Conflict de muncă. Decizia 978/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 978
Ședința publică din data de 6 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta C "" SA B împotriva sentinței civile nr. 110 din data de 05.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, avocat, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar un set de acte extrajudiciare legate având un număr de 191 file pentru susținerea acțiunii, apoi nefiind formulate alte cereri se trece la dezbaterea în fond a recursului.
Pentru pârâta recurentă, reprezentanta sa solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantului intimat, pentru motivele arătate în scris în cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 110 din 05.02.2008 a Tribunalului Arads -a hotărât:
"respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă;
admite acțiunea civilă formulată și exercitată de reclamantul, domiciliat în A,-, jud. A, împotriva pârâtei SC "" SA. cu sediul în B,., nr. 239, sector 1 și în consecință:
-obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 9.840 lei, cu titlu de drepturi salariale restante conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate precum și suma de 861,34 RON reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor asumate.
Fără cheltuieli de judecată".
Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere considerentele ce urmează:
"art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivelul "" SA pe anul 2004 stabilește că"cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că"pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază a fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2 în sensul consemnării că"în anul 2003 suplimentările salariale de al alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Urmare a acestor modificări ale alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă societatea pârâtă nu a mai acordat reclamantului în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2005 și 2006, instanța apreciază că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
În cazul reclamantului, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu i-a plătit acestuia suplimentările salariale de C și de Paști pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Pentru aceste considerente, instanța în temeiul art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, va respinge excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a prematurității introducerii acțiunii invocate de pârâtă și văzând dispozițiile art. 154 și 161 alin. 4 din Codul muncii va admite acțiunea civilă formulată de reclamant și va obliga pârâta să plătească reclamantului a sumei de 9.480 lei cu titlu de drepturi salariale restante conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, precum și suma de 861,34 RON reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor asumate".
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive de recurs:
1. privind drepturile salariale de C și de Paști s-a convenit cu Sindicatul să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce a căpătat o formă juridică obligatorie în Contractul colectiv de muncă și pentru anii la care se referă acțiunea introductivă de instanță, ceea ce instanța greșit nu a luat în considerare;
2. s-a înființat o comisie paritară pentru rezolvarea amiabilă a "eventualelor diferende rezultate din interpretarea și aplicarea" Contractul colectiv de muncă, ale cărei decizii, de asemenea nu au fost avute în vedere de instanță, la rezolvarea litigiului prin sentința recurată;
3. instanța a respins în mod greșit "excepția prematurității acțiunii" fiind de principiu în opinia recurentei că salariații nu beneficiază din oficiu de plata drepturilor suplimentare salariale de C și de Paști, ci ca urmare a "negocierilor purtate";
4. fost respinsă greșit de instanță și excepția prescripției dreptului la acțiune, cu încălcarea dispozițiilor "art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii " și
5. au fost acordate greșit "sumele solicitate în condițiile în care calculul depus de către reclamant se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate", altul fiind nivelul "salariului mediu în perioada anilor 2004 - 2007", potrivit anexei depuse la dosar de pârâtă.
Recursul nu este fondat.
1. Este de principiu că numai convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, principiu care fiind consacrat expres în lege (art. 969 Cod civil), el este obligatoriu și la încheierea contractelor colective de muncă. Or, includerea în "salariul de bază al fiecărui salariat" a unor drepturi salariale distinct prevăzute în contractul colectiv de muncă, așa cum sunt acelea care formează obiectul pricinii de față, încalcă principiul enunțat și sub acest aspect hotărârea recurată nu este greșită. Aceasta și pentru că, așa cum este reglementat expres și distinct în art. 155 din Codul muncii, componentele salariului sunt: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Or, unde legea distinge expres nimănui nu i se permite să nu respecte astfel de prevederi, ele având un caracter imperativ; așa încât nici contractele individuale și nici contractele colective de muncă nu pot contraveni acestor dispoziții imperative prin înserarea clauzelor de includere a indemnizațiilor, sporurilor și a oricăror adaosuri în salariul de bază;
un astfel de procedeu este nelegal, fiindcă tinde la o creștere salariului de bază, fiind îndeobște cunoscut că legea poate reglementa numai oac reșterii salariului de bază și nu și a celorlalte componente ale salariului, al căror cuantum se calculează luând ca bază de calcul salariul de bază; deci, statele de plată se întocmesc în mod obligatoriu cu menționarea distinctă a componentelor salariului;
respectarea textelor de lege mai sus citate la încheierea contractelor colective sau și individuale de muncă, atrage și respectarea interdicțiilor impuse de art. 38 din Codul muncii, potrivit căruia: Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
2. În privința atribuțiilor comisiei paritare, deciziile acesteia nu pot avea caracterul pe care legea îl conferă numai hotărârilor instanțelor judecătorești, în fața cărora și prin care este administrată justiția, așa încât astfel de decizii cad sub cenzura instanțelor judecătorești.
Relativ la motivele de recurs de la punctele 3 și 4, instanța de fond a respins corect și just, cu motivarea pe care o conține și pe care instanța de recurs o validează, atât excepția prematurității introducerii acțiunii de către reclamant cât și excepția tardivității introducerii acțiunii; aceeași acțiune civilă nu poate fi în același timp și prematură și prescrisă, decât intr-o logică juridică absurdă; într-adevăr, drepturile salariale pretinse în acțiunea de față sunt actuale și nu premature, ele urmând același regim juridic precum salariul de bază, astfel prescripția dreptului la acțiune în privința lor este reglementată în art. 166 din Codul muncii, fiind, deci, aceea de trei ani și nu de 6 luni, cum susține pârâta.
5. Modul de calcul al despăgubirilor pretinse de reclamant, admis de instanță și contestat de pârâtă în recurs, nu poate constitui un motiv de recurs și primit ca tare, câtă vreme pârâta însăși nu i-a opus modul său de calcul, ei incumbându-i sarcina probei, așa cum judicios a stabilit și instanța de fond, conform legii.
Așadar, se apreciază că nu este prezent în cauză nici unul dintre motivele de recurs invocate de pârâtă, consecința fiind aceea a respingerii recursului, potrivit dispozițiilor art. 312 (1) din Codul procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei C "" SA B împotriva sentinței civile nr. 110 din data de 05.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată, azi, 6 mai 2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - Dr. - - - -
GREFIER,
- -
Red. /13.05.2008
Tehnored.: S/ 2 ex./13.05.2008
Prima instanță: și
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 622/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1344/2009. Curtea... → |
|---|
