Contestație decizie de concediere. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 73/

Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu

JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță

JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi

Grefier - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestator G împotriva sentinței civile nr. 1640/26.11.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2010.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Constată că, prin sentința civilă 1640/2009 Tribunalul Brașov a dispus următoarele:

A respins acțiunea formulată de reclamantul G domiciliat în localitatea -Sat,-, -, etaj.I,.3,județul B în contradictoriu cu pârâta - Sucursala Regională CFR -B, cu sediul în-, județul

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul a fost angajat în cadrul societății pârâte la cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată începând cu data de 24.09.1973, conform înscrierilor din carnetul de muncă- poz.5- 23.

La data de 1.07.2009 reclamantul a formulat o cerere prin care solita înscrierea la pensie pentru limită de vârstăîncepând cu data de 1.07.2009- 13

Urmare a acestei cereri, la data de 16.09.2009 s-a emis decizia de pensionare nr.- prin care începând cu această dată reclamantul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.

Față de această situație la data de 1.10.2009 pârâta a emis adresa nr-/2009 prin care reclamantului i se aducea la cunoștință faptul că începând cu data de 1.10.2009 contractul de muncă al acestuia încetează în temeiul artr.56 lit.d din Codul Muncii.

Începând cu această dată - 1.10.2009 reclamantul a intrat în incapacitate temporară de muncă, astfel cum rezultă din certificatele medicale depuse la dosar- 29-30.

Acest aspect nu produce nici un efect asupra încetării de drept a contractului individual de muncă.

Astfel, potrivit art.56 lit.d din Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă" Textul legal reglementează una din situațiile de încetare de drept a raportului de muncă, fără îndeplinirea vreunei formalități din partea vreunei părți.

Faptul că reclamantul a intrat în concediu medical începând cu data de 1.10.2009 nu atrage incidența dispozițiilor art. 50 lit.b și nici a art.60 din Codul Muncii.

Contractul de muncă al reclamantului nu mai era susceptibil de a fi suspendat întrucât la data de 16.09.2009 s-a emis decizia de pensionare, astfel încât au devenit aplicabile dispozițiile art.56 lit.d din Codul Muncii.

De asemenea dispozițiile art.60 din Codul Muncii sunt inaplicabile întrucât acestea vizează altă situație și anume concedierea salariatului pe perioada incapacității temporare de muncă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul în termen, motivat.

În motivele de recurs contestatorul critică sentința pentru nelegalitate și netemeinice.

Se susține că instanța de fond a reținut greșit starea de fapt dedusă judecății.

În realitate contractul individual de muncă nu trebuia să înceteze în temeiul art 56 lit. d din CM deoarece contestatorul cu o lună înainte de a i se comunica decizia de pensionare a fost în concediu medical ( din septembrie 2009).

Susține că starea de incapacitate temporară de muncă este un motiv de suspendare a contractului de muncă, iar angajatorul avea obligația să comunice casei de pensii acest lucru.

Astfel decizia de pensionare iar fi fost comunicată după epuizarea zilelor de concediu medical.

Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul de a obliga pârâta la plata drepturilor bănești pe perioada 1 - 31.10.2009 și 1-14 noiembrie 2009.

În probațiune s-au depus copii de pe certificatul de concediu medical pentru luna septembrie 2009.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că la cererea contestatorului s-a emis decizia de pensionare -/16.09.2009 care atrage încetarea de drept a contractului. Contestatorul a primit decizia de pensionare în 29.09.2009, deci pentru lunile octombrie și noiembrie nu i se mai cuvin drepturi salariale.

Analizând recursul formulat, instanța constată că este neîntemeiat.

Starea de drept a fost corect reținută de instanță. Chiar dacă recurentul a făcut dovada în recurs că și în luna septembrie 2009 a fost în concediu medical, această stare de fapt nu influențează temeiul de drept al încetării contractului individual de muncă și nu schimbă nici sentința atacată.

Intimata prin adresa -/2009 a contestat încetarea de drept a contractului individual de muncă în temeiul art 56 lit. d începând cu 1.10.2009 ca efect al comunicării deciziei de pensionare -/16.09.2009 a contestatorului la cererea acestuia.

Acest motiv al încetării reprezintă o cauză de încetare de drept a, nu unilaterală așa cum consideră recurentul. - nu atrage aplicarea art. 60 alin. 1 lit. a Codul Muncii. Fiind vorba de o încetare de drept - în virtutea legii - contractul este reziliat în chiar momentul apariției cauzei de încetare, fără să mai fie nevoie de vreo formalitate. Contractul de muncă ar fi putut continua însă numai cu acordul părților. În speță, fostul angajator își exprimă imposibilitatea continuării având în vedere situația socio- economică a societății și politica generală de restructurare la nivel național a Companiei Naționale CFR.

În speță nu se poate reține o cauză de nulitate a încetării contractului de muncă în temeiul art. 56 lit. d CM pe considerentul că la data încetării, contestatorul era în concediu medical, deoarece momentul încetării este determinat doar de momentul comunicării deciziei de pensionare, fără nicio altă formalitate din partea angajatorului.

Pe de altă parte, emiterea deciziei de pensionare era inevitabilă din moment ce contestatorul a formulat în 1.07.2009 cerere pentru înscriere la pensie pentru limită de vârstă, îndeplinind condițiile de pensionare. Nu sunt aplicabile astfel dispozițiile art. 50 lit. b din Codul Muncii. Starea de incapacitate temporară de muncă a survenit după formularea cererii de pensionare, deci după derularea procedurii de pensionare, astfel că nu i se poate imputa fostului angajator vreo culpă în neprezentarea Casei Județene de Pensii a situației medicale a contestatorului.

De altfel, angajatorul i-a plătit contestatorului drepturile salariale și concediul medical aferent perioadei de până la comunicarea deciziei de pensionare.

În speță nu este vorba de o concediere în temeiul art. 61 lit. e din Codul Muncii care i-ar fi dat dreptul contestatorului de a face o contestație împotriva deciziei de concediere în scopul criticării măsurii, ci doar de contestarea încetării de drept a în baza art. 56 lit. d CM care operează în virtutea legii, cum s-a arătat mai sus.

În prezent, în doctrina de drept al muncii s-a apreciat că " actuala reglementare a Codului Muncii ( încetarea de drept a contractului individual de muncă pe data comunicării deciziei de pensionare, art 56 lit. d Codul Muncii, respectiv posibilitatea concedierii salariatului de către angajator la opțiunea acestuia din urmă, dacă salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiul de cotizare, dar nu a solicitat pensionarea - art. 61 lit. e Codul Muncii ) se justifică " pentru a echilibra satisfacerea intereselor ambelor părți ale raportului de muncă precum și interesele politicii statale de ocupare a forței de muncă și protecție socială" - Dreptul nr. 9/2009.

În speță, încetarea de drept a este obiectiv și rezonabil justificată în considerarea politicilor sociale ale statului referitoare la piața muncii, combaterea șomajului, în prezent posturi similare cu ale contestatorului fiind restructurate.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă instanța va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentul reclamant G împotriva sentinței civile nr. 1640/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi 27 Ianuarie 2010

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red AP 5.02.2010

Tehnored AG 10.02.2010/ 4 ex

Jud fond M /

Președinte:Anca Pîrvulescu
Judecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Brasov