Conflict de muncă. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 961
Ședința publică din 12 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Rujița
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 267 pronunțată la 12 februarie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului ei la dezbateri.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că la data de 11 iunie 2009, reclamanta a depus la dosar prin registratura instanței factura fiscală nr. -/31.10.2006 emisă de - SRL, anexele la aceasta și OP nr. 1552/14.11.2006, factura fiscală -/31.10.2006 emisă de - SRL, anexa la aceasta și OP nr. 1542/13.11.2006, factura fiscală nr. -/30.11.2006 și factura fiscală nr. -/30.11.2006 emise de - SRL, anexele la aceasta și OP nr. 1719/11.12.2006 prin care au fost achitate cele două facturi.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 10 iunie 2008 sub nr. 2114/108, reclamanta - SRL Aac hemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 4.141 lei cu titlu de cheltuieli de școlarizare și lipsă la inventar, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată că pârâtul a fost încadrat cu contract de muncă în funcția de mecanic auto; că la data de 26 iulie 2004 s-a încheiat actul adițional la contractul individual de muncă în care se stipulează expres faptul că, în situația participării angajatului la cursuri de școlarizare și perfecționare, cheltuielile efectuate de către societate pentru salariat se amortizează în termen de 10 ani de zile, iar în cazul în care raporturile de muncă încetează înainte de amortizarea cheltuielilor de școlarizare, acestea vor fi suportate de salariat proporțional cu valoarea rămasă neamortizată.
Prin decizia nr. 3566/6 noiembrie 2007 s-a dispus desfacerea contractului de muncă din inițiativa pârâtului, în urma cererii acestuia de demisie, înregistrată la societate sub nr. 3558/6 noiembrie 2007.
In perioada în care pârâtul a avut calitatea de salariat al pârâtei acesta a participat la 3 cursuri de școlarizare, organizate la centrul de școlarizare al - SRL, în perioada 28 octombrie - 25 octombrie 2006, 20 noiembrie - 21 noiembrie 2006 și în perioada 22 noiembrie - 24 noiembrie 2006; că este neamortizată suma de 1000 euro (3367 lei), sumă pe care pârâtul este dator s-o restituie.
A mai arătat că la data încetării raporturilor de muncă s-a efectuat un inventar, ocazie cu care s-a constatat o lipsă din trusa pârâtului în valoare de 193,65 euro și că prin nota de calcul întocmită în baza procesului verbal menționat s-a stabilit un prejudiciu în valoare de 774 lei; că sunt îndeplinite cerințele art. 270 Codul Muncii pentru recuperarea prejudiciului.
In drept a invocat dispozițiile art. 193 alin. 2, art. 270, art. 281-284 Codul Muncii, art. 2 alin. 1 lit. c cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 267 pronunțată la 12 februarie 2009, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 518,3 lei despăgubiri (contravaloarea unor unelte predate), a respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul a participat la trei cursuri de școlarizare organizate la centrul de școlarizare al - SRL în perioadele 23 octombrie. 25 octombrie 2006, 20 noiembrie - 21 noiembrie 2006 și 22 noiembrie. 24 noiembrie 2006, însă reclamanta nu a făcut dovada achitării prețului serviciilor de școlarizare pentru contractele - SRL, în condițiile în care actul adițional între părțile procesuale au ca obiect cheltuielile cu școlarizarea efectuate de către societate pentru salariat și că acestea constituie o cheltuială în bugetul reclamantei doar din momentul efectuării plății către prestatorul serviciilor de școlarizare.
In ce privește contravaloarea sculelor lipsă a reținut că reclamanta nu a făcut dovada predării în inventarul pârâtului a următoarelor unelte: cheie tubulară 18 - 5,85 euro, cheie tubulară 18 - 5,85 euro, cheie tubulară 22 - 6,25 euro, cheie tubulară 25 - 6,95 euro, cheie tubulară 26 - 7,4 euro, cheie tubulară 28 - 8,8 euro, cheie tubulară 29 - 8,88 euro, cheie tubulară 30 - 8,8 euro, situație în care prejudiciul cauzat de pârât prin nepredarea uneltelor este de 140,8 euro (518,3 lei).
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamanta SRL, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
In ce privește cheltuielile de școlarizare arată că deși instanța de fond a reținut că pârâtul a efectuat școlarizare în baza actului adițional, în mod neîntemeiat a respins acest capăt de cerere în condițiile în care pârâtul nu a contestat faptul că a participat la cursuri de școlarizare și nici că aceste cursuri au fost achitate de societate; că potrivit art. 193 alin. 2 Codul Muncii și ale actului adițional la contractul individual de muncă este îndreptățită la recuperarea sumelor.
Mai arată că în ce privește contravaloarea sculelor lipsă, mai arată că în mod greșit au fost admise în parte pretențiile, deși pârâtul nu a contestat nici procesul verbal de inventariere și nici valoarea sculelor lipsă și nu a arătat și motivat în concret de nu s-a admis în totalitate pretenția; că la data încetării raporturilor de muncă ale pârâtului, s-a constituit o comisie de inventariere a sculelor care se aflau pe inventarul acestuia, în urma inventarierii efectuate constându-se o lipsă din trusă de scule a pârâtului intimat, evaluată prin procesul verbal de inventariere la suma de 193,65 euro, iar prin nota de calcul întocmită în baza procesului verbal menționat s-a stabilit prejudiciul cauzat reclamantei de către pârât în sumă de 774 lei; că sunt îndeplinite cerințele art. 270 Codul Muncii pentru angajarea răspunderii pârâtului.
Recursul este motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă.
In recurs reclamanta recurentă a depus: factura fiscală nr. -/31.10.2006 emisă de - SRL, anexele la aceasta și OP nr. 1552/14.11.2006, factura fiscală -/31.10.2006 emisă de - SRL, anexa la aceasta și OP nr. 1542/13.11.2006, factura fiscală nr. -/30.11.2006 și factura fiscală nr. -/30.11.2006 emise de - SRL, anexele la aceasta și OP nr. 1719/11.12.2006 prin care au fost achitate cele două facturi.
Pârâtul intimat, deși legal citat, nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de cererea de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat în parte, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
In mod greșit instanța de fond a admis doar în parte pretențiile reclamantei privind contravaloarea uneltelor lipsă la inventar, reducându-le la suma de 518, 3 lei.
În procesul verbal de inventariere sunt menționate toate lipsurile la trusa de scule a pârâtului, contravaloarea acestora ridicându-se la 193,65 euro, pârâtul necontestând nici lipsurile constatate, nici valoarea acestora.
Mai mult, în lista de inventariere din 7 septembrie 2004 apare ca fiind predată pârâtului o trusă tubulară completă, pârâtul semnând de primirea acesteia.
În aceste condiții, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la repararea integrală a prejudiciului cauzat de lipsurile la inventar, prejudiciu cuantificat la suma de 774 lei.
În ce privește plata cheltuielilor de școlarizare, instanța reține că pârâtul a beneficiat de 8 zile de școlarizare.
Salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă pe perioada prevăzută în actul adițional, ce nu poate fi mai mică de 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională, conform art. 195 alin. 1 Codul Muncii.
Prin act adițional se stabilește, potrivit art. 195 alin. 2 Codul Muncii, durata obligației salariatului de a presta munca în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterior formării sale.
Prin actul adițional încheiat între reclamantă și pârât, durata de amortizare a cheltuielilor de școlarizare a fost stabilită la 10 ani.
Art. 195 alin. 1 Codul Muncii impune ca salariatul să fi beneficiat de un curs sau stagiu de formare mai mare de 60 de zile, ori în speță, din probatoriul administrat rezultă că pârâtul de a beneficiat decât de 8 zile de curs de formare profesională.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege (art. 195 Codul Muncii ), pretențiile reclamantei de restituire a cheltuielilor de școlarizare sunt neîntemeiate.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că pârâtul va fi obligat la plata contravalorii sculelor lipsă în cuantum de 774 lei.
Va menține dispozițiile privind respingerea în rest a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr. 267 pronunțată la 12 februarie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că pârâtul va fi obligat la plata contravalorii sculelor lipsă în cuantum de 774 lei.
Menține dispozițiile privind respingerea în rest a acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 12 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru, aflat în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
17.07.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Rujița
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1565/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 658/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
