Contestație decizie de concediere. Decizia 4886/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.7618/2008
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4886/
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
***************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată Asociația de Proprietari" Doamna",împotriva sentinței civile nr.2343 din data de 26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator-având ca obiect"contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-intimată Asociația de proprietari " Doamna", prin apărătorul ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 14 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.22/13.05.200 și intimatul-contestator, prin apărătorul ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 46 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.125 din 30.06.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Intimatul-contestator, prin avocat, întrebat fiind, arată că decizia pe care înțelege să o conteste este decizia nr.1 din data de 22.10.2007, aflată la fila 5 dosar fond și care, de altfel, este singura decizia asupra căreia s-a pronunțat instanța de fond.
Recurenta-intimată Asociația de Proprietari" Doamna" prin avocat depune la dosar înscrisuri, respectiv un certificat ce emană de la Judecătoria Roșiori d Vede referitor la dosarul nr-, precum și o adresă ce emană din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiori d Vede, ce privește dosarul nr. 349/P/2005 din 24.06.2009, pentru a dovedi faptul că se află în judecată cu intimatul-contestator pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2151alin.(2) Cod penal și art. 246, art. 290 Cod penal, precizând, totodată, faptul că intimatul are cunoștință de conținutul acestor înscrisuri.
Părțile prezente, întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul în susținerea, respectiv, combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-intimată Asociația de Proprietari" Doamna",prin avocat, având cuvântul, arată că înțelege să critice hotărârea pronunțată de către instanța de fond întrucât, prin soluția dată, instanța s-a pronunțat "plus petita", în sensul că a constatat nulitatea absolută a deciziei contestate, deși contestatorul a solicitat anularea acesteia.
Pe fond, solicită a se constata faptul că decizia contestată a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 267 Codul muncii și, în acest sens, solicită a se constata faptul că deși recurenta a respectat dispozițiile legale în vigoare, contestatorul a refuzat orice discuție cu membrii asociației, nu a dat curs convocărilor pe care le-a efectuat asociația, împrejurare ce este dovedită cu adresa aflată la dosarul cauzei.
Așa fiind, urmare a Hotărârii Adunării Generale din data de 15.10.2007, unde s-a pus în discuție revocarea din funcție a d-lui, s-a emis decizia de concediere, avându-se în vedere, totodată și faptul că asupra intimatului-contestator s-a început urmărirea penală și s-a instituit un sechestru asigurator, ca urmare a prejudiciului cauzat asociației de proprietari.
Față de aceste considerente, față de cele dezvoltate în scris, recurenta-intimată Asociația de Proprietari" Doamna",prin avocat, concluzionează în sensul admiterii recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris, în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. 1 și pct. 3 din Codul d e procedură civilă, cu consecința desființării hotărârii judecătorești atacate.
Solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-contestator, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-intimată Asociația de Proprietari " Doamna", cu consecința menținerii hotărârii judecătorești atacate, ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
Astfel, solicită a se constata faptul că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauza dedusă judecății nu a existat nicio dovadă care să ateste faptul că recurenta-intimată ar fi respectat, cu ocazia emiterii deciziei de concediere, prevederile legale despre care a făcut vorbire.
Așa fiind, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind, în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din Statutul de personal, Regulamentul intern sau Contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care a putut fi efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea disciplinară, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Susține că, într-o atare situație, potrivit dispozițiilor art.267 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură nu poate fi dispusă decât în urma unei cercetări disciplinare prealabile. Or, în cazul în speță, solicită a se constata faptul că această cercetare disciplinară prealabilă nu a existat, așa cum nu au fost îndeplinite nici cerințele prevăzute de art. 268 Codul muncii.
Față de aceste considerente, față de apărările formulate pe cale de întâmpinare, intimatul-contestator, prin avocat, concluzionează în sensul respingerii recursului declarat de către recurenta-intimată, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești atacate, ca fiind temeinică și legală,
Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2343 din data de 26.06.2008, pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal a admis excepția nulității absolute a deciziei de concediere nr. 1/22.10.2007 emisă de intimata Asociația de Proprietari " Doamna", invocată de contestatorul și, pe cale de consecință, a admis, în parte, contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari" Doamna".
A constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 1/22.10.2007 emisă de intimată și a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior, precum și plata unor despăgubiri către contestator, egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate la data plății efective.
A respins capătul de cerere privind plata sumei de 590 lei, reprezentând drept salarial, precum și capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petentul-contestator și-a desfășurat activitatea în cadrul Asociației de proprietari " Doamna", având calitatea de administrator.
S-a mai reținut că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 27.12.2007, prin emiterea deciziei de concediere a contestatorului nr. 1/22.10.2007, emisă de asociația intimată, întemeiată pe dispozițiile art. 61 lit. "a" din Codul muncii.
Contestatorul a formulat acțiune judecătorească (contestație) împotriva deciziei de concediere, considerând că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Tribunalul a avut în vedere dispozițiile impertive ale art. 268, art. 267 precum și art. 264 alin.1 lit. "a" din Codul muncii și, în raport de acestea, a constatat că, prin actele depuse la dosarul cauzei, nu s-a făcut dovada că prevederile legale sus-menționate au fost respectate de către intimată, cu ocazia emiterii deciziei de concediere contestată.
Astfel, a apreciat că nu pot fi reținute susținerile intimatei potrivit cărora neefectuarea cercetării disciplinare prealabile s-ar datora, de fapt, conduitei contestatorului, care nu a dat curs convocărilor, iar cu ocazia Adunării Generale a refuzat să dea explicații, întrucât nu există dovada convocărilor.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, intimata Asociația de Proprietari" Doamna",criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-intimată arată că, prin sentința sus-menționată, s-a admis, în parte, excepția nulității absolute a deciziei de concediere nr. 1/22.10.2007, emisă de Asociația de Proprietari" Doamna".
Recurenta-intimată susține că, în primul rând, această excepție nu a fost pusă în discuția părților, așa încât instanța nu poate să se pronunțe asupra ei.
În consecință, consideră recurenta-intimată, este vorba despre o"plus petita",întrucât contestatorul nu a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei sus-menționate, deci instanța nu putea să pronunțe o sentința prin care să constate mai mult decât ceea ce s-a cerut.
Mai mult decât atât, pe fondul cauzei, recurenta-intimată consideră că decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale.
Recurenta-intimată mai precizează faptul că, prin sentința civilă nr.911 din 30 iunie 2008, a fost respinsă acțiunea civilă promovată de numitul prin care a solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare din data de 22 noiembrie 2007, prin care a fost demis din funcțiile de președinte și administrator al Asociației de Proprietari" Doamna".
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 7 - 9 din dosarul de recurs), intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
În prezentul recurs, la cererea recurentei-intimate Asociația de Proprietari" Doamna", s-a administrat proba înscrisuri (probă ce fusese înciuviințată la termenul din data de 19.05.2009 - vezi încheierea de ședință de la filele 43 - 45 din dosarul de recurs), prilej cu care s-au depus la dosar următoarele: un certificat ce emană de la Judecătoria Roșiori d Vede referitor la dosarul penal înregistrat pe rolul instanței sub nr- (fila 50 din dosarul de recurs), precum și o adresă ce emană din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiori d Vede, ce privește dosarul penal înregistrat la parchet la nr. 349/P/2005 din 24.06.2009 (fila 51 din dosarul de recurs), prin ambele înscrisuri recurenta-intimată tinzând să facă dovada faptului că se află într-o judecată penală cu intimatul-contestator, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 2151alin.(2) Cod penal și art. 246, art. 290 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Codul muncii actual, adoptat prin Legea nr.53/2003, constituie legea-cadru care reglementează aspectele privind inițierea, executarea și încetarea raporturilor juridice de muncă, precum și procedura de soluționare a conflictelor de muncă.
Astfel, prin dispoziții legale imperative este expres reglementată procedura concedierii, atât concedierea pentru motive neimputabile salariatului, cât și concedierea pentru motive imputabile acestuia - inclusiv concedierea disciplinară, ce poate interveni ca sancțiune extremă, în situația antrenării răspunderii disciplinare a salariatului.
Răspunderea disciplinară a salariatului este reglementată prin dispozițiile imperative cuprinse în Capitolul II al Titlului XI din Codul muncii, intitulat "Răspunderea juridică".
În speță, prin Dispoziția nr. 1 (aflată la fila 5 din dosarul de fond), i s-a aplicat salariatului intimat-contestator sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă (concedierea disciplinară), în temeiul dispozițiilor art. 264 alin. 1 lit. "f" din Codul muncii.
Curtea constată că este nelegală concedierea disciplinară a intimatului-contestator, câtă vreme, prin emiterea deciziei susmenționate - intitulată"dispoziție" -,nu sunt respectate cerințele obligatorii prevăzute de dispozițiile imperative ale art.267 și art.268 din Codul muncii.
Astfel, dispozițiile art. 267 alin. 1 din Codul muncii prevăd că:
" Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.".
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 1 din Cod:
"Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.".
În alin.2 al aceluiași articol se prevăd, de asemenea"sub sancțiunea nulității absolute",mențiunile obligatorii ce trebuie să se regăsească în cuprinsul unei atari decizii, și anume:
a)descrierea fapteicare constituie abatere disciplinara;
b)precizarea prevederilordin statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fostincalcate de salariat;
c)motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariatin timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin.(3), nu a fost efectuata cercetarea;
) temeiul de dreptin baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.".
Față de dispozițiile sus-citate, Curtea constată că aceste mențiuni obligatorii nu se regăsesc în cuprinsul deciziei de concediere ce se contestă în speță, neexistând nici măcar o descriere exactă a faptei care a fost calificată, de către angajator, ca fiind "abatere disciplinară", în sensul pe care îl are această noțiune în accepțiunea dispozițiilor art.263 alin.2 din Codul muncii.
Descrierea faptei este făcută prin formulări mult prea generale și neverificabile, ceea ce face imposibilă cercetarea judecătorească.
Or, nerespectarea acestor cerințe, atrage nulitatea actului de concediere, așa cum, în mod justificat a constatat și prima instanță.
Nulitatea este absolută, chiar legiuitorul folosind această sintagmă, pentru a înlătura orice dubiu asupra felului nulității ce intervine.
Ca urmare, Curtea apreciază că sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, criticile formulate de recurenta-intimată, astfel că le va respinge ca atare.
În același timp, reține că lipsurile din conținutul actului nu pot fi, oricum, complinite pe calea apărărilor și susținerilor formulate în fața instanțelor de judecată, cu prilejul soluționării conflictului de muncă (al controlului judecătoresc al concedierii).
Cât privește afirmațiile recurentei-intimate în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut -"plus petita" -,întrucât a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere, deși contestatorul nu a solicitat acest lucru, Curtea apreciază că și aceste critici sunt nefondate, astfel că vor fi înlăturate, deoarece, în temeiul dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, instanța de recurs poate să examineze cauza sub toate aspectele, iar nulitatea este un motiv de ordine publică.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că va fi menținută ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată Asociația de Proprietari" Doamna".
Apreciind că recurenta-intimată a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă, Curtea o va obliga pe aceasta către intimatul-contestator la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata prezentului recurs, în cuantum de 300 lei (RON), reprezentând onorariul de avocat (conform chitanței fiscale de la fila 47 din dosarul de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată Asociația de Proprietari" Doamna",împotriva sentinței civile nr.2343 din data de 26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 300 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red: / tehnored:
2 ex. / 07.09.2009
Jud. fond: ;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
| ← Conflict de muncă. Decizia 800/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 5444/2009. Curtea... → |
|---|
