Conflict de muncă. Decizia 658/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 658
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de pârâta SC SRL T împotriva sentinței civile nr. 2852/PI/01.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Dezbaterile și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 07.04.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru azi, 09.04.2009, când,
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 2852/PI din 01.09.2008 8 Tribunalului Timiș, s-a hotărât:
"Admite contestația formulată de reclamanta domiciliată în T str. - -. 41,. 1,. 4, județ T și cu domiciliul procedural ales în T-,. 16, județ T, în contradictoriu cu I pârâta SC SRL cu sediul în T-, județ T și cu sediul procedural ales în T-, județ.
Constată nulitatea absolută a Deciziei de concediere nr. 26/11.01.2008, emisă de pârâta SC SRL și repune părțile în situația anterioară emiterii acesteia în sensul menținerii postului desființat și reintegrării reclamantei pe acest post în mod retroactiv.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri, o sumă egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat aceasta, începând cu data concedierii, 11.02.2008 și până la data reintegrării efective a reclamantei.
Dispune disjungerea judecării cererii reconvenționale a pârâtei având ca obiect daune materiale, formarea unui dosar separat în privința acestei cereri și amânarea judecării cauzei la data de 29.09.2008, până când părțile vor lua cunoștință de conținutul obiectivelor propuse pentru încuviințarea și administrarea probei cu expertiza tehnică și se vor discuta restul probelor.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie."
Motivele avute în vedere de instanța de fond pentru a pronunța această hotărâre sunt:
" Prin Decizia nr. 26/11.01.2008, emisă de pârâta SC s-a dispus încetarea raporturilor juridice născute intre părți în baza Contractului individual de muncă nr. -, prin concedierea reclamantei potrivit dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii, angajatorul invocând pentru justificarea actului său de dispoziție reorganizarea departamentelor societății,cu trimitere la Hotărârea Adunării Generale a asociaților nr. 482/11.07.2007.
Prin aceeași decizie s-a consemnat că perioada 15.01.2008-11.02.2008 constituie preavizul de 20 de zile lucrătoare, in considerarea art. 74, lit. d) din Codul Muncii.
Fără a insista asupra motivului de nelegalitate vizând omisiunea angajatorului de a insera în cuprinsul deciziei atacate lista tuturor locurilor de muncă vacante, tribunalul conchide că acesta nu este întemeiat deoarece,așa cum corect a menționat pârâta prin întâmpinare,obligația in discuție este incidență doar in cazul concedierilor pentru motive ce țin de persoana salariatului prevăzute de art. 64 alin. 1 din Codul Muncii. Concluzia instanței are la bază trimiterea expresă la aceste dispoziții,prin art. 74 lit. d) din Codul Muncii, norme care cuprind mențiunile obligatorii ale deciziei de concediere.
Cu toate acestea, tribunalul apreciază întemeiate criticile reclamantei ce țin de nesocotirea de către angajator a prevederilor art. 74 alin. 1 din Codul Muncii, vizând obligativitatea motivării in fapt a deciziei de concediere. Astfel,in cazul concret al reclamantei, motivarea in fapt, in înțelesul dat de normele legale mai sus indicate, presupune nu doar mențiunea vagă areorganizării departamentelor, ci și enumerarea tuturor considerentelor de fapt ce au determinat reorganizarea instituției, pentru a permite persoanei concediate să se apere,iar instanței sesizată cu controlul de legalitate, să poată verifica temeinicia concedierii, prin prisma art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, potrivit cărora"desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă ".
În strânsă legătură cu cele de mai sus,tribunalul nu poate să nu observe că,deși decizia de concediere face referire la Hotărârea Adunării Generale a asociaților nr. 482/11.07.2007, acest ultim înscris,depus la dosar la fila 44, nu conține argumentele pentru care unitatea,prin asociații săi,a hotărât reorganizarea activității ce a avut drept consecință desființarea postului ocupat de reclamantă. Abia Procesual verbal nr. 421/2007 încheiat cu ocazia convocării Consiliului de Administrație al societății pârâte, care, la rândul său, apare indicat in Hotărârea nr. 482/11.07.2007 conține o descriere succintă a considerentelor de fapt care au stat la baza desființării postului în discuție.
Pe de altă parte, nici un document din dosar nu atestă că Procesual verbal nr. 421/2007 și Hotărârea nr. 482/11.07.2007 ar fi fost adusă la cunoștința angajaților, iar martorul pârâtului Caria, încadrată intr-o funcție de execuție în cadrul serviciului "personal" al angajatorului,nu a putut preciza dacă salariații au fost informați în această privință.
Tribunalul consideră că o atare lipsă de claritate și transparență in expunerea motivelor concrete ce au determinat restructurarea activității societății, de natură a face aceste informații inaccesibile pentru angajați, poate constitui o premisă importantă în adoptarea unor acte de dispoziție arbitrare cu privire la încetarea contractelor individuale de muncă ale angajaților, fără ca aceștia din urmă să le poată preveni și combate in deplină cunoștință de cauză.
O informare corectă și completă a reclamantei era cu atât mai necesară cu cât,chiar poziția procesuală exprimată prin întâmpinare este de natură a crea serioase dubii asupra cauzelor reale ale concedierii, pârâta reproșându-i reclamantei și modalitatea defectuoasă de îndeplinire a obligațiilor de serviciu.
În plus conținutul Procesului-verbal nr. 421/2007, depus la dosar la filele 40-41 îngăduie la a constata că in Departamentul Administrativ doar postul reclamantei a fost desființat efectiv, deoarece pentru consilierul juridic s-a dispus "externaiizarea activității",iar postul de economist a fost restructurat numai pentru că se suprapunea peste cel de analist prețuri.
Concluzionând asupra celor mai sus expuse, în contextul in care incidența motivelor de nulitate mai sus constatate face de prisos analizarea celorlalte vicii de fond invocate în acțiunea introductivă, în temeiul art. 76 și urm. din Codul Muncii,tribunalul va admite contestația reclamantei, va constata nulitatea absolută a Deciziei de concediere nr. 26/11.01.2008, emisă de pârâta SC și va repune părțile in situația anterioară emiterii acesteia.
Ca o consecință firească a lipsirii de efecte a deciziei de concediere,potrivit art. 78 Codul Muncii, instanța va obliga pârâta să plătească titularei acțiunii despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizatede care ar fi beneficiat reclamantadacă nu s-ar fi emis decizia nelegală.
Deși cererea reclamantei de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată apare ca justificată prin prisma part. 274 și urm. pr.civ. autoarea contestației nu a dovedit în condițiile art. 1169.civ. avansarea lor, motiv pentru care petitul accesoriu supus analizei va fi respins."
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, în motivarea căruia susține că desființarea postului pe care a fost angajată reclamanta a fost efectivă și serioasă, determinată de cauze obiective economice, fiind îndeplinită procedura impusă de lege pentru emiterea deciziei a cărei nulitate a fost greșit constatată de prima instanță.
Recursul este fondat.
Constatarea nulității deciziei de concediere a reclamantei intimate, așa cum se desprinde cu claritate din motivarea mai sus reprodusă în citat a hotărârii recurate, s-a hotărât pentru a nu fi fost efectivă, reală și serioasă desființarea locului de muncă al reclamantei, așa cum impun dispozițiile art. 65 alineat 2 din Codul Muncii, raportate la art. 74 alin. 1 din același cod.
Față de conținutul probelor cu înscrisuri de la dosar, o astfel de concluzie a fost greșit trasă prin sentința recurată.
Însăși această concluzie prin formularea ei în motivarea sentinței este contradictorie, deci neclară și confuză, prin raționamentul defectuos, potrivit căruia documentația care justifică desființarea postului în discuție "conține o descriere succintă a considerentelor de fapt care au stat la baza desființării postului", ceea ce nu explică și nu justifică nici neseriozitatea și nici nerealitatea desființării acestui post, de asemenea nici că nu ar fi fost efectivă această desființare.
Or, dispozițiile art. 65 alineat 2 din Codul Muncii au fost respectate de recurentă, față de conținutul deciziei de concediere contestate, decizie din care fac parte integrantă Procesul verbal nr. 421/2007 al Consiliului de administrație al pârâtei recurente, cât și Hotărârea Adunări Generale a Asociaților nr. 482/11.07.2007, toate acestea fiindu-i comunicate reclamantei intimate, neexistând nici o probă la dosar care să combată împrejurarea că a fost efectivă, reală și serioasă desființarea postului, în condițiile în care conținutul acestora explică, fie și succint, justificarea economică a reducerii unor posturi, între care și acela ocupat de reclamanta intimată.
Concluzia trasă prin hotărârea primei instanțe, privind încălcarea dispozițiilor art. 65 alineat 2 din Codul Muncii de către pârâta recurentă, este cu atât mai greșită cu cât se fundamentează pe o presupunere dedusă și din declarația martorei Carla, martoră care "nu a putut preciza dacă salariații au fost informați" despre conținutul actelor menționate în alineatul precedent, declarație de martoră care prin conținutul său nu are nici o valoare juridică, probele cu înscrisuri neputând fi, de altfel, combătute cu martori.
Dar soluția adoptată de instanța de fond este cu atât mai evident greșită cu cât aceasta a judecat cauza trăgând concluzii cu caracter economic, de genul "în cazul concret al reclamantei, motivarea în fapt (a deciziei) în înțelesul dat de normele legale mai sus indicate, presupune nu doar mențiunea vagă a reorganizării departamentelor, ci și enumerarea tuturor considerentelor de fapt ce au determinat reorganizarea instituției, pentru a permite persoanei concediate să se apere, iar instanța sesizată cu controlul de legalitate, să poată verifica temeinicia concedierii, prin prisma art. 65 alineat 2 din Codul Muncii, potrivit cărora <<desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă>>", sau de genul "conținutul procesului verbal nr. 421/2007, depus la dosar la filele 40-41 îngăduie la a constata că în Departamentul Administrativ doar postul reclamantei a fost desființat efectiv, deoarece pentru postul de consilier juridic s-a dispus <<externalizarea activități>>, iar postul de economist a fost restructurat numai pentru că se suprapunea peste cel de analist prețuri", - ceea ce excede obiectului dedus judecății, întrucât consilierul juridic și economistul, potrivit probelor dosarului, nu au atacat decizia pârâtei prin care li s-au redus posturile concomitent cu reducerea postului reclamantei (prin aceeași decizie);
astfel de concluzii nu puteau fi trase legal de instanța de fond, fără a administra în cauză proba cu o expertiză economică, făcută de un expert în probleme economice de reorganizare a activității economice a agenților economici din economia de piață, dacă a avut îndoieli cu privire la cauzele reale economice ale reducerii postului reclamantei;
neadministrând proba cu o astfel de expertiză, instanța a procedat la soluționarea cauzei folosindu-se de cunoștințe de specialitate pe care nu le are și nici nu-i este permis a le folosi chiar dacă le-ar avea, instanței fiindu-i permis de lege să se comporte doar ca un expert în drept în activitatea sa de judecată, pentru celelalte domenii având obligația să ordone expertize judiciare, chiar și din oficiu, când acestea se impun.
Față de cele mai sus arătate, deci în limitele investirii instanței de recurs numai cu recursul pârâtei, reclamanta fiind intimată în cauză în această treaptă de jurisdicție, este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 309 punct 9 din Codul d e procedură civilă, care atrage admiterea recursului, cu consecința modificării în tot a sentinței, potrivit cu dispozițiile art. 312 (1), (2) și (3) din același cod de legi, hotărârea luându-se cu majoritatea a două voturi din trei ale membrilor completului de judecată (art. 258 alineat 1 din Codul procedură civilă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei SC SRL T, împotriva sentinței civile nr. 2852/PI din 01.09.2008 8 Tribunalului Timiș, dată în dosar nr-, pe care o modifică în tot, astfel:
Respinge ca neîntemeiată contestația reclamantei intimate, împotriva deciziei de concediere nr. 26 din 11.01.2008 emisă de pârâta recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. / 15.05.2009
Tehnored. /2 ex/ 15.05.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
NOTĂ: cu opinia separată a doamnei judecător, în sensul respingerii recursului și menținerii sentinței civile atacate.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
În conformitate cu dispozițiile art. 74 Codul Muncii, orice decizie de desfacere a contractului individual de muncă, ca act unilateral al angajatorului, trebuie să conțină, sub sancțiunea nulității absolute, anumite elemente, printre care și motivele de fapt care determină concedierea, precum și lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate precum și termenul în care salariații urmează să opteze pentru un loc de muncă vacant.
În speță, singura motivare este referirea la decizia nr. 7/8.01.2008 privind reducerea de posturi și o Hotărâre AGA nr. 482/11.07.2007, care, nefiindu-i comunicate salariatei, nu poate suplini motivarea în fapt a deciziei contestate.
Văzând dispozițiile art. 62 alin. 2 din Codul Muncii, potrivit cu care sub sancțiunea nulității absolute, decizia de concediere trebuie să fie motivată în fapt și în drept, iar art. 74 alin. 1, dispune că aceasta va conține în mod obligatoriu, motivele care determină concedierea, raportat și la dispozițiile art. 268 alin. 2 din același Cod, decizia de concediere nr. 26/11.01.2008, emisă de pârâta SRL trebuia sancționată cu nulitatea absolută, considerente pentru care am opinat în sensul respingerii recursului și menținerii sentinței civile recurate.
PREȘEDINTE,
- -
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
| ← Conflict de muncă. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Timisoara | Completare carnet de muncă. Decizia 765/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
