Contestație decizie de concediere. Decizia 7119/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5551/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7119R
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.4578 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.47469/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect-contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin avocat ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică /2009 și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 aflată la fila 64 dosar fond.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că la dosar intimata a depus prin serviciul registratură întâmpinare în 2 exemplare.
Se comunică recurentei prin avocat un exemplar al întâmpinării.
Recurenta, prin avocat solicită ca intimata să depună la dosar lista angajaților pe anul 2005, precum și cea a contractelor încheiate, deoarece din conținutul sentinței civile recurate rezultă că intimata a luat cunoștință de încheierea contractului la data de 20.10.2008, când de fapt aceasta a luat cunoștință în anul 2005 și dosarele de rambursare TVA aflate la Administrația Financiară sector 2.
Intimata, prin avocat arată că se opune administrării acestor probe învederând că nu există o evidență a contractelor încheiate, în anul 2008 contabilul societății a întocmit o astfel de listă.Cât privește lista angajaților, arată că societatea nu contestă faptul că recurenta este angajată din anul 2005 de la înființarea societății.Dosarele de rambursare TVA prevăd în conținut sume și nu nume de persoane, acestea fiind semnate din partea societății de către recurentă-
Recurenta, prin avocat, arată că la dosar este un singur înscris ce emană din contabilitatea societății intimate.
La interpelarea Curții cu privire la decizia nr.1 din 30.09.2008 dacă a fost revocată de angajator, intimata arată că decizia nu a fost înregistrată de contestatoare.
Curtea, deliberând asupra probelor solicitate de către recurentă, le respinge acestea nefiind concludente, pertinente, față de probele administrate la fondul cauzei și de motivele de recurs.
Recurenta, prin avocat solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea, deliberând respinge cererea recurentei, având în vedere faptul că întâmpinarea a fost depusă la data de 27.11.2009.Lasă cauza la ordine.
La a doua strigare au răspuns părțile.
Recurenta, prin avocat, depune la dosar înscrisuri.
Intimata, prin avocat, arată că la fond s-a depus o anexă la raportul de expertiză cu privire la furnizori.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile pentru motivele arătate în cererea de recurs, anularea deciziei de sancționare disciplinară ce are la bază un document ce provine de la societate.Abaterea disciplinară a constat în încheierea de către recurentă a unui contract de furnizare servicii taxi.La dosar trebuia depus un înscris din care să rezulte persoana ce avea dreptul să încheie contracte, precum și fișa postului a recurentei precum că aceasta nu avea dreptul de a semna contracte.De asemenea arată că societatea a avut cunoștință de încheierea contractului, din extrasul bancar, la titularul contului este semnătura recurentei și a administratorului din care rezultă că se știa de contract.De altfel arată că decizia de concediere nu cuprinde temeiul juridic, articolul din regulament ce a fost încălcat de recurentă.Solicită acordarea de despăgubiri conform art.78, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată pe cale separată, arătând că instanța de fond a reținut în mod corect disp.art.267 și art.268 au fost respectate, decizia fiind emisă în mod legal.Mai arată intimata că prima abatere a constat în încheierea de către recurentă, fără mandat din partea societății, a unui contract, precum și folosirea în interes propriu a serviciilor taxi pe cheltuiala societății.Contractul a fost încheiat de recurentă, facturile erau primite de către aceasta, în contabilitatea societății au apărut numai sumele de plată nu și furnizorul.De acest contract societatea nu a avut cunoștință decât în luna iulie 2008 în urma efectuării unui raport de expertiză contabilă, astfel încât termenul de 6 luni a fost respectat.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4578 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.47469/3/LM/2008, a fost espinsă, ca neîntemeiată, cererea precizată, formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata SC SRL și s-a luat act de precizarea intimatei că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit Contractului Individual de Muncă înregistrat la ITM, sub nr.2661/07.07.2004,contestatoarea a fost salariata intimatei începând cu 01.07.2004, îndeplinind funcția de consilier administrativ.
Prin decizia nr.1/12.11.2008, contestatoarea a fost sancționată cu desfacerea disciplinară a Contractului Individual de Muncă în temeiul dispozițiilor art.61 litera a din Codul Muncii.
Tribunalul, analizând decizia contestată sub aspectul legalității, a reținut că aceasta a fost emisă cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art.267 și 268 din Codul Muncii.
Astfel, instanța a constatat că în speță s-a efectuat procedura cercetării disciplinare prealabile, la care a participat și contestatoarea.
Totodată, s-a arătat că au fost respectate dispozițiile art.268 (1) din Codul Muncii, în sensul că măsura a fost dispusă cu respectarea termenelor prevăzute, cu precizarea că în cazul primei abateri descrise în decizie, aceasta constituie o abatere disciplinară cu caracter continuu, caz în care termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare trebuie calculat de la ultimul fapt de încălcare de către salariat a obligațiilor de serviciu.
În speță, contestatoarea a încheiat contractul de prestări servicii nr.02/02.08.2005, fără a avea împuternicire în acest sens, iar executarea contractului s-a derulat și în cursul anului 2008, conform facturilor depuse la dosar, prin care s-a efectuat plata serviciilor prestate, inclusiv la 31.07.2008.
Față de data de 20.10.2008, când conducerea intimatei a luat cunoștință de săvârșirea abaterilor disciplinare data emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, instanța constată că au fost respectate termenul de 30 de zile și respectiv 6 luni, termene prevăzute de art.268 (1) din Codul Muncii.
S-a apreciat că sancțiunea desfacerii Contractului Individual de Muncă aplicată contestatoarei este proporțională cu gradul de vinovăție al acesteia și gravitatea faptelor săvârșite care se constituie în abatere disciplinară.
Instanța a constatat că salariata avea obligația de a îndeplini atribuțiile ce-i revin și de a respecta disciplina muncii.
Faptul că a încheiat și semnat un contract de prestări servicii care angaja societatea sub aspect patrimonial, fără a avea prerogative în acest sens, constituie o depășire a atribuțiilor de serviciu ale unui consilier administrativ și totodată o abatere disciplinară. Pe parcursul cercetării judecătorești, contestatoarea nu a făcut dovada că avea împuternicire din partea reprezentanților legali ai societății, pentru încheierea contractului de prestări servicii.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care contestatoarea solicită obligarea intimatei la plata de despăgubiri ca urmare a hărțuirii sexuale la care a fost supusă de acționarul intimatei - - instanța reține din întregul material probator, că nu a avut loc o asemenea hărțuire sexuală.
Din cererea de chemare în judecată, a rezultat că în perioada 2002-2005, contestatoarea a acceptat să locuiască în apartamentul de serviciu al firmei iar în perioadele în care acționarul principal venea în țară locuia în același apartament, ocazie cu care era supusă hărțuirii sexuale.
Pentru perioada respectivă instanța reține că în situația în care s-ar fi dovedit că acționarul firmei ar fi hărțuit-o sexual, această faptă nu era săvârșită la locul de muncă.
Pe de altă parte, conform art.33 din Legea nr.202/2002 plângerea împotriva prepusului făptuitor se formulează în termen de 1 an de la săvârșirea faptei.
Prin cererea precizatoare contestatoarea face mențiunea că hărțuirea sexuală s-a produs în perioada 2004 - 12.11.2008.
Pe acest aspect s-a încuviințat proba testimonială.
Atât martorii propuși de intimată cât și martora propusă de contestatoare au infirmat susținerile acesteia privind hărțuirea sexuală.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041pr.civ. s-a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că au fost respectate dispozițiile art.268 alin.1 din Codul Muncii, în sensul că măsura a fost dispusă cu respectarea termenelor prevăzute de lege, cu precizarea că în cazul primei abateri descrise în decizie, aceasta constituie o abatere disciplinară cu caracter continuu, caz în care termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare trebuie calculat de la ultimul faptă de încălcare de către salariat a dispozițiilor de serviciu, deoarece fapta care constituie abatere disciplinară este încheierea/semnarea contractului de prestări servicii în regim taxi, si în nici un caz derularea contractului așa cum reține, în mod eronat, instanța de fond. Semnarea contractului a avut loc în anul 2005, adică cu 3 ani anterior emiterii deciziei de concediere.
De asemenea, s-a mai susținut că instanța de fond a ignorat toate probele de la dosar, din care rezultă că administratorul avea cunoștință de încheierea acelui contract, iar angajatorul a avut cunoștință de acest contract încă de la data semnării acestuia, aprobând lunar fiecare factură, iar semestrial (lunar) se făceau solicitări către administrația fiscala de rambursare a TVA-ului, alături de celelalte contracte.
Pe de altă parte, susține recurenta, nimeni nu poate să invoce propria-i vină, în condițiile în care contractul nu a fost ascuns, ci dimpotrivă toți angajații firmei semnau voucherele de taxi și circulau cu firma de taxi, în condițiile în care trimestrial se solicita rambursarea fiscală, în condițiile în care plata se făcea din contul în care administratorul avea drept de semnătură, în condițiile în care anual se făceau declarații de venit, lunar se transmitea situația financiară a societății a susține, fără nici un document că luării la cunoștință este data de 20.10.2008 este mincinoasă, neadevărată, ruptă de realitate.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art.168 alin.1 Codul Muncii angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Se reține faptul că prima abatere disciplinară reținută în sarcina reclamantei a constat în faptul că aceasta a încheiat un contract de furnizare servicii în regim taxi fără a avea calitatea necesară în vederea angajării răspunderii angajatorului față de furnizorul de servicii, fără a avea aprobarea prealabilă a angajatorului, folosind respectivele servicii în interes personal.
Prin urmare, fapta care constituie abatere disciplinară este încheierea/semnarea contractului de prestări servicii în regim taxi (care a avut loc în anul 2005) și nu derularea contractului, astfel cum instanța de fond a reținut în mod eronat.
Împrejurarea luării la cunoștință de către angajator despre încheierea contractului pentru care salariata a fost sancționată, reiese din faptul că acesta a aprobat lunar facturile emise pentru societate, precum și de faptul că lunar se întocmeau de către administratorul societății rapoartele financiare cu toate cheltuielile financiare, detaliate, care se trimiteau în SUA, din faptul că anual se întocmea bilanțul și se prezenta situația veniturilor și a cheltuielilor, din faptul că trimestrial se solicita la Administrația Fiscală, rambursarea TVA-ului, respectiva solicitare fiind semnată de administratorului societății, iar de serviciile de taxi au beneficiat toți angajații, astfel cum rezultă din declarația martorei, a cărei declarație a fost consemnată la instanța de fond.
Se reține și faptul că societatea intimată nu poate să invoce propria sa vină, în condițiile în care din probele administrate în cauză a rezultat că toți angajații firmei semnau voucherele de taxi și circulau cu firma de taxi, trimestrial se solicitat rambursarea fiscală, lunar se transmitea situația financiară a societății, iar plata se făcea din contul în care administratorul avea drept de semnătură, astfel încât nu are temei legal susținerea potrivit căreia data luării la cunoștință despre abaterea disciplinară este data de 20.10.2008.
Drept consecință, reținând faptul că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea termenului prevăzut de dispozițiile art.168 alin.1 Codul Muncii, urmează ca văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. să se admită recursul, să se modifice în parte, sentința atacată, în sensul anulării deciziei nr.1/12.11.2008 și a menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.
Menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate se justifică prin faptul că astfel cum rezultă din decizia nr.1/30.09.2008, s-a dispus începând cu data de 20.10.2008, încetarea contractului individual de muncă al recurentei, conform prevederilor art.55 lit.b din Codul Muncii, decizie care nu a fost contestată și față de existența căreia instanța nu poate proceda la reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior și nici la plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ca urmare a hărțuirii sexuale la care a fost supusă reclamanta de către acționarul societății intimate, se reține faptul că, cererea de recurs nu cuprinde critici cu privire la acest aspect.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată intimata la plata către recurentă a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în faza recursului, la stabilirea acestui cuantum reținându-se faptul că la instanța de fond recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar în recurs aceste cheltuieli au fost acordate proporțional cu admiterea pretențiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.4578 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.47469/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
anulează decizia nr.1/12.11.2008, emisă de intimată.
Menține celorlalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata la plata către recurentă a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în faza recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.12.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 10223/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1887/2009. Curtea... → |
|---|
