Conflict de muncă. Decizia 957/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 957/2008
Ședința publică din 20 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - --JUDECĂTOR 2: Mureșan Monica Maria
- - -JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - -grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile numărul 219/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 octombrie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr- reclamanții, G, au chemat în judecată pârâta SC CFR SA -SUCURSALA T ca prin hotărârea ce se va pronunța să se recunoască reclamanților grupa I de muncă, cu obligarea pârâtei la rectificarea cărților de muncă cu această mențiune pe perioada cât au avut raporturi de muncă cu pârâta.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții au fost angajați pe funcția de electrician, din anul 1992 fiind încadrați ca și electromecanici. Deși activitatea este aproape identică sub aspectul condițiilor de muncă numai electromecanicii de linie contact și mașiniștii beneficiază de grupa I de muncă, în timp ce electromecanicii beneficiază doar de grupa a II- a de muncă. Această situația apare ca fiind profund inechitabilă având în vedere că personalul, EA deservește instalațiile electrice care se află în imediata apropiere a liniei de contact sau pe stâlpii liniei de contact, fiind expus la accidente de muncă, intemperii, lucrul la înălțime și circulației trenurilor exact în aceleași condiții ca și electromecanicii liniei de contact încadrați în grupa I de muncă.
Judecătoria Deva prin sentința civilă nr. 801/2007 a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit.c Cod procedură civilă și art. 158 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
Tribunalul Hunedoara prin decizia civilă nr. 667/R/2007 a admis ca fondat recursul și a modificat în parte sentința atacată în sensul declinării competenței în favoarea Tribunalului Hunedoara - Secția Litigii de muncă și asigurări sociale.
Pe rolul Tribunalului Hunedoara cauza este înregistrată sub dosar nr-.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive și a tardivității. Pe fondul cauzei s-a susținut că munca desfășurată de reclamanți nu se face în legătură directă cu siguranța circulației, deoarece reclamanții nu au fost autorizați să facă revizii la instalații de siguranța circulației ci doar la instalații care deservesc instalații de siguranța circulației.
Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 219/LM/2008 a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, în baza art. 246 Cod procedură civilă luându-se act de renunțarea la judecată a reclamanților,.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată având în vedere că din copiile carnetelor de muncă depuse la dosar rezultă că aceștia au avut calitatea de angajați ai pârâtei, iar în privința reclamantului s-a reținut că acesta a fost angajatul CFR Secția C, secție subordonată pârâtei.
Excepția tardivității a fost respinsă întrucât obiectul cauzei nu este unul patrimonial, astfel că dreptul la acțiune nu se prescrie.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit anexei nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990 funcțiile avute de reclamanți, respectiv de electrician și ulterior de electromecanic, nu sunt prevăzute a fi încadrate în grupa I de muncă.
Raportat la prevederile art. 6 din același ordin, s-a avut în vedere că este atributul exclusiv al conducerii unității și sindicatelor din unități să încadreze în grupa I și II de muncă anumite activități.
Din adresa nr. 2/3/594/2008 emisă de conducerea pârâtei rezultă că funcțiile de electrician de alimentare, electromecanic, telemecanizare, forță, au fost încadrate conform Ordinului nr. 50/1990 al, anexa II, pct.210 alin. 1 în grupa a II-a de muncă.
Faptul că reclamanții își desfășoară activitatea în condiții nefavorabile de muncă, că deservesc instalații care se află în imediata apropiere a liniei de contact sau pe stâlpii liniei de contact a dus la acordarea grupei a II-a de muncă și nu au fost încadrați în condiții normale de lucru.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs numai reclamanții și prin care au solicitat în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea completării probațiunii, și în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se menționează că reclamanții, electromecanici, nu sunt încadrați în grupa I de muncă la fel ca și electromecanicii linie de contact, deși activitatea este desfășurată în aceleași condiții de solicitare fizică, microclimat, muncă la înălțime, muncă sub circulația trenurilor și factori de risc.
Reclamanții au făcut dovada că toate sporurile pe care le obțin sunt la fel cu cele obținute de către electromecanicii LC, că activitatea lor este strict legată de siguranța circulației, situație în care se impune a fi beneficiarii grupei I de muncă.
Față de cele menționate recurenții reclamanți susțin că expertiza de specialitate și proba cu martori se impuneau cu necesitate pentru a putea face dovada celor solicitate.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Recurenții au depus la dosar un raport de expertiza extrajudiciar.
Ambele părți au depus concluzii scrise.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportate la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamanții recurenți susțin că sentința primei instanțe este netemeinică întrucât ignoră condițiile concrete în care își desfășoară activitatea, recurenții trebuind să fie încadrați în grupa I de muncă, deoarece activitatea lor este în strânsă legătură cu siguranța circulației și nu în corelație cu siguranța circulației.
Sub acest aspect este de reținut că încadrarea activităților în grupa I sau a II-a de muncă se face după o analiză atentă a condițiilor de muncă de către sindicate și unitatea angajatoare.
Din acest punct de vedere este corectă soluția primei instanțe care nu a apreciat utilitatea efectuării unei expertize în cauză, deoarece chiar dacă se stabilea că reclamanții lucrau în aceleași condiții de muncă cu alți salariați care sunt încadrați în grupa I de muncă, în lipsa unei înțelegeri angajator-sindicat de încadrare a activității respective în grupa I de muncă, instanța nu putea trece peste voința acestor două entități. Este de observat și că la dosar nu există vreun demers al reclamanților pe lângă sindicatul existent în unitate în vederea reglementării situației lor din punct de vedere al încadrării activității în grupa I de muncă.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut corect dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel, potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Art. 7 al textului de lege prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II -a cel puțin 70% din programul de lucru.
În aplicarea acestui text de lege, conducerea societății intimate, în urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a stabilit locurile de muncă cu condiții deosebite de muncă încadrate în grupele I și II, activitatea desfășurată de către reclamanți neregăsindu-se printre cele încadrabile în grupa I de muncă.
Față de dispozițiile legale în materie, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a lor la speța dedusă judecății, sentința atacată fiind temeinică și legală, astfel că recursul formulat de reclamanții și este neîntemeiat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța urmând a dispune respingerea lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul și împotriva sentinței civile nr.219/LM/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.10. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./12.11.2008
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Mureșan Monica Maria, Doriani Ana
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 274/2008. Curtea de Apel... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1914/2008. Curtea... → |
|---|
