Conflict de muncă. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE I - SUCURSALA REGIIONALĂ DE FERATE I împotriva sentinței civile nr. 1247 din 05 09 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat pentru intimat.
Părțile prezente precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă arată că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică. În mod greșit s-a constatat că raporturile de serviciu se circumscriu dispozițiilor Codului Muncii în ce privește numirea și revocarea din funcție a șefilor de departamente. Consideră că este un litigiu de contencios administrativ. S-a interpretat greșit că a fost un act de modificare a felului muncii. Trecerea sa în altă funcție nu a avut caracterul unei retrogradări. Nu a avut nici o modificare a felului muncii, nu i-au fost date alte atribuții. În consecință solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, avînd cuvîntul pentru intimat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Solicită respingerea excepției necompetenței Tribunalului dea soluționa cauza. Este un litigiu de muncă, nu este un act emis de o autoritate publică.
Pe fond susține că prin decizia contestată s-a modificat unilateral contractul de muncă al contestatorului. Opinia unanimă a practicii este în sensul că reprezintă o modificare nelegală a contractului individual de muncă schimbarea felului muncii salariatului fără acordul acestuia precum și faptul de a -l trece, unilateral, de pe o funcție de conducere într-una de execuție. În consecință solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, contestatorul a chemat în judecată intimata Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate I solicitând constatarea nulității deciziei nr. 1.8.M/246/9.06.2008, iar în subsidiar să se dispună anularea acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a susținut că decizia de modificare unilaterală a contractului de muncă este informă, deoarece nu cuprinde mențiuni esențiale cu privire la motivarea în fapt și în drept, precizarea termenului în care poate fi atacată această măsură, precum și instanța competentă.
A mai arătat contestatorul că această decizie reprezintă o modificare nelegală a contractului individual de muncă, raportat la prevederile art. 42 și art. 48 Codul muncii. Conform atribuțiilor menționate în fișele postului cu privire la cele două activități, se observă că postul precizat în decizia criticată nu este unul de conducere, ci unul de execuție, o asemenea trecere, dintr-o funcție de conducere într-una de execuție, fiind nelegală.
întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, arătând că decizia contestată nu este o decizie de sancționare, ci un act administrativ dispus în temeiul art. 48 coroborat cu art. 40 alin. 1 și 2 Codul muncii.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât decizia este legală, în vederea realizării obiectului de activitate în condiții de eficiență. Nu este o decizie de sancționare, nefiind necesar să îndeplinească anumite condiții de formă.
A mai susținut intimata că doctrina și instanțele au decis că nu constituie o modificare a contractului de muncă trecerea pe altă funcție, cât timp nu s-a schimbat natura muncii prestate, locul de muncă a rămas același, iar nivelul de salarizare este superior.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri.
încheierea din 3.09.2008, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a secției de conflicte de muncă, invocată de intimată, avându-se în vedere decizia contestată și actul adițional la contractul individual de muncă.
sentința civilă nr. 1247 din 5 septembrie 2008, Tribunalul Iașia respins excepția nulității absolute a deciziei nr. 1.8.M/246/9.06.2008 invocată de contestator.
A admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate
A anulat decizia nr. 1.8.M/246/9.06.2008 emisă de intimată, care a fost obligată să achite contestatorului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul este salariatul intimatei, conform contractului individual de muncă nr-. actul adițional nr. 1.8./130/27.03.2008, s-a prevăzut la pct. muncii, că funcția sa este de șef serviciu SC.
decizia nr. 1.8.M/246/9.06.2008 emisă de intimată, s-a dispus că, începând cu data de 9.06.2008, contestatorul se eliberează din funcția de șef serviciu SC de la unitatea Revizoratului regional SC și, începând cu aceeași dată, se trece în funcția de revizor regional SC la aceeași unitate. În baza acestei decizii, au fost emise două acte adiționale la contractul individual de muncă al contestatorului, care nu poartă semnătura acestuia, în care se prevede funcția de revizor regional SC.
la conținutul deciziei, instanța a reținut că aceasta echivalează cu o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, nu cu o decizie de sancționare, astfel încât nu se impune să îndeplinească condițiile de formă prevăzute de lege pentru o decizie de sancționare în mod imperativ, urmând să fie respinsă excepția de nulitate absolută.
În ceea ce privește modificarea contractului de muncă, față de dispozițiile art. 41 alin. 1 și 3 Codul muncii, s-a observat din conținutul deciziei contestate că s-a modificat felul muncii, respectiv funcția care, potrivit fișei postului, presupune atribuții diferite.
Potrivit art. 41 alin. 2 Codul muncii, modificarea unilaterală a contractului de muncă este posibilă numai în condițiile și în cazurile prevăzute de cod, respectiv art. 42, până la art. 48 Codul muncii. Angajatorul nu a făcut dovada vreuneia dintre aceste situații pentru a justifica măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă al contestatorului, considerente pentru care va admite contestația și va dispune anularea deciziei. S-au avut în vedere și dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, se susține că în mod greșit a constatat prima instanță că raporturile de serviciu pe care le are cu contestatorul, în ceea ce privește numirea și revocarea din funcțiile de conducere, se circumscriu dispozițiilor Codului Muncii. Numirea și eliberarea din funcție a șefilor de departamente se face în baza deciziilor unilaterale ale organelor de conducere, în baza raporturilor administrative, sens în care recurenta invocă art. 2 din Legea contenciosului administrativ, dispoziția nr. 153/2006, anexa I, IV, pct. 6 emisă în baza HG nr. 581/1998, dispozițiile art. 30 Codul muncii, art. 37 și art. 38 alin. 2 și 3 din Contractul colectiv de muncă. În consecință, raporturile de serviciu sunt specifice contenciosului administrativ, iar cauza trebuie restituită pentru a fi soluționată de un complet specializat de contencios administrativ.
A mai susținut recurenta că, și în situația menținerii calificării date de prima instanță, decizia contestată a fost greșit interpretată ca fiind un act de modificare a felului muncii contestatorului, deoarece nu i-au fost date în sarcină acestuia alte atribuții decât cele pe care ar putea să le îndeplinească potrivit pregătirii și competenței sale profesionale. Contestatorul a fost degrevat de responsabilitățile de șef de serviciu, iar doctrina și practica au considerat că nu constituie o modificare a contractului de muncă trecerea pe o altă funcție, atâta timp cât nu s-a schimbat natura muncii prestate, locul de muncă rămânând același. decizia contestată, a trecut la un nivel superior de salarizare, rezultând că prima instanță a omis să examineze concret împrejurarea dacă există o reală modificare a muncii sale.
întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând că actul emis este o dispoziție referitoare la executarea unui contract de muncă și că dispozițiile legale prevăd că o modificare unilaterală a contractului de muncă poate fi dispusă exclusiv în situația precizată de art. 42 și art. 48 Codul muncii.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 3 și pct. 8 și art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Art. 2 alin. 1 lit. c din același act normativ prevede că, prin act administrativ, se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrative.
Decizia nr. 1.8.M/246/9.06.2008 emisă de directorul Sucursalei Regionale de Ferate I este un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, recurenta fiind asimilată autorității publice, deoarece prestează un serviciu public, însă acest act nu este emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii.
Intimatul este salariatul recurentei, iar prin decizia nr. 1.8.M/246/9.06.2008 acesta a fost eliberat din funcția de șef serviciu SC, prevăzută în actul adițional la contractul individual de muncă, fiind trecut în funcția de revizor regional SC.
urmare, actul contestat nu este un act administrativ, ci o decizie unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea contractului individual de muncă al intimatului, recurenta neemițând actul în regim de putere publică, ci în calitatea sa de persoană juridică care beneficiază de munca desfășurată de intimat, cu care se află în raporturi de muncă în condițiile Codului Muncii, nu în raporturi de serviciu, specifice funcționarului public.
Este evident că dispoziția nr. 153/2006 emisă de directorul general al recurentei în baza HG nr. 581/998 și împrejurarea că intimatul, contrar prevederilor din Codul muncii și din Contractul colectiv de muncă invocate de recurentă, a fost promovat în funcție de conducere fără ca recurenta să organizeze concurs, nu schimbă natura raporturilor juridice dintre părți și nici natura actului juridic contestat. Așa cum s-a arătat, între recurentă, în calitate de angajator, și intimat, în calitate de salariat, s-a încheiat un contract individual de muncă, așa încât conflictul cu privire la modificarea unuia dintre elementele esențiale ale acestui contract, respectiv felul muncii, este supus jurisdicției muncii, în conformitate cu prevederile art. 281 și art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii, deci competența de soluționare a cauzei aparține instanțelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă, nu instanțelor de contencios administrativ.
Neîntemeiate sunt și susținerile recurentei privind neexaminarea, de către prima instanță, a realei modificări a felului muncii intimatului. trecerea în funcția de revizor regional SC, intimatul a fost "degrevat", așa cum arată chiar recurenta în cererea de recurs, de responsabilitățile de șef de serviciu, pe care le avea potrivit fișei postului. urmare, a existat o modificare a atribuțiilor intimatului, și implicit a naturii muncii prestate, prin trecerea dintr-o funcție de conducere, în una de execuție, ceea ce reprezintă o modificare unilaterală a felului muncii, interzisă prin art. 41 Codul muncii. Există o modificare unilaterală a felului muncii chiar dacă salariatul poate îndeplini aceste atribuții, conform pregătirii sale profesionale. De asemenea, există modificare unilaterală a felul muncii independent de modificarea nivelului de salarizare ori a locului de muncă.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod proc civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în recurs, reprezentând onorariul avocatului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta CNCF - CFR I SA - Sucursala Regională de Ferate I împotriva sentinței civile 1247/05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
19.2009.-
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 63/2009. Curtea de... → |
|---|
