născut la data apariției HG nr. 1025/2003 și s-a consolidat prin promulgarea Legii nr. 26/2006.
A mai susținut recurentul că succesiunea în timp a actelor normative cu aplicare în domeniu a făcut imposibilă constituirea unei comisii la nivel de unitate pentru materializarea faptică a dreptului de încadrare în grupa de muncă "condiții speciale". În acest sens, recurentul menționează Ordinul nr. 50/1990, abrogat prin Legea nr. 19/2000, precum și CCM la nivel de unitate negociat în aceeași perioadă, când nu exista grupa de muncă "condiții speciale".
Motivat de această situație, s-au efectuat demersuri și s-a obținut încadrarea în grupa de muncă "condiții deosebite".
În anul 2003, în urma apariției HG nr. 1025/2003, a fost introdusă noțiunea de grupă de muncă "condiții speciale", reglementarea definitivă făcându-se prin Legea nr. 226/2006, însă la această dată angajatorul era în procedură de reorganizare și lichidare judiciară.
În același timp, actele normative nu prevăd o limită până la care se poate declanșa procedura, însă precizează în mod expres că acest drept se acordă începând cu data de 1.04.2001, fără ca angajatorul să fie obligat la plata unor impozite sau taxe suplimentare.
Atât timp cât dreptul său nu este prescris, angajatorul fiind în faza de lichidare judiciară, acțiunea este pe deplin legală și temeinică, deoarece a probat că: nivelul de noxe la nivel de unitate era peste nivelul maxim admis pentru încadrarea în condiții deosebite; potrivit HG nr. 1025/2003 art. 37 lit. a și b, activitățile din cadrul societății corespund încadrării în grupa de muncă "condiții speciale", iar până în anul 2001 salariații au fost încadrați în grupa I de muncă, echivalentul grupei speciale.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, care a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001, s-au prevăzut locurile de muncă în condiții speciale, alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. 1 putând fi stabilite numai prin lege, aș cum prevede alin. 2 al aceluiași articol.
În temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, a fost adoptată HG nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, act normativ la a cărui apariție s-ar fi născut, conform susținerilor recurentului, dreptul salariaților membri de sindicat de a beneficia de încadrarea în grupa de muncă "condiții speciale".
Așa cum s-a arătat, dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, act normativ care a abrogat, într-adevăr, Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și II în vederea pensionării, nu reglementează încadrarea salariaților în grupe de muncă, ci locurile de muncă în condiții speciale, în timp ce art. 19 din același act normativ reglementează locurile de muncă în condiții deosebite, care se regăsesc și în Contractul colectiv de muncă 2000-2004 la nivelul SC SA Bârlad.
Pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele criterii prevăzute în art. 2 alin. 1 din HG nr. 1025/2004: încadrarea locurilor de munca în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001; desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a); existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de munca, pe perioada ultimilor 15 ani.
Recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor criterii pentru membrii de sindicat în numele cărora a formulat acțiunea.
În ceea ce privește metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, aceasta include mai multe etape, care trebuie parcurse în ordinea cronologică indicată în art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2004, aceste etape fiind: nominalizarea locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii; solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de muncă în condiții speciale, initiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului teritorial d e munca pe raza căruia se află locul de muncă respectiv sau Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților; verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă sau Comisia Națională pentru Controlul Activităților a locurilor de muncă nominalizate, din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2 la hotărâre; efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificarii factorilor de risc care nu pot fi înlaturati, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d); efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificarii și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de munca, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
Nici una dintre aceste etape nu a fost parcursă, iar simpla susținere a recurentului, în sensul că activitățile din cadrul societății ar corespunde încadrării în grupa de muncă "condiții speciale", potrivit art. 37 lit. a și b din HG nr. 1025/2003, (probabil că recurentul a dorit să se refere la pct. 31 lit. a și b din Anexa 1 HG nr. 1025/2003, care prevede lista locurilor de muncă în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor acestei hotărâri), nu atrage încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale. În absența îndeplinirii cumulative a criteriilor menționate și în condițiile în care nu a fost respectată metodologia prevăzută de HG nr. 1025/2003, încadrarea în grupa I de muncă până în anul 2001 și existența unui nivel ridicat de noxe nu sunt criterii suficiente pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
Mai mult, potrivit art. 3 alin. 3 din HG nr. 1025/2003, în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. (1) lit. c).
De asemenea, potrivit art. 13 din același act normativ, angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei care, împreună cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitivă, această decizie putând fi contestată la instanța judecătorească competentă, potrivit legii.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 226/2006, se reține că prin acest act normativ, invocat de recurent, se precizează doar că locurile de muncă încadrate în condiții speciale prevăzute la art. 1 alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile <LLNK 12003 1025 20 301 0 35>Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de munca în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare. Din examinarea anexei nr. 2, se constată că SC SA Bârlad nu se regăsește printre unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale.
În consecințele față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Sindicatul Liber "" Bârlad împotriva sentinței civile nr.314 din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Vaslui:
-
- -
19.XI.2008.-
2 ex.-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
29 Octombrie 2008
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 244/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 637/2008. Curtea de... → |
|---|
