Contestație decizie de concediere. Decizia 1017/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(125/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 1017/
Ședința publică din data de 25 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-intimată - ȘI - împotriva sentinței civile nr. 1822 din 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-contestatori, -, având ca obiect - contestație decizie concediere, despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-intimată - și -, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.11667/2010 atașată la fila 22 dosar, intimatul-contestator, personal și asistat de avocat, intimații-contestatori, prin avocat, prin același avocat,cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.2/20.01.2010 atașată la fila 23 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-contestatori au depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 16.02.2010.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării avocatului recurentei-intimate - și -.
Curtea acordă cuvântul pe excepțiile invocate de intimații-contestatori prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a declarat recursul și excepția lipsei de interes.
Avocatul intimaților-contestatori, solicită proba cu înscrisuri în susținerea excepțiilor invocate, respectiv deciziile emise de administratorul judiciar Servicii Insolvență
Avocatul recurentei-intimate - și -, nu se opune la solicitarea intimaților privind administrarea probei cu înscrisuri.
După deliberare, Curtea încuviințează intimaților-contestatori proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă și concludentă cauzei.
Avocatul intimaților-contestatori, depune la dosar înscrisurile încuviințate și solicită admiterea ambelor excepții având în vedere motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Avocatul recurentei-intimate - și - solicită respingerea ambelor excepții, întrucât la momentul declarării recursului era deschisă procedura insolvenței dar activitatea societății nu este suspendată, iar interesul constă în faptul că s-a făcut o concediere colectivă.
Curtea acordă cuvântul și pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei-intimate - și -, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Avocatul intimaților-contestatori, solicită respingerea recursului ca nefondat; cu privire la cheltuielile de judecată arată că le va solicita pe cale separată.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1822 din 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de contestatorii, .
În consecință, s-a dispus anularea deciziilor de încetare a contractului individual de muncă din motive disciplinare nr. 82, 83, 84, 86, 88, 89, 90 și 92, toate din 27.07.2009, emise de intimata - și -.
S-a dispus reintegrarea contestatorilor pe posturile avute anterior, iar intimata a fost obligată la plata către fiecare dintre aceștia a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de la data concedierii și până la efectiva reintegrare.
Intimata a declarat recurs, criticând sentința precitată sub următoarele aspecte, în esență:
- motivarea instanței a vizat chestiuni de nerespectare a procedurii concedierii, neprocedându-se la cercetarea fondului cauzei;
- intimata a formulat o cerere de suspendare a judecății având în vedere prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor";
- față de intimată s-a deschis procedura insolvenței existând în acest sens pe rolul Tribunalului Teleorman dosarul nr-;
- iată de ce susținerile instanței care au determinat respingerea cererii de suspendare sunt neîntemeiate.
Prin întâmpinare, intimații-contestatori au invocat excepțiile lipsei de interes în exercitarea recursului și lipsei calității de reprezentant a persoanei care a declarat recursul. Pe fondul cauzei au solicitat respingerea recursului.
La termenul din 25.02.2010, au fost puse în discuție excepțiile ridicate de intimați, recurenta solicitând respingerea acestora.
În dovedirea excepțiilor s-a administrat proba cu înscrisuri.
Văzând dispozițiile art. 136 și 137 Cod Procedură Civilă, dar și pe cele ale art. 312 alineatul 1 teza a II-a din același cod, Curtea va respinge excepțiile invocate de intimații-contestatori și, totodată, va respinge ca nefondat recursul formulat de - și -, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, excepția lipsei de interes în promovarea recursului nu poate fi primită întrucât recurenta-intimată poate obține un folos practic (un câștig concret) în cazul în care i s-a ar admite calea de atac exercitată și s-ar casa ori s-ar modifica sentința primei instanțe.
Prin această hotărâre judecătorească s-a dispus anularea unor decizii de încetare a unor contracte individuale de muncă, reintegrarea salariaților concediați pe posturile avute anterior și plata despăgubirilor corespunzătoare.
În ipoteza admiterii recursului astfel cum a fost motivat, soluția ar fi aceea de modificare a sentinței atacate în sensul suspendării judecării cauzei conform art. 36 din Legea nr. 85/2006. Așa fiind, dispozițiile din hotărârea recurată anterior indicate (anularea deciziilor contestate, reintegrarea, plata de despăgubiri) nu ar mai putea produce nici un fel de efecte juridice, tocmai pentru că ar fi invalidate (ar deveni ineficiente) prin modificarea hotărârii recurate în sensul arătat anterior, fiind lipsite de temeiul lor esențial. acesta este interesul, adică folosul practic (câștigul concret) pe care l-ar putea obține recurenta-intimată, ajungând în situația în care nu ar mai fi obligată să procedeze la reintegrarea intimaților-contestatori și să le plătească despăgubiri.
Acesta este motivul pentru care nu subzistă în speță teza inexistenței unui interes în exercitarea recursului.
Referitor la excepția așa numită "a lipsei calității de reprezentant" a persoanei care a declarat recursul, trebuie arătat mai întâi ea nu este reglementată ca atare (adică sub această denumire) în legislația procesual civilă românească. Codul d e Procedură Civilă nu cunoaște și nu reglementează o asemenea excepție cu caracter de incident procedural, ci face referire sub acest aspect la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant (art. 161 teza a II-a), ceea ce constituie o instituție juridică total distinctă.
Orice excepție trebuie să aibă o reglementară legală expresă, căci ea nu poate fi prezumată. Nu se poate concepe admiterea unei astfel de excepții, deoarece ea are în același timp caracterul unei sancțiuni juridice. Or, acest tip de sancțiuni trebuie să aibă întotdeauna bază legală, fiind aplicabil pentru identitate de rațiune principiul din dreptul penal exprimat în adagiul latin "nulla poena sine lege" (în traducere liberă "nu există sancțiune fără lege").
Oricum, în cauză nu se poate vorbi despre lipsa calității de reprezentant în sensul pretins de intimații-contestatori prin întâmpinare. O atare calitate există și este întrunită în persoana apărătorului ales al recurentei-intimate, a cărui împuternicire avocațială se află la dosar. Cum apărătorul ales al oricărei persoane, fie ea și juridică, are dreptul să o reprezinte pe aceasta în instanța de judecată, inclusiv în căile de atac (a se vedea prevederile art. 3 și 28 din Legea nr. 51/1995 republicată), în speță nu se verifică nici teza lipsei calității de reprezentant.
În ceea ce privește criticile exprimate în motivarea recursului, acestea apar ca nefondate și urmează a fi înlăturate ca atare, în speță nefiind întrunite cerințele pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei conform dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestui text legal, "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor."
Principalul capăt de cerere al acțiunii are ca obiect anularea unor decizii de concediere. Or, un atare tip de pretenție (cerere) nu face parte din categoria acțiunilor pentru realizarea unor creanțe asupra debitorului sau bunurilor sale, în acest caz fiind vorba despre instituții juridice total deosebite și care nu se pot confunda. Așa fiind, este evident că în privința acestui capăt de cerere nu se putea dispune suspendarea judecății în condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006. În acest context era imposibil să se procedeze și la suspendarea judecării celorlalte pretenții, acestea având caracter accesoriu și trebuind să urmeze soarta capătului principal de cerere.
Mai mult, pentru a se face aplicațiunea în cauză a dispozițiilor art. 36, era necesar ca recurenta să probeze împrejurarea că se află în procedură de insolvență, mai precis că s-a deschis o asemenea procedură în ce o privește. Or, la dosar nu s-a depus vreun înscris în acest sens, recurenta neprezentând încheierea pronunțată de judecătorul sindic conform art. 32 din Legea nr. 85/2006.
Simpla susținere a recurentei că s-ar afla într-o astfel de situație, neînsoțită de dovezi, nu poate fi luată în considerare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile invocate de intimați.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-intimată - ȘI - împotriva sentinței civile nr. 1822 din 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-contestatori, -,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./10.03.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 325/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 817/2008. Curtea de... → |
|---|
