Conflict de muncă. Decizia 740/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 740
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurentul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 495 din 25.03. 2009 Tribunalului Iași, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de;
Prin contestația înregistrată la Tribunalul I sub nr.308/99/15.01.2009, contestatorul a chemat în judecată pe intimatul Primarul com., solicitând anularea dispoziției nr. 524/05.12.2008, exonerarea sa de plata sumei de 154 lei și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că, încălcând dispozițiile art. 269 și urm. din Codul muncii, intimatul i-a imputat suma de 154 lei prin decizia contestată. Astfel, intimatul a încălcat normele și principiile răspunderii civile contractuale și a emis un act care îi aduce un grav prejudiciu, încalcă ordinea de drept și eludează autoritatea judecătorească. Mai susține contestatoarea că sumele imputate au fost cheltuite exclusiv în favoarea instituției, motiv pentru care avea dreptul ca sumele respective să-i fie decontate în mod corespunzător.
În dovedirea contestației, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, dispoziția nr. 524/05.12.2008.
Intimatul Primarul com. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a susținut că răspunderea contestatoarei pentru plata sumei de 154 lei s-a stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 269 și urm. din Codul muncii, dispoziții ce constituie dreptul comun în materia răspunderii patrimoniale în raporturile juridice de muncă. De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 272 alin. 1 din Codul muncii, susține intimatul că are posibilitatea să stabilească și să antreneze răspunderea patrimonială a contestatoarei fără aoa cționa pe aceasta în judecată, ci în mod direct, printr-un act unilateral care, în speță, este tocmai decizia contestată. Pe fond, intimatul a susținut că dispoziția nr. 524/05.12.2008 a avut la bază procesul - verbal de inspecție nr. 27410/1612 din 6 noiembrie 2008 al compartimentului de inspecție generală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, act prin care s-a constatat că răspunderea pentru prejudiciul în valoare de 154 lei revine contestatoarei.
În dovedirea susținerilor sale, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, dispoziția nr. 524/05.12.2008, contractul individual de muncă. La termenul de judecată din 11.02.2009, contestatoarea a invocat excepția nulității absolute a deciziei contestate.
În ceea ce privește excepția nulității absolute a dispoziției nr. 524/05.12.2008 invocată de contestatoare, instanța a constatat că această este neîntemeiată, având în vedere faptul că motivele de nulitate absolută sunt expres și limitativ prevăzute de lege, precum și faptul că dispozițiile Codului muncii referitoare la răspunderea patrimonială nu prevăd sancțiunea nulității absolute a deciziei de imputare.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Contestatorul a fost angajat pe postul de muncitor cantonier conform contractului individual de muncă din 03.01.2008 (fila 9 dosar). Prin dispoziția nr. 524/05.12.2008 emisă de intimatul Primarul com., contestatoarei i-a fost imputată suma de 154 lei reprezentând prejudiciu cauzat Primăriei comunei.
Potrivit disp. art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, principalele modalități de stabilire și recuperare a prejudiciului produs angajatorului - atât în cazul răspunderii patrimoniale cât și a obligației de restituire - sunt învoiala părților și acțiunea în justiție. În acest sens, în situația în care părțile nu se înțeleg, respectiv când salariatul nu recunoaște producerea pagubei ori nu este de acord cu valoarea acesteia, singura cale aflată la îndemâna angajatorului păgubit este aceea de a sesiza instanța competentă în vederea obligării salariatului la repararea prejudiciului.
De asemenea, potrivit disp. art. 164 alin. 1 Codul muncii, nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Având în vedere aceste dispoziții legale, în mod greșit intimatul a emis dispoziția nr. 524/05.12.2008 prin care a imputat contestatoarei suma de 154 lei reprezentând prejudiciu cauzat primăriei.
În consecință, instanța de fond a constatat că decizia înregistrată sub nr. 524/05.12.2008 este nelegală, a anulat-o și a exonerat contestatorul de plata sumei de 154 lei stabilită prin această dispoziție
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată având în vedere faptul că în speță nu s-a făcut dovada cuantumului acestor cheltuieli.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Primarul Comunei, considerand-o nelegala si netemeinica.
A sustinut recurentul ca in mod gresit tribunalul a constatat nulitatea absoluta a deciziei de imputare, intrucat aceasta a fost emisa cu respectarea tuturor conditiilor legale de fond si forma, a avut la baza procesul verbal de inspectie 27.410/1.612/2008 a Ii ar prin emiterea sa nu s-a adus nici un fel de prejudiciu reclamantului.
Mai arata recurentul ca stabilirea prejudiciului in suma de 154 lei s-a facut cu respectarea disp.art.269 din muncii referitoare la raspunderea patrimoniala si ca sustinerea reclamantului conform careia nu si-a putut formula aparari este neintemeiata atat timp cat dispozitia a fost atacata de acesta in prezentul litigiu.
In drept recursul nu a fost motivat, insa criticile formulate se circumscriu disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Intimatul nu a formulat intampinare.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de motivele invocate, probatoriul administrat si dispozitiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Este real ca in baza dispozitiilor art.270 din Codul muncii, salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. Aceasta raspundere poate fi insa antrenata doar cu respectarea conditiilor legale, intrucat art.164(2) din Codul muncii prevede ca retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca prejudiciul a fost constatat ca atare prin hotarare judecatoreasca.
Este deci fara echivoc ca angajatorul, in speta Primarul Comunei, nu putea proceda la emiterea unui act unilateral in acest sens (decizie de imputare) ci, pe baza procesului verbal invocat trebuia sa procedeze la actionarea in instanta a salariatului si sa solicite obligarea acestuia la plata sumei de 154 lei cu titlu de prejudiciu. Doar dupa ramanerea definitiva a sentintei,se puteau opera retinerile din salariu cu acest titlu.
Ca atare, in mod judicios si cu aplicarea corecta a legii, tribunalul a constatat nulitatea deciziei de imputare si a exonerat salariatul de plata sumei de 154 lei.
Curtea constata ca instanta de fond nu a analizat in cauza vinovatia salariatului in producerea prejudiciului si nici intrunirea elementelor prevazute de art.270 din muncii, ci a retinut doar ca nu aceasta era calea legala, permisa de Codul muncii, prin care angajatorul putea antrena raspunderea salariatului si, ca atare, decizia de imputare este nula si nu-si poate produce efectele.
de cele retinute, constatand ca nu sunt incidente in cauza disp.art.304 pct.9 pr.civ, in baza art.312 pr.civ. se va respinge recursul si se va mentine hotararea recurata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primarul Comunei impotriva sentintei civile nr.495/25.03.2009 pronuntata de Tribunalul I, sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
]
Red.
Tehnored.
2 ex.-08.07.2009.
Tribunalul I:,.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 47/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 73/2010. Curtea de... → |
|---|
