Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 401/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 401/R-CM
Ședința publică din 13 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta TURISM MUNTENIA PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.848/CM din 07 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic Aceea pentru recurenta-pârâtă Turism Muntenia P, în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul Consilierilor Juridici, lipsind intimata-reclamantă I.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se comunică reprezentantului recurentei-pârâte, copie de pe întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă și depusă la dosar la data de 08 mai 2008.
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar concluzii scrise la care s-au atașat în copie, adresa nr.1035 din 18.04.2008 emisă de Turism Muntenia P, adresa nr.18026/06.04.2008 emisă de Inspectoratul de Poliție A, plângerea penală împotriva numitei I, formulată de în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al Turism Muntenia P, deciziile nr.520 din 11 octombrie 2005 și nr.926 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.52 alin.1 lit."c" din legea nr.53/2003- Codul muncii. Susține că s-a executat hotărârea primei instanțe și că nu are cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic Aceea având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Turism Muntenia, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii date de prima instanțe în sensul respingerii contestației.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 26.06.2007 contestatoarea I- a formulat contestație împotriva dispoziției de suspendare a contractului individual de munca nr.1444, din data de 18.06.2007, emisă de intimata "TURISM MUNTENIA", solicitând anularea dispoziției emise, reluarea activității anterioare si obligarea unității la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului.
În motivarea contestației s-a arătat că prin decizia nr.1444 din data de 18.06.2007 s-a decis suspendarea contractului său individual de munca, începând cu data de 18.06.2007, conform art.52 lit.c din Codul muncii, însă această dispoziție este nelegală întrucât nu s-a menționat funcția în care este încadrat la societate, așa încât nu pot fi aplicate disp.art.52 alin.1 lit. c din Codul muncii pentru faptul că acest articol prevede clar că poate fi suspendat contractul individual de muncă din inițiativa angajatorului în situația în care "angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului său acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținuta", cât și ce efecte atrage suspendarea contractului individual de muncă.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea contestației, arătând că mpotriva reclamantei societatea a depus plângerea penală cu nr.-/15.06.2007, în sarcina acesteia reținându-se faptul că, în calitatea sa de consilier juridic al intimatei, avea obligația de a verifica legalitatea actelor emise de societate, obligație încălcată de aceasta prin semnarea unor documente care au produs consecințe juridice.
Angajatorul a suspendat contractul individual de muncă în conformitate cu art.52, alin.1 lit.c, text de lege care se referă strict la existența unei plângeri penale din partea angajatorului împotriva salariatului și nu pentru faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută. Angajatorul nu a menționat în decizie ce efecte atrage suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului deoarece aceasta se deduce din textul de lege al art.49 alin 2, Codul muncii în care s-a stipulat faptul că "suspendarea contractului individual de munca are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plăților drepturilor de natură salarială de către angajator".
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.848/CM/7 decembrie 2007, a admis contestația formulată, a dispus anularea deciziei nr.1444 din 18 iunie 2007, emisă de intimată și repunerea părților în situația anterioară, în sensul reluării de către contestatoare a funcției avute anterior, cu obligarea intimatei să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu contravaloarea salariului și a celorlalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării.
S-a reținut de către instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.- din data de 1.05.2001, înregistrat la data de 16.05.2001 la A, contestatoarea este angaja intimatei, în funcția de "consilier juridic".
La data de 18.06.2007 angajatorul, intimata în speță, a emis decizia nr.1444, prin care a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatoarei potrivit art.52 lit. c Codul muncii, începând cu data de 18.06.2007, având în vedere că împotriva acestuia s-a formulat o plângere penală, înregistrată la A sub nr.-/15.06.2007.
Decizia de suspendarea a contractului individual de muncă a fost semnată de Președintele Consiliului de Administrație, dl.. Sub acest aspect decizia a fost contestată, fiind pusă sub semnul nelegalității atribuția acestuia în acest sens.
Potrivit art.21 lit.Aa din statutul intimatei, consiliul de administrație este cel care are atribuții în ceea ce privește angajarea și concedierea personalului. Potrivit principiului "cine poate mai mult, poate și mai puțin", instanța a apreciat că și suspendarea este tot atributul consiliului de administrație al intimatei.
În cuprinsul deciziei contestate se menționează faptul că măsura are la bază o plângere penală formulată împotriva contestatoarei, înregistrată la A sub nr.-/11.06.2007.
Prin această plângere intimata a solicitat începerea urmăririi penale a contestatoarei pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art.289 (fals intelectual) Cod penal. Este adevărat că această faptă pentru care s-a formulat plângere penală este în legătură cu atribuțiunile de serviciu ale contestatoarei, dar trebuie avută în vedere precizarea intimatei că invocă prima teză a art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii, respectiv faptul că angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului
Conform art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
După cum a precizat chiar reprezentantul intimatei, suspendarea dispusă se circumscrie primei teze a textului legal.
S-a constatat că această suspendare este totuși una facultativă și nu obligatorie, măsura suspendării urmând a fi dispusă, dacă este neapărat necesară, de la caz la caz.
S-a reținut că la societatea intimată există o stare conflictuală creată între membrii consiliului de administrație și o parte a angajaților, susținători ai fostului președinte al consiliului de administrație.
Tribunalul a apreciat că, date fiind motivele care au determinat formularea plângerii penale împotriva contestatoarei și pentru a evita luarea unor măsuri cu caracter revanșard, nimic nu împiedică părțile să-și deruleze raporturile de muncă până la soluționarea plângerilor penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata TURISM MUNTENIA
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât:
1. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Nu s-a avut în vedere de instanța de fond că potrivit textului de lege sus arătat, în situația în care se constată nevinovăția salariatului, acesta își reia activitatea avută anterior și i se plătește o despăgubire egală cu salariul pe perioada suspendării însă, în speță, nevinovăția nu a fost constatată de organul de cercetare penală, întrucât dosarul nu a fost soluționat, situație în care motivele suspendării contractului individual de muncă al contestatoarei subzistă.
Nu s-a avut în vedere de instanța de fond că la dosar s-au depus suficiente înscrisuri din care rezultă activitatea defectuoasă desfășurată de contestatoare și care au determinat formularea plângerii penale și suspendarea contractului de muncă.
2. Hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât judecătorii nu au stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului, chiar dacă părțile se împotrivesc conform art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
Legiuitorul a prevăzut sancțiunea nulității absolute pentru decizia prin care angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare și nu a suspendării contractului de muncă.
Deși s-au solicitat proba cu înscrisuri, interogatorii și martori, instanța nu a admis decât proba cu înscrisuri și nu a calificat situația de fapt din care rezultă activitatea defectuoasă a contestatoarei.
Față de motivele invocate, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii contestației formulate.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de intimată este nefondat.
Astfel, potrivit art.52 alin.1 din Codul muncii, angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă în cazul în care a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Din expunerea textului reglementării suspendării contractului individual de muncă în acest caz, se desprinde că aplicarea acestei măsuri se poate lua în două situații anume: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru o faptă incompatibilă cu funcția deținută, ori când a fost trimis în judecată pentru o astfel de faptă.
În prima situație incidentă în cauza analizată, suspendarea din funcție poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv s-a formulat plângere penală împotriva salariatului, deosebit, faptele imputate prin această plângere îl fac incompatibil cu exercițiul funcției pe care o deține.
Altfel, în lipsa întrunirii concomitente a celor două condiții, măsura suspendării nu poate fi dispusă pentru că reglementarea ce o conține este de excepție, textul fiind de strictă și limitată aplicare numai la ceea ce legiuitorul a prevăzut în mod expres.
În cauză, prin decizia nr.1444/18 iunie 2007, s-a dispus că începând cu data acesteia se suspendă contractul individual de muncă al contestatoarei având în vedere plângerea penală formulată împotriva sa înregistrată la A sub nr. -/11.06.2007.
Se constată însă că urmare a plângerii penale formulate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, prin rezoluția nr.3579/P/2007 din 29 februarie 2008 a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală.
S-a reținut că Iaf ost consilier juridic la societatea recurentă de la data de 1 mai 2001 până la 18 iunie 2007 când i-a fost suspendat contractul de muncă.
Deciziile de suspendare a contractelor de muncă nr.85 și nr.86 din 12 iunie 2007 ale numiților și C, cât și celelalte documente la care se face referire în plângerea penală înaintată de recurentă, au fost semnate de consilierul juridic I alături de directorul general al societății, G, conținutul acestora fiind real, conform art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii.
S-a precizat de asemenea că din adresele nr.1738/13 iulie 2007 și nr.2195/24 iulie 2007 ale Turism Muntenia, cât și din declarația contestatoarei, rezultă că aceste două decizii au fost înregistrate și comunicate la persoanele respective fiind prezente la locul de muncă, pontate și remunerate, concluzionându-se în final că în cauză nu sunt elementele constitutive ale infracțiunii de fals sub aspectul laturii obiective și subiective.
Potrivit art.52 alin.2 din Codul muncii, în cazurile prevăzute la alin.1 lit.a, b și c, dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, nu rezultă din actele dosarului și nici din concluziile Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești că intimata ar fi săvârșit o faptă incompatibilă cu funcția deținută, situație în care nu se constată a fi întrunite elementele prev.de art.52 lit.c din Codul muncii pentru suspendarea contractului de muncă.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs privind rolul activ al judecătorului în soluționarea cauzei, se constată că instanța de fond a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului în cauză ordonând administrarea probelor necesare, motiv pentru care nu se poate pretinde că nu a avut un rol activ pentru clarificarea situației de fapt.
De altfel, s-au invocat fără nici o legătură cu obiectul sesizării instanței la acest motiv de recurs dispozițiile art.268 alin.2 din Codul muncii și dispozițiile art.264 din Codul muncii cuprinse în capitolul "Răspunderea disciplinară", iar referirile la nulitatea deciziei de suspendare prin prisma susținerilor contestatoarei exced reținerilor făcute de instanța de fond care a apreciat că persoana emitentă era abilitată în acest sens.
Avându-se în vedere și motivarea primei critici din recurs, se constată că în totalitate recursul formulat de intimată este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâta TURISM MUNTENIA PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.848/CM din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind contestatoarea I.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
PG/23.05.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
| ← Conflict de muncă. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Iasi | Conflict de muncă. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
