Conflict de muncă. Decizia 963/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 963
Ședința publică din 06 mai 2008
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul-recurent Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " " împotriva sentinței civile nr- pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta-intimată avocat, lipsă fiind pârâtul-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 24.04.2008, întâmpinare formulată de reclamanta-intimată și, din partea reprezentantului pârâtului-recurent o cerere de amânare a judecării prezentei cauze datorită imposibilității de prezentare a acestuia, împuternicire avocațială, note de ședință, factura nr. 139/18.04.2008 și un extras din nr.HG 529/2002.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordul cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse în întâmpinare.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.209/PI/31.01.2008 a Tribunalului Timișs -a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei, împotriva pârâtului Spitalul Clinic de Copii nr.3 " " T și în consecință: pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale ce i se cuveneau potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite în variantă "neclinic", pe perioada 01.11.2004 și până în prezent, precum și pe viitor, potrivit dispozițiilor legale în vigoare. Totodată, pârâtul a fost obligat la achitarea tichetelor de masă ( 20/ lună ) sau a contravalorii acestora în lei, pe perioada 01.11.2004 și până în prezent, precum și pe viitor. Prin aceeași sentință s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea petitului 6 din acțiune (obligarea angajatorului pârât de a întocmi fișa postului în care să fie trasate în mod clar obligațiile profesionale ale reclamantei).
Pârâtul a mai fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 330 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta, desfășurându-și activitatea în cadrul relațiilor juridice de muncă cu pârâta, beneficiază și de drepturile salariale convenite prin contractul individual de muncă, cât și prin contractele colective de muncă la nivel de unitate sau la nivel de ramură, iar acordarea tichetelor de masă doar personalului care își desfășoară activitatea efectiv în cadrul spitalului, contravine atât legii, respectiv nr.OUG115/2004, cât și contractului colectiv de muncă, fiind astfel întemeiat capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat tichete de masă sau contravaloarea acestora în lei, pe perioada 01.11.2004 și până în prezent, precum și pe viitor.
În ce privește petitul privind plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării din unitățile clinice, cât și salariile efectiv plătite în variantă neclinic, s-a reținut, în esență, că întrucât legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare, reclamanta trebuia salarizată conform grilei de salarizare în varianta unității clinice.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În cererea de recurs s-a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătându-se că reclamanta, fiind încadrată la cabinetul școlar, în funcția de asistent medical, spitalul nu îi poate acorda tichete de masă, de acestea putând beneficia doar salariații din spital care sunt plătiți din venituri proprii, respectiv de la Casa de Asigurări de Sănătate, conform art. 23 din nr.OUG115/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Salariații încadrați la școli sunt plătiți de la bugetul de stat, legea bugetului de stat pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 prevăzând în mod expres că aceste drepturi nu se pot acorda, pe când spitalele sunt finanțate din venituri proprii, însă în speță devin aplicabile dispozițiile legilor bugetului de stat pe anii 2004 - 2007, respectiv 46 (4) din Legea 507/2003, art.40 din Legea nr. 511/2004, art.24 din Legea nr.379/2005 și art.III din OUG88/2006 care prevăd că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă,întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
S-a mai criticat sentința în sensul admiterii greșite și a celuilalt capăt de cerere, privitor la acordarea diferențelor dintre drepturile salariale ce i se cuveneau contestatoarei, potrivit salarizării unităților clinice și salariile efective plătite în varianta "neclinic", pe perioada 1.11.2004 și până în prezent, precum și pe viitor, deoarece reclamanta este încadrată într-un cabinet școlar, unde nu se desfășoară activitate de învățământ sau cercetare, fapt pentru care nu poate fi salarizată conform unităților clinice.
Ori, pentru ca un salariat să beneficieze de salarizare conform unităților clinice, trebuie să facă parte dintr-o unitate clinică, nefiind și cazul reclamantei.
Analizând recursul formulat de către pârât, Curtea îl constată nefondat pentru următoarele considerente:
Acordarea tichetelor de masă personalului din unitățile sanitare a fost reglementată prin nr.OUG 115/2004 care prevede în art.23 că începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii realizate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, beneficiază lunar de 20 de tichete de masă.
În speță, din actele dosarului reiese că reclamanta - intimată a fost angajată în perioada respectivă în baza unui contract individual de muncă încheiat între ea și pârât.
În această calitate, reclamanta - intimată trebuia să beneficieze de toate drepturile de care au beneficiat toți salariații angajatorului respectiv și stabilite printr-un contract individual sau colectiv de muncă.
Art.23 din nr.OUG115/2004 prevede că beneficiază de tichete de masă personalul încadrat în unități sanitare publice finanțate integral din venituri proprii fără a face o altă distincție cu privire la locul de muncă unde-și desfășoară activitatea angajatul respectiv sau activitatea desfășurată de acesta.
De asemenea, în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, valabil pe perioada 2005 - 2007 și înregistrat sub numărul 267/14/12.12.2005 este prevăzut că angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr.142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Acordarea tichetelor de masă doar personalului care își desfășoară activitatea efectiv în cadrul spitalului, contravine atât Contractului colectiv de muncă, cât și nr.OUG115/2004, aspect corect reținut de tribunal.
Împrejurarea arătată de recurentă în sensul că bugetul de venituri și cheltuieli pe anii 2004-2007, primit de spital de la bugetul de stat nu prevăd fonduri pentru aceste tichete, nu poate fi interpretată în sensul că angajatorul nu poate acorda angajaților tichete de masă.
Nici critica referitoare la petitul privind plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării dintre unitățile clinice, cât și salariile efectiv plătite în varianta neclinic, nu este întemeiată.
Așa cum s-a menționat, reclamanta - intimată este angajata clinicii, însă își desfășoară activitatea medicală la o unitate școlară, iar prin procedeul de încadrare diferită la grila de salarizare, recurenta a încălcat prevederile art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit.d din Codul muncii, prin care se instaurează principiul egalității de tratament pentru toți salariații.
Apărarea recurentului că reclamanta nu poate fi încadrată la grila " clinic " deoarece prin activitatea pe care o desfășoară în cadrul cabinetului medical, nu desfășoară activitate de învățământ și nici de cercetare științifică medicală sau educativă, nu poate fi reținută, avându-se în vedere faptul că în nr.OUG24/2000 și respectiv nr.OUG115/2004, Anexa I, unde este reglementată salarizarea pentru personalul unităților sanitare, cât și grilele de salarizare, nu există diferențiere pe criteriul activității desfășurate de către salariat.
Prin urmare, corect a stabilit tribunalul că reclamanta nu trebuie salarizată altfel decât ca personal clinic, deoarece este salariata unei unități clinice, singura condiție de altfel impusă de lege pentru a beneficia de salarizarea conform grilei " clinic".
În consecință, cum sentința este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtului Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " " T, declarat împotriva sentinței civile nr. 209/PI/31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,06.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
- - DR. - - - -
GREFIER, - -
Red. 05.06.2008 /200
Tehnored. 2 ex.06.06.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud. și
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1802/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
