Contestaţie act. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri); Contracte de muncă; Şomaj
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 3324/2015 din data de 03.09.2015
Cod operator 2443/2442
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2015
Ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta L. L, în contradictoriu cu pârâții A. de O a F. de M. G, F. D. S. T -J. și I.T. de M. G., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat părții cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea L. L., având cuvântul, a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtelor F. D. S. și ITM G să plătească suma de 4590 lei, conform concluziilor raportului de expertiză, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr…., contestatoarea L. L a solicitat anularea dispoziției nr /15.03.2011 emisă de AJOFM G prin care i-a fost respins dosarul de șomaj și obligarea pârâtelor la plata contravalorii indemnizației de șomaj începând cu 07.10.2010, dată la care a încetat activitatea, conform deciziei nr.112/06.10.2010.
În motivarea contestației, reclamanta a precizat că a fost angajata F.D S din data de 01.07.2008 până în data 06.10.2010, în funcția de consilier juridic, iar la data de 07.10.2010 a încetat activitatea conform deciziei nr.112/06.10.2010.
A menționat că s-a prezentat la ITM G in data de 08.10.2010 pentru a-și ridica carnetul de muncă privind întocmirea dosarului de șomaj, însă nu a putut ridica carnetul deoarece salariul din carnet nu corespundea cu salariul trecut pe ștatele de plată și obligațiile către instituțiile Statului nu erau achitate conform unui salariu de 1200 lei, cât era menționat în carnetul de muncă.
A precizat reclamanta faptul că nu a putut ridica carnetul de muncă până la data de 24.02.2011, dată la care angajatorul a prezentat la ITM Gorj un nou act adițional cu salariu modificat conform statelor de plată, respectiv un salariu de 600 lei in loc de 1200 lei cum era înregistrat in carnetul de munca pana la data de 24.02.2011, act de care nu a avut cunoștință până la data 01.03.2011, când a ridicat carnetul de munca.
La data de 01.03.2011 s-a prezentat la AJOFM pentru a i se înregistra dosarul de șomaj , dar a fost înștiințată prin decizia nr.661/15.03.2011 că nu poate beneficia de șomaj, deoarece trebuia sa depună dosarul în luna octombrie 2010.
A apreciat reclamanta că F. de D S cât și ITM G se fac vinovate de faptul că nu i-au pus la dispoziție în timp legal carnetul de muncă.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 17 Legea 76/2002 si art.65 Codul muncii.
Pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanta L L, cu motivarea că stabilirea, plata și respingerea drepturilor reprezentând indemnizația de șomaj se face de către agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și ocuparea forței de muncă, H.G. nr.174/2002, normele de aplicare a legii asigurărilor pentru șomaj, precum și Ordinul nr.5/2002, privind aprobarea Procedurii de primire și de soluționare a cererilor de loc de muncă sau indemnizație de șomaj, acte normative ce reglementează, în principal, sistemul contributiv al asigurărilor de șomaj.
În această ordine de idei, pot beneficia de indemnizație de șomaj, în cazul persoanelor care au prestat o muncă în baza unui contract individual de muncă, ca urmare a încetării acestor raporturi din motive neimputabile lor, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 34, alin. 1 din Legea nr. 76/2002 și anume :
a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;
b) nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizația de șomaj;
c) nu îndeplinesc condițiile de pensionare, conform legii;
d). sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază teritorială își au domiciliul;
Referitor la situația reclamantei, așa cum reiese din înscrisurile din carnetul de muncă, aceasta a fost salariată la F. D. S. Tg - Jiu, în perioada 01.09.2008-07.10.2010, cu contract individual de muncă cu timp parțial. După încetarea raporturilor de muncă, la data de 14.03.2011, contestatara s-a prezentat la sediul instituției în vederea stabilirii și acordării dreptului reprezentând indemnizația de șomaj.
După analiza actelor depuse la dosar, instituția a emis dispoziția nr. 661/15.03.2011, prin care s-a respins acordarea dreptului reprezentând indemnizația de șomaj, motivul fiind neîndeplinirea condiției prevăzută la art. 34 alin. 1 lit.(a) din Legea nr. 76/2002 cu modificările și completările ulterioare, mai precis nerealizarea stagiului de cotizare de 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare datei înregistrării cererii.
Astfel, alin.1 indice 2 al art. 34 din Legea nr. 76/2002 prevede faptul că pentru persoanele încadrate în muncă cu contract individual de muncă cu timp parțial, stagiul de cotizare prevăzut la art. 34 alin. 1 lit. (a) se stabilește proporțional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial.
În aceeași ordine de idei, art.17 alin. 1 din H.G. nr. 174/2002, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legea nr.76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările completările ulterioare, precizează că în aplicarea prevederilor art.34 alin 1 indice 2 din lege, stagiul de cotizare aferent unui contract individual de luncă cu timp parțial se stabilește ca raport între timpul de muncă pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă cu timp parțial și durata normală a timpului de muncă.
A mai arătat pârâta că reclamanta a fost luată în evidență ca persoană în căutarea unui loc de muncă pentru ca aceasta să poată beneficia de serviciile oferite în vederea ocupării acesteia în muncă conform pregătirii, precum și oferirea de servicii gratuite de recalificare profesională.
La data de 30.01.2014, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a I. T. de M. G, prin încheierea de ședință din 27.02.2014 instanța dispunând introducerea acestuia în cauză.
I. T. de muncă G a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că în baza legii nr.130/1999, ITM Gorj avea calitatea de prestator de servicii pentru agenții economici înregistrați, iar obligativitatea de întocmire și înregistrare a documentelor la ITM Gorj pentru completare în carnetele de muncă le revenea angajatorilor.
De asemenea, a învederat faptul că Decretul nr.92/1976 , abrogat la data de 01.01.2011 , art.11 preciza că actele privind activitatea depusă pe baza unui contract d e muncă se înscriu în carentul de muncă conform contractelor individuale de muncă și a dovezilor de executare a acestuia, dovezile de calculare a drepturilor salariale , statele de plată depuse de angajator.
A mai arătat că la data de 07.10.2010, data emiterii deciziei de încetare a contractului de muncă , carnetul de muncă nu putea fi închis și certificat deoarece salariul înscris în carnetul de muncă de 1200 lei nu corespundea cu salariul tarifar trecut în satele de plată d3e plată de 600 lei raportat la salariile realizate cuprinse între 270-300 lei aferente perioadei 01.09.2008-31.12.2009.
Statele de plată din perioada 01.09.2008-31.12.2009 au fost depuse la ITM G de către angajator în data de 30.06.2010 cu salariul tarifar de încadrare de 600 lei având ca salarii realizate sume cuprinse între 270-300 lei .
A precizat că prin adresa nr. 23072/12.10.2010 ITM G a solicitat angajatorului depunerea unui document care să ateste diferența orelor de lucru care nu se regăseau în statele de plată depuse pentru perioada lucrată, iar la data de 24.02.2011, data la care s-a operat în carentul de muncă, angajatorul a depus la ITM adresa nr.1601/24.02.2011 clarificând aspectele solicitate de ITM prin adresa 23072/12.10.2010.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile 205 din Codul de Procedură Civilă, pârâtul solicitând judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, au fost depuse în copie, adresa nr.1601 din 24.02.2011, 23072 din 12.10.2010, decizia nr.6 din 31.10.2008, extras din raportul de expertiză contabilă judiciară dosar nr…….
Prin sentința nr. 1077/30.04.2014, instanța a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul ITM Gorj, cât și contestația formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta L L. a formulat recurs, iar prin decizia nr. 176 din 12.01.2012, Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj, dosarul fiind înregistrat sub nr. …
Instanța de recurs a reținut că recurenta a înțeles să critice sentința primei instanțe în ceea ce privește soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere, arătând expres că în mod greșit instanța a reținut că pârâtele ITM Gorj și F D. S. nu poartă responsabilitatea pentru închiderea carnetului de muncă al reclamantei cu întârziere, solicitând obligarea acestora la plata indemnizației de șomaj. Prin urmare, aceste aspecte vor fi avute în vedere la rejudecare soluția pronunțată cu privire la primul capăt de cerere intrând în puterea lucrului judecat.
La rejudecare, s-a luat o precizare reclamantei, aceasta arătând că solicită obligarea celor doi pârâți, ITM și F. D. S. la plata de despăgubiri, reprezentând contravaloarea indemnizației de șomaj de care nu a putut beneficia ca urmare a culpei celor două pârâte. În opinia reclamantei, pârâtul ITM avea obligația de a închide carnetul de muncă la data emiterii deciziei de încetare a activității, respectiv 6 octombrie 2010, însă a făcut acest lucru doar în februarie 2011, iar F D S. în mod unilateral a modificat salariul și durata muncii.
În probațiune, instanța a solicitat pârâtului Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj să comunice motivul pentru care carnetul de muncă al reclamantei nu a fost închis la data de 6.10.2010. De asemenea, a dispus efectuarea unei expertize contabile în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor pretinse de reclamantă.
Având în vedere că s-a invocat de către pârâtul ITM excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța, în temeiul art. 137 alin Cod procedură civilă va analiza cu precădere această excepție.
Reclamanta L. L. a solicitat obligarea pârâtului ITM G, alături de F. D. S. la plata unor despăgubiri, reprezentând cuantumul indemnizației de șomaj de care a fost lipsită, susținând că ITM Gorj nu a procedat la închiderea carnetului de muncă la data de 6.10.2010, data emiterii deciziei de încetare a raporturilor de muncă dintre reclamantă și pârâta F. D S.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 130/1999 (în vigoare la data încetării raporturilor de muncă ale reclamantei), carnetele de muncă ale salariaților încadrați la angajatorii prevăzuți la art. 1 se păstrează și se completează de către inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială își are sediul angajatorul.
Alineatul 2 lit. a al articolului menționat anterior, angajatorii sunt obligați să depună la inspectoratele teritoriale de muncă la care se păstrează și se completează carnetele de muncă ale salariaților actele privind executarea, suspendarea, modificarea și încetarea contractelor individuale de muncă, în termen de 5 zile de la perfectarea acestora.
Instanța constată astfel că în baza dispozițiilor legale menționate, Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj avea atribuții în ceea ce privește completarea carnetului de muncă al reclamantei, motiv pentru care va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul reține că reclamanta a fost angajată a F. D. S. începând cu data de 01.07.2008 până la data de 6.10.2010 în funcția de consilier juridic. Începând cu data de 7 octombrie 2010, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, prin decizia nr. 112/06.10.2010, contractul individual de muncă a încetat ca urmare a desființării postului.
Carnetul de muncă al reclamantei nu a fost închis și certificat la data de 6 octombrie 2010, pârâtul ITM G motivând că angajatorul nu a depus documentele necesare. Carnetul de muncă al reclamantei a fost închis abia la data de 24.02.2011, când F. D. S a depus adresa nr. 23/23.02.2011, prin care ITM Gorj a fost informat ca prin actul adițional nr. 2/30.08.2008, înregistrat la ITM la data de 19.01.2009, reclamantei i-a fost modificată norma de muncă de la 8 ore la 4 ore, cu un salariu de 600 lei. Reclamanta a solicitat acordarea indemnizației de șomaj prin cererea nr. 2047/14.03.2011, după ce i-a fost încheiat carnetul de muncă, însă prin Decizia nr. 661/15.03.2011, A. pentru O F de M. G a respins cererea sa, cu motivarea că nu ar fi îndeplinite prevederile art. 34 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002.
Potrivit acestor dispoziții, șomerii prevăzuți la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizație de șomaj dacă au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii. În conformitate cu prevederile art. 17 alin. 1 din HG nr. 174/2002, stagiul de cotizare aferent unui contract individual de muncă cu timp parțial se stabilește ca raport între timpul de muncă pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă cu timp parțial și durata normală a timpului de muncă. Ori, în mod evident reclamanta a fost prejudiciată ca urmare a închiderii cu întârziere a carnetului de muncă, întrucât în aceste condiții nu a mai îndeplinit condiția stagiului de cotizare de minim 12 luni în ultimele 24, fapt ce a determinat respingerea cererii sale de acordare a indemnizației de șomaj.
Apărarea pârâtului ITM G că nu a procedat la închiderea carnetului de muncă al reclamantei deoarece angajatorul nu a depus documentele necesare nu poate fi primită de instanță. Instanța are în vedere faptul că pârâtul a susținut că angajatorul și-a îndeplini obligațiile ce-i reveneau doar la data de 23.02.2011, când a comunicat relațiile solicitate de ITM G cu adresa nr. 23/23.02.2011, aflată la fila 74 din dosarul nr. …. Ori, din conținutul acestei adrese nu rezultă că angajatorul i-ar fi comunicat vreun document nou pârâtului. Mai mult decât atât, actul adițional la contractul individual de muncă al reclamantei nr. 2/30.08.2008 fusese înregistrat la ITM G la data de 19.01.2009 ( de observat în acest sens înscrisul aflat la fila 68 din dosarul …). Ori, dacă pârâtul avea dubii cu privire la legalitatea actului adițional, în condițiile în care nu era semnat de reclamantă, trebuia să solicite relații angajatorului la momentul înregistrării acestui act adițional și nu la momentul încetării raporturilor de muncă.
Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, în vigoare la data încetării raporturilor de muncă ale reclamantei, carnetele de muncă ale salariaților încadrați la angajatorii prevăzuți la art. 1 se păstrează și se completează de către inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială își are sediul angajatorul.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, angajatorii sunt obligați să depună la inspectoratele teritoriale de muncă la care se păstrează și se completează carnetele de muncă ale salariaților:
a) actele privind executarea, suspendarea, modificarea și încetarea contractelor individuale de muncă, în termen de 5 zile de la perfectarea acestora;
b) b) lunar, dovezile de calculare a drepturilor salariale, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata acestora.
În aceste condiții, instanța apreciază că pârâtul avea obligația să procedeze la închiderea carnetului de muncă al reclamantului, fără a mai aștepta un act adițional pe care oricum îl înregistrase.
În ceea ce o privește pe cealaltă pârâtă, F. D. S, vinovăția sa este evidentă, în condițiile în care în mod unilateral a procedat la modificarea salariului reclamantei, fapt stabilit în mod irevocabil prin decizia nr. 176/12.01.2012 pronunțată de C de A C în dosarul nr. /95/
Curtea a reținut că actul adițional la contractul individual de muncă înregistrat la ITM Gorj sub nr. 2/30.08.2008 cuprinde următoarele mențiuni cu privire la modificarea contractului inițial :
" -se modifică durata contractului de muncă de la determinată la nedeterminată;
- se modifică salariul de la 1410 lei la 1200 lei;
- se modifică norma de muncă, de la 8 ore la 4 ore";.
La prima instanță reclamanta a contestat acest act adițional, însă prin precizările depuse la fond a arătat că îl recunoaște drept legal încheiat .
Salariul de bază de 1200 lei pentru o normă de 4 ore /zi a fost menționat în carnetul de muncă, mențiuni cu privire la salariul de 1200 lei fiind inserate si în adeverințele 256/14.06.2010 si 245/17.02.2010 .
S-a stabilit astfel că începând cu data de 01.09.2008 salariul reclamantei a fost stabilit la 1200 lei brut lunar, pentru o normă de lucru redusă, respectiv 4 ore/zi.
Ori, atitudinea angajatorului de a plăti reclamantei o altă sumă decât cea convenită cu reclamanta, coroborată cu cea a pârâtului ITM G care a solicitat o serie de relații cu privire la salariul reclamantei, deși actul adițional la contractul individual de muncă fusese înregistrat în evidențele sale, la acel moment fără nicio rezervă, au dus în final la respingerea cererii reclamantei de acordare a indemnizației de șomaj.
Valoarea prejudiciului suferit de reclamantă în aceste condiții o reprezintă contravaloarea indemnizației de șomaj de care a fost lipsită aceasta. În vederea stabilirii acestui prejudiciu, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar raportul de expertiză a calculat indemnizația de care a fost lipsită reclamanta în cele nouă luni la suma de 4590 lei, prin raportarea la salariul pe care aceasta l-a avut, respectiv 1200 lei.
În consecință, în temeiul art. 998, 999 din vechiul Cod civil, instanța va obliga cele două pârâte să plătească reclamantei suma de 4590 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul ITM G.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta L L domiciliată în T-J, str. , bl., sc., ap., jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâtele A J de O a F de M Gorj, cu sediul în T-J, str. Lt.col. D.P., nr., jud. G, I T. de M G, cu sediul în T-J, str. , nr., jud. G și F D. S T-J, cu sediul în cartier , nr., jud. G.
Obligă pârâtele F. D. S. și ITM G să plătească reclamantei suma de 4590 lei reprezentând despăgubiri materiale.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.09.2015, la Tribunalul Gorj.
| ← INTERESUL ÎN FORMULAREA CERERII DE SISTARE A PLĂŢII | Drepturilor salariale . Jurisprudență Chemare în judecată... → |
|---|
Eu nu am primit nicio decizie de incetare a acestei activitati si nici in decizia colegului nu scrie ,cu data prezentei isi
Citește mai mult
inceteaza valabilitatea decizia prin care eu am primit acest drept.Mentionez ca sunt contabil sef cu vechime in functie de 14 ani , ca lucrez singura la compartimentul contabilitate datorita redimensionarii numarului de personal de la acest compartiment , si ca in cadrul regiei la nivel de tara in 98 % din cazuri viza cfp este acordata de contabil sef, si de economisti, sefi compartiment contabil .