Contestație decizie de concediere. Decizia 10223/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10223
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
***********
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr. 7846 din 05.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat, pentru contestatoarea, avocat, pentru intimata SC SERVICII SA P, lipsind intimatul SINDICATUL O.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Intrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat ori alte cereri de formulat, instanța, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra contestației.
Avocat, pentru contestatoarea, solicită instanței admiterea contestației în anulare, formulată împotriva deciziei nr. 7846 din 05.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe fond să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 8/22.01.2008 și obligarea unității pârâte la emiterea unei noi decizii de desfacere a contractului individual de muncă.
Susține și arată că aspectele învederate prin motivele de recurs, nu au fost analizate de instanța de recurs, în decizia pronunțată neregăsindu-se un răspuns la criticile formulate.
Astfel, după cum se poate observa, instanța de recurs face referire doar la faptul că recurenta ar fi avut cunoștință de convocarea la cercetarea disciplinară încă din data de 09.01.2008, când s-a prezentat la sediul intimatei pentru depunerea unei adrese. Ori, potrivit art. 267 alin. 2 din Codul muncii " în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii".
Avocat, pentru SC SERVICII SA P, solicită instanței respingerea contestației ca fiind inadmisibilă, în subsidiar respingerea contestației ca fiind neântemeiată; depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față.
Prin cererea înregistrată sub nr. 284/l04/2008 la Tribunalul O l t, contestatoarea a chemat în judecată pârâta SC SERVICI SA P- solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a deciziei 8/22.0l.2008, emisă de pârâtă conform dispoz. art 267 alin.l din leg. 53/2003, în subsidiar să se constate netemeinicia deciziei 8/22.0l.2008, să se dispună anularea acesteia și pe fond să oblige pârâta la emiterea deciziei de concediere în concordanță cu cererea depusă de contestatoare la data de 4.l2.2007, reiterată prin cererile nr. 883/l9.l2.2007 și 8l4/l3.l2. 2007, în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 3233/26.ll.2007, privind concedierea voluntară încheiat între administrație și organizația sindicală.
S-a solicitst obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești de concediere în sumă echivalentă cu valoarea a l8 salarii brute lunare, la care se adaugă toate sporurile salariale conform CCM și Protocolului nr. 3233/26.ll.2007, precum și să se constate nulitatea absolută a punctului 4 din Protocolul nr. 3233/ 26.ll.2007 respectiv clauza care prevede următoarele: " Pentru angajații care se înscriu în program, angajatorul își rezervă dreptul de a accepta sau de a refuza solicitarea, fără a-și motiva decizia, în conformitate cui planul de afaceri și dezvoltare, angajatorul va purta discuții individuale cu angajații aflați în această situație.
În motivarea acțiunii contestatoarea arată că a fost angajată în cadrul pârâtei și ca urmare a negocierilor purtate cu sindicatele s-a încheiat Protocolul 3233/26.ll.2007 prin care s-au stabilit modalitatea de concediere a personalului care solicita acest lucru.
Ca urmare, contestatoarea a depus cerere pentru plecare voluntară după care a demarat găsirea unui loc de muncă actualmente fiind angajată la DGFP O, reiterând solicitările către pârâtă cu cererile nr.883/l9.l2.2007 și 8l4/l3.l2.2007, precizând că începând cu 2l.l2.2007, urmează să se prezinte la noul loc de muncă câștigat prin concurs in cadrul DGFP
S-a susținut că pârâta a refuzat emiterea deciziei de concediere conform Protocolului și remiterea carnetului de muncă, emițând decizia 8/22.0l.2008, prin care dispune încetarea raporturilor de muncă în baza prevederilor art. 264 lit. din Legea 53/2002.
Contestatoarea a susținut că decizia este lovită de nulitate prin încălcarea dispoz. artr.267 alin. din. 53/2003, întrucât pârâta nu a respectat obligația de a o convoca pentru efectuarea cercetării disciplinare.
În ceea ce privește capătul de cerere ce vizează constatarea nulității absolute a punctului IV din Protocolul 3233/26.ll.2007, s-a susținut că au fost încălcate prevederile art. 5 alin.l -IV din legea 53/2003, art. l6, 4l și 53 din Constituție și art.l4 din CEDO, întrucât această clauză este vădit discriminatorie între persoane care au aceeași calitate și anume aceea de angajat față de aceeași persoană angajatoare și pe de altă parte se încălcă dispoz. art 38 din legea 53/2003, întrucât orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege sau limitarea acestora este lovită de nulitate.
În cauză, s-a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei de către Sindicatul O S, prin care se solicită admiterea contestației contestatoarei sub toate capetele de cerere și să se constate nulitatea absolută a punctului IV din protocolul nr. 3233/26.ll.2007 cu motivarea că, clauza a cărei nulitate o solicită a fost convenită și semnată de către Sindicat dintr-o eroare materială, eroare care prin prisma dispozițiilor legale precizate in cererea de intervenție, este lovită de nulitate absolută.
Prin sentința nr.395 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu pârâta - SC SERVICI SA
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta a respectat condițiile impuse de art 267 CM, privind convocarea în scris a contestatoarei, pentru cercetarea disciplinară privind absențele nemotivate și în consecință emiterea deciziei nr. 8/22.0l.2008, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, fiind dovedită abaterea disciplinară constând în lipsă nemotivată de la serviciu constată prin referatul nr. 3l59/8.0l.2008.
Că reclamanta a refuzat să se prezinte la cercetare, fără a prezenta un motiv întemeiat, astfel că în cauză devin incidente dispoz. art 267 alin din potrivit cărora " neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prev. la alin.2. fără un motiv obiectiv,dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile".
Cererea la care face referire contestatoarea privind solicitarea ca pârâta să-și dea acordul in baza dispoz. art 55 lit b din Codul Muncii, pentru încetarea raporturilor de muncă a fost respinsă întrucât, ca orice acord, acesta este la libera apreciere a celui chemat să îl emită, iar pârâta nu a făcut altceva decât, după analizarea tuturor cererilor salariaților, să decidă că pentru reclamanta se respinge cererea, având în vedere că postul era inclus în planul de dezvoltare, având conform Protocolului nr. 3233/2007, dreptul de a accepta sau refuza cererile salariaților, potrivit interesului și planului de dezvoltare, astfel că instanța nu poate obliga o unitate să fie de acord cu cererea de încetare a contractului prin acordul părților, salariatul având libertatea de a migra de la un loc la altul de muncă, în condițiile legii și ale contractului de care este ținut.
Cu privire la cererea contestatoarei privind acordarea drepturilor bănești de concediere, conform prevederilor contractului colectiv de muncă și Protocolului nr. 3233/2007, s- reținut că este neîntemeiată întrucât contractul individual de muncă al salariatei a fost desfăcut disciplinar în baza dispoz. art 264 lit. f Codul Muncii.
Cu privire la nulitatea clauzei cuprinsă în pct. 4 Protocolului nr. 3233/26.ll.2007, s-a reținut că aceasta este valabilă întrucât acordul pentru încetarea unui contract este un act unilateral de voință, lăsat la aprecierea părții emitente și nici o instanță nu poate obliga un angajator să-și exprime acordul de încetare a raporturilor, de muncă.
Împotriva sentinței a formulat recurs contestatoarea pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit nu a fost constată nulitatea absolută a deciziei de concediere, întrucât a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 267, alin. 1 din Codul Muncii, adică nu s-a efectuat cercetarea prealabilă.
Neprezentare sa la cercetarea prealabilă s-a datorat faptului că predarea convocării, de către poștă, a fost făcută chiar la data când trebuia să se prezinte la unitate să dea explicații, fiind astfel în imposibilitate să se prezinte, la data și ora fixată.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 7846 din 5 septembrie 2008 respins recursul declarat de contestatoarea .
S-a reținut că potrivit art. 267, alin.3 din Codul Muncii " neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. 2, fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile"
Emiterea deciziei nr.8/22.01.2008, prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă s-a făcut cu respectare dispozițiilor art. 267 din Codul Muncii privind convocarea în scris a contestatoarei.
Astfel, convocarea pentru efectuarea cercetării prealabilă a fost înmânată contestatoarei la data de 09.01.2008, însă aceasta a refuzat să o primească, refuz ce a fost consemnat în procesul verbal încheiat în prezența a trei martori,care a fost depus în dosarul cauzei, astfel că salariata a avut cunoștință de convocarea la cercetarea disciplinară și nu s-a prezentat.
Contestatoarea nu a prezentat nici un motiv prin care să justifice neprezentarea la cercetarea prealabilă potrivit dispozițiilor art.267.3 din Codul Muncii.
Cererea privind obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună desfacerea contractului individual de muncă prin acordul părților, respectiv în temeiul art. 55 lit. b din Codul Muncii în mod corect a fost respinsă la tribunal, deoarece nu poate fi obligat angajatorul să fie de acord cu încetarea contractului prin acordul părților.
La data de 27 octombrie 2008, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 7846 din 5 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-.
Consideră că instanța de recurs respins recursul declarat împotriva hotărârii de fond fără să cerceteze motivele de casare sau modificare și fără să dea justă apreciere a probelor administrate încălcându-se astfel prevederile art. 318 cod procedură civilă.
In dezvoltarea motivelor contestației în anulare, contestatoarea susține că nu au fost analizate de instanță toate motivele de recurs, în decizia pronunțată neregăsindu-se un răspuns la criticile formulate.
Contestația în anulare se respinge pentru considerentele care se vor expune în continuare:
Dispozițiile art. 318 teza a II- cod procedură civilă stipulează faptul că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare.
Aceste motive de casare sau modificare sunt însă prevăzute expres și limitativ în dispozițiile art. 304 cod procedură civilă și numai omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unui asemenea motiv, invocat de către recurent, face posibilă admiterea contestației în anulare specială.
Instanța de recurs nu este însă obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt de și drept care susțin motivul de casare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel încât omisiunea de a se cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare prevăzută în dispozițiile art. 318 cod procedură civilă.
Examinând dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, instanța constată că au fost analizate, cu ocazia judecării recursului, toate motivele de casare invocate de recurentă.
Promovarea acestei căi extraordinare de atac de către contestatoare este rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor art.318 cod procedură civilă. Sub acest aspect, este necesară sublinierea deosebirii dintre motivele de casare și modificare la care se referă art. 318 cod procedură civilă și argumentele de fapt și de drept care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare sau modificare pe care-l sprijină, iar aceste motive sunt prevăzute limitativ în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă. In acest sens, instanța este obligată să răspundă tuturor motivelor de casare sau modificare nu și afirmațiilor frazelor sau argumentelor de fapt și de drept care susțin aceste motive.
De asemenea, instanța de recurs este îndreptățită să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare sau modificare pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient să se arate temeiul și justificarea respingerii acestuia, să dovedească din punct de vedere juridic netemeinicia acestuia chiar dacă nu s-a răspuns la toate afirmațiile și argumentele recurentului.
Analizând motivele de recurs, instanța a constatat că emiterea deciziei nr. 8/22.- s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 267 din Codul Muncii.
Instanța de recurs a analizat modalitatea de efectuare a procedurii cercetării prealabile, stabilind: "convocarea la cercetarea prealabilă a fost înmânată contestatoarei la data de 09.01.2008, însă aceasta a refuzat să o primească. Refuzul contestatoarei de a primi convocarea la cercetarea prealabilă a fost consemnat în procesul verbal încheiat în prezența a trei martori, care a fost depus la dosarul cauzei. Rezultă că salariata a avut cunoștință de convocarea la cercetarea prealabilă și nu s-a prezentat. Contestatoarea nu a prezentata nici un motiv prin care să justifice neprezentarea la cercetarea prealabilă potrivit dispozițiilor art. 267 alin. 3 din Codul Muncii ".
Se constată astfel că au fost analizate de către Curtea de APEL CRAIOVA motivele de modificare invocate în susținerea recursului, iar contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 7846 din 05.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
2 ex/11.12.2008
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 431/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7119/2009. Curtea... → |
|---|
