Conflict de muncă. Decizia 837/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 837
Ședința publică din 9 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 14 pronunțată la 10 ianuarie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Poșta Română SA, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal facut in ședință publica au lipsit părțile.
Procedura completă.
Pârâta intimată a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului ei la dezbateri.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a facut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 21 septembrie 2007 sub nr. 6828/30, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională Poșta Română SA, prin Direcția Poșta Rapidă solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze decizia de concediere nr. 320/14389/27.08.2007 emisă de pârâtă, să dispună repunerea părților în situația anterioară în sensul reintegrării pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă; să oblige pârâta la plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că în timp ce se afla în concediu de odihnă a intervenit o situație care impunea prezența ei în Italia, motiv pentru care a solicitat pârâtei concediu fără plată de 30 de zile începând cu 26 august 2007; că aflând despre aprobarea cererii nu a mai așteptat comunicarea sub formă scrisă din care să rezulte aprobarea cererii; că doar după ce a revenit în România ca urmare a emiterii convocatorului pentru 2 august 2007 în vederea efectuării cercetării administrative a aflat că este în eroare cu privire la modul de calcul al zilelor de concediu fără plată, în sensul că se calculează pe zile calendaristice, iar nu pe zile lucrătoare cum avea ea convingerea; că s-a prezentat la ambele convocări și în nota explicativă dată a arătat eroarea în care s-a aflat.
In drept a invocat dispozițiile art. 76 și 78 Codul Muncii.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că măsura concedierii a fost dispusă pentru lipsa nemotivată a reclamantei în perioada 26 iulie - 7 august 2007 în temeiul art. 147 din CCM 2005/2009; că din nota explicativă dată de reclamantă în 17 august 2007 rezultă că aceasta avea cunoștință de prevederile Regulamentului Intern și al CCM 2005/2009; că cererea reclamantei privind acordarea unui număr de 30 de zile de concediu fără plată a fost aprobată în temeiul art. 94.1 din CCM 2005-2009 și a beneficiat de un număr de 30 de zile calendaristice de concediu fără plată în perioada 26 iunie 2007 - 25 iulie 2007; că reclamanta nu s-a prezentat să ridice comunicarea privind aprobarea cererii.
Mai arata ca in cauză a fost efectuată cercetarea disciplinară și că au fost respectate dispozițiile art. 267-268 Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 14 pronunțată la 10 ianuarie 2008, instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 61 litera a Codul Muncii pentru absențe nemotivate de la serviciu în perioada 26 iulie - 7 august 2007, reclamanta motivând că a fost în eroare cu privire la modul de calcul al zilelor de concediu fără plată care se calculează pe zile calendaristice, nu pe zile lucrătoare cum avea ea convingerea că se calculează.
A mai reținut că din conținutul notei explicative date în 17 august 2007 rezultă că reclamanta avea cunoștință de prevederile Regulamentului Intern și ale CCM 2005/2006 și că potrivit art. 147 CCM, la trei absențe nemotivate consecutive, precum și la șapte absențe nemotivate în ultimele 12 luni, se va proceda la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
In drept a facut aplicarea dispozițiilor art. 267, 264 alin. 1 litera f, art. 61 litera a Codul Muncii, 147 din CCM 2005/2009, 96 litera e și 101 Regulamentul intern.
In termen legal, impotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamanta, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită în principal casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea întregului probatoriu, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea contestației.
Arata ca pentru a proba buna credință și eroarea în care s-a aflat a solicitat proba cu martori, angajați care cunosc momentul in care a primit în plic sigilat conținând aprobarea concediului ca și modul în care s-a efectuat convocarea, probă cu privire la care instanța a prorogat discuția, iar apoi nu s-a mai pronunțat asupra acesteia.
Mai arată că instanța a interpretat in mod eronat probele de la dosar, deoarece in nota explicativa a arătat că întradevăr absența nemotivată de la locul de muncă timp de 3 zile se sancționează cu desfacerea contractului de muncă și că a arătat că nu a avut nici o dată concediu neplătit sau fără plată și că nu a cunoscut modul de calcul al acestuia, instanța neaplecându-se asupra acestei erori.
Prin întâmpinare, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că susținerile recurentei privind eroarea în care s-ar fi aflat cu privire la modul de calcul al orelor suplimentare sunt neîntemeiate, deoarece aceasta avea cunoștință de prevederile Regulamentului Intern și ale CCM 2005/2009; că recurenta nu s-a prezentat să ridice comunicarea privind aprobarea cererii de concediu fără plată; că în perioada 26 iulie - 7 august 2007, reclamanta a lipsit nemotivat de la locul de muncă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
In mod corect a procedat prima instanță la respingerea contestației reclamantei ca neîntemeiată.
In data de 26 iunie 2007, prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 10799/27 iunie 2007, reclamanta a solicitat pârâtei aprobarea concediului fără plată începând cu 26 iunie 2007, pe o durată de 30 de zile.
Reclamanta nu a mai așteptat confirmarea aprobării concediului fără plată, după formularea cererii nemaiprezentându-se la serviciu.
Prin adresa nr. 320/10917/2 iulie 2007, pârâta a comunicat aprobarea concediului fără plată pentru perioada 26 iunie 2007 - 25 iulie 2007.
Reclamanta nu s-a prezentat la serviciu în perioada 26 iulie 2007 - 7 august 2008, motiv pentru care pârâta a declanșat cercetarea disciplinară și a procedat la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Eroarea invocată de reclamantă atât în fața instanței de fond, cât și în recurs nu poate fi primită, deoarece reclamanta nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține ocrotirea unui drept, aceasta având obligația să se intereseze dacă cererea de concediu fără plată i-a fost sau nu aprobată și când îi expiră perioada de concediu.
Potrivit art. 94.1 alin. 2 din CCM 2005/2009, salariații pot beneficia de maxim 90 de zile calendaristice concediu fără salar.
Constatând că reclamanta a lipsit nemotivat în perioada 26 iunie 2007- 25 iulie 2007, aceasta a încălcat prevederile art. 147 CCM, fapta sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat de reclamantă ca neîntemeiat.
Pentru aceste motive
In numele legii
Decide:
Respinge recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 14 pronunțată la 10 ianuarie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Poșta Română SA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 9 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
30.06.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Ioan Jivan, Mihail
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1718/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 387/2009. Curtea de... → |
|---|
