Conflict de muncă. Decizia 800/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 800
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect conflict de muncă plata sporului de 15 % - perimare - privind recursul formulat de, -, -, -, -, -, -, -, și - împotriva sentinței civile nr. 1375 din 29.11.2007 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind Ministerul Justiției, Curtea De APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, Ministerul Economiei Și Finanțelor B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina a fost repusă pe rol în vederea perimării.
Instanța, având în vedere că judecata pricinii s-a suspendat la data de 18 martie 2008, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an de zile, invocă din oficiu excepția perimării recursului și rămâne în pronunțate cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr.2995/89/05.09.2007, reclamanții:, -, -, -, -, -, -, -, și - au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea acestora la recunoașterea discriminării și la calcularea și plata drepturilor bănești, reactualizate, reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15 % începând cu luna august 2004 și până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, precum și la plata pe viitor a acestui spor. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să confere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații. Astfel, potrivit articolului unic, pct. 1 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate". Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară. De asemenea, prin art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007 s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ. Prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Au mai susținut reclamanții că în temeiul disp. art. 231alin. 3 din nr.OG 137/2000 " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut", tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Conform art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/24 august 2005, "judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât pentru cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și regulament". Potrivit art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Au arătat reclamanții că, pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Astfel, pe de o parte, judecătorii militari și membrii Consiliului Director al CNCD beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară/indemnizație, iar judecătorii civili (care controlează inclusiv actele CNCD) nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinară. În consecință, învederează reclamanții că acest fapt determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date.
Reclamanții au mai precizat că art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ale căror dispoziții sunt aplicabile în mod direct dreptului intern, precum și jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului, prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație. În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu acte.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a susținut că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG 137/2000. În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Pârâtul a mai susținut că actele normative la care se referă reclamanții reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar și nu există nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi magistraților. De asemenea, nu există discriminare în raport cu prevederile art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000. Astfel, magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar, cu un statut specific reglementat de Legea nr. 303/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv nr.OUG 27/2006. În aceste condiții, situația magistraților nu poate fi considerată comparabilă în nici un fel cu situația personalului militar și a funcționarilor publici cu statut special, cu cea a funcționarilor publici sau cu cea a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. În ceea ce privește magistrații militari, pârâtul a precizat că aceștia beneficiază de sporul de confidențialitate în virtutea calității de militar activ, iar nu de magistrat.
Din punct de vedere al cuantumului, în anumite situații sporul are o valoare de 15% din salariu ori indemnizație, iar în altele procentul de 15% este valoarea maximă avută în vedere de legiuitor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri sau beneficii aferente unui raport de muncă sau de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului. De asemenea, potrivit disp. art. 29 alin. 3 din Legea nr. 72/1996, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea să aloce fondurile necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate prin prezenta acțiune.
Prin sentința civilă nr. 1375 din 29.11.2007, Tribunalul Vasluia admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest minister, ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă în cauză și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 lit. a pct. 2 din nr.HG 386/2007, precum și disp. art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fond, s-a reținut că reclamanții au calitatea de judecători și grefieri în cadrul Judecătoriei Vaslui, iar prin acțiunea introductivă au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de până la 15%.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 din nr.OG 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".
Potrivit disp. art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, "sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ".
Potrivit disp. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, "persoanele care, potrivit legii, gestionează informații clasificate beneficiază de un spor de 15% acordat pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate".
Același spor de confidențialitate de 15% se acordă, potrivit disp. art. 231alin. 3 din nr.OG 137/2000, și personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției.
Salarizarea magistraților a fost reglementată prin nr.OUG 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003, iar în prezent este reglementată prin nr.OUG 27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007. Or, instanța reține că în nici unul dintre aceste acte normative nu există dispoziții în sensul acordării sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15% reclamanților.
S-a mai reținut că sunt nefondate susținerile reclamanților referitoare la faptul că sunt discriminați față de categoriile de persoane care beneficiază de sporul de confidențialitate, întrucât au obligația de a păstra secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Astfel, în art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000 se prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoane aflate în situații comparabile. În același sens, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Or, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
Modalitatea de salarizare a magistraților este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale. Astfel, lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie. Situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați a determinat soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
În consecință, având în vedere faptul că sporul de confidențialitate nu este prevăzut în legea specială de salarizare, precum și faptul că reclamanții nu se află într-o situație comparabilă cu situația celorlalte categorii de salariați, ce ar determina discriminarea, instanța a reținut că este neîntemeiată cererea acestora de obligare a pârâților la plata sporului de până la 15%.
De altfel, și prin Hotărârea nr. 232/29.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu între magistrați și alte categorii de salariați, ca urmare a neacordării sporului de confidențialitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții:, -, -, -, -, -, -, -, și -, fără a motiva însă în termen legal recursul formulat.
La data de 18.03.2008, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părților.
La data de 25.05.2009 cauza a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării.
Constatând că prezenta cauză a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, urmează ca, în temeiul disp.art. 248 alin.1 din Codul d e procedură civilă, să se constate perimarea recursului formulat de către reclamanți și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de reclamanții:, -, -, -, -, -, -, -, și - împotriva sentinței civile nr.1375/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
. GREFIER,
Red./Tehnored.:;
Tribunalul Vaslui:-;
-;
2 ex.- 03.07.2009
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 117/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4886/2009. Curtea... → |
|---|
