Conflict de muncă. Decizia 745/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 745/R/2008 | |
Ședința publică din 26 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel | - - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2281 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CLUJ având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11 martie 2008, pârâtul-intimat Ministerul Justiției a depus NOTE prin care roagă instanța ca, la soluționarea litigiului, să aibă în vedere că, prin Decizia nr.14 din 18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii ce face obiectul dosarului nr.69/2007 s-a stabilit că tichetele de masă nu se cuvin judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, și solicită respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind acordarea pe viitor a tichetelor de masă, drept care nu s-a născut încă). La data de 24 martie 2008, același pârât-intimat a depus un înscris (prin care arată că Jad ispus că interpretarea disp. art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă), adresa nr.22 și adresa nr.21/C din 18 martie 2008, emise de, precum și minuta deciziei nr.14 din 18 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite în dosar nr. 69/2007.
Se constată că prin întâmpinarea depusă de pârâtul-intimat Ministerul Economiei și Finanțelor (39), conform art. 242 alin. 2.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar, instanța constată că recursul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând reține că prin Sentința civilă nr. 2281/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.2281/26.11.2007 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Apel Cluj.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul este judecător in cadrul Curții de Apel Cluj, judecătorii și personalul auxiliar de specialitate fiind salarizați prin legi speciale. Potrivit art. 32 din OUG nr. 22/2006 judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți beneficiază și de alte drepturi stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
Tichetele de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Potrivit art.1 din Legea 142/09.07.1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice si fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori,pot primii o alocațieindividuală de hrana acordatăsub forma tichetelor de masăsuportată integral pe costuri de angajator.
Prin art. 1 din Legea nr. 193 din 17 mai 2006 - privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, s-a stipulate ca societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă.
În lipsa unor prevederi care să stabilească expres drepturile solicitate în favoarea personalului din sistemul autorității judecătorești și atâta timp cat aceste sume nu sunt negociate și cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, acestea nu pot fi acordate, instanța de judecată nefiind competentă să oblige pârâții la plata acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată și formulată.
În motivare se arată că entința atacata este nelegala, fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prima instanță și-a motivat soluția de respingere a acțiunii precizate, reținând în esență că magistrații sunt salariați prin legi speciale, astfel ca ei ar beneficia doar de drepturile prevăzute în mod expres prin legi speciale, ceea ce în opinia recurentului este eronat întrucât sporul de 30 % ( ulterior de 40%) stabilit prin OUG nr.43/2002 judecătorilor care compuneau completele specializate in infracțiunile de corupție, sporul de vechime in munca de pana la 25% și prima de concediu au fost acordat de instanțe tuturor magistraților care au formulat acțiuni în justiție deși actele normative care le prevedeau au fost abrogate sau suspendate.
S-a precizat că în toate cazurile menționate hotărârile judecătorești s-au întemeiat nu pe textele de drept material care ar prevedea aceste drepturi salariale, fiindcă ele nu existau, ci pe principiile egalității și nediscriminării, având in vedere dispozițiile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Hotărârea nr.1701/06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Directiva nr.2000 1431 CE privind aplicarea principiului egalității de tratament intre persoane fără deosebire de originea rasiala sau etnica, Directiva nr.2000/78/CE de creare a unui cadru general in favoarea egalității de tratament, art.11 alin.l, art.16 alin.1-2 și art.20 din Constituția României, art.5 din Codul muncii.
Recurentul a mai invocat și motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă arătând că sentința primei instanțe nu este nici motivata, in sensul ca ea nu răspunde deloc susținerilor privind discriminarea mea in raport cu alte categorii de personal bugetar. Or tocmai tratamentul discriminatoriu la care este supus, constituie chintesența temeiniciei și legalității susținerilor mele din acțiune, dar peste care tribunalul a trecut cu ușurință și nu a motivat de ce nu fi discriminat.
Un chirurg nu obține venituri lunare mai mici decât un judecător, dar chirurgul beneficiază de bonuri de masa, pe când judecătorul nu. Procurorii militari au venituri lunare mult mai mari decât judecătorii, insa procurorii miliari primesc bonuri de masa, iar judecătorii nu.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 14/18.02.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că Dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Conform art. 329 alin.(3) teza a II-a Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Drept urmare, hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Referitor la al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă se reține că, deși hotărârea primei instanțe nu este motivată conform dispozițiilor art. 261 alin. (1) Cod procedură civilă, motivarea poate fi suplinită de instanța de control judiciar, având în vedere că hotărârea pronunțată este legală și temeinică. Astfel, în ceea ce privește discriminarea care ar exista între reclamant și alte categorii de salariați Curtea Constituțională a stabilit în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr.102/2003 publicată în MO nr.201/2003) că egalitatea de tratament se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică. În cazul unor situații diferite, determinate de factori obiectivi, precum este aceea a posibilității financiare a angajatorului de a suporta costul tichetelor de masa, tratamentul juridic diferit aplicat salariaților nu este de natura sa creeze discriminări între aceștia.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din CEDO referitor la interzicerea discriminării, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, ceea ce Curtea, contrar celor susținute de recurent, apreciază că nu este cazul în prezenta speță.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 299 alin. (1) și 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2281 din 26.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2281 din 26.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./
2 ex./17.04.2008
Jud.fond
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 106/2008. Curtea de... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
