Contestație decizie de concediere. Decizia 1025/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6697/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1025/
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul contestator, împotriva sentinței civile nr.4680 din 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 7476/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect - contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul contestator, prin consilier juridic, cu împuternicire de reprezentare juridică nr.6 din 08.01.2009, atașată la fila 45 dosar, lipsind intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin avocat, cu împuternicire avocațială în copie atașată la fila 44 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care învederează instanței că intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 18.02.2009.
Avocatul intimatei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, arată că recurentul contestator, critică omisiuni ale sentinței și nu aduce critici substanțiale conf.art.304 Cod procedură civilă; invocă excepția nulității recursului având în vedere dispoz. art. 3021alin.1 lit.c rap. la art.306 Cod procedură civilă și solicită admiterea acesteia.
Reprezentantul recurentului contestator, solicită respingerea excepției întrucât a motivat în fapt și drept recursul.
După deliberare, Curtea respinge excepția nulității recursului invocată de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având în vedere disp.art.3041Cod procedură civilă, întrucât motivarea recursului nu este neapărat obligatoriu să fie încadrată în dispoz.art.304 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului contestator, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Avocatul intimatei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere dispoz.art. 31 alin. (4^1 ) din Codul Muncii, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 4680/04.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, acțiune prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 129/08.02.2008 de încetare a contractului individual de muncă emisă de intimată; reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior; plata despăgubirilor salariale corespunzătoare și a celorlalte drepturi ce s-ar fi cuvenit contestatorului; obligarea intimatei la plata de daune morale de 500.000 Euro, precum și la cheltuieli de judecată.
Contestatorul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- deși Tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de contestator, și anume prezentarea fișei postului și a evaluărilor lunare din perioada de probă, totuși nu a solicitat de la intimat depunerea acestor acte, încălcându-se astfel prevederile art. 287 și 288 din Codul Muncii;
- Tribunalul a reținut că pe perioada de probă contractul individual de muncă poate înceta printr-o notificare, dar nu reține că această notificare nu a fost înmânată contestatorului și nici o altă avertizare verbală sau în scris cu privire la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu;
- Tribunalul reține că în contract este prevăzută perioada de probă, dar nu reține că la art. F din același contract, la art. 2 din decizia de angajare și la articolul 17 din Codul Muncii este prevăzută întocmirea fișei postului, absolut obligatorie la semnarea contractului individual de muncă, fiind anexa acestuia;
- în acest fel nu s-au respectat normele Organizației Internaționale a ( nr. 166/1982), s-a încălcat Ordinul nr. 64/2003 al ministrului muncii, precum și articolul 40 alineatul 1 litera b din Codul Muncii;
- decizia de concediere nu respectă prevederile art. 268 alineatul 2 litera e și f, precum și articolul 62 alineatul 2 din Codul Muncii, neindicând termenul în care decizia poate fi contestată și instanța competentă;
- așa fiind, Tribunalul avea obligația să constate nulitatea deciziei, angajatorul neavând nicio scuză pentru că a omis să înscrie cele două mențiuni, dimpotrivă a manifestat neglijență și chiar rea credință, așa cum s-a comportat în timpul celor 2 luni și 8 zile;
- chiar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 506/2005, a statuat că lipsa unor asemenea precizări atrage nulitatea deciziei de concediere.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Nici una dintre criticile exprimate în motivarea recursului nu poate fi primită.
Astfel, o primă nemulțumire este cea în sensul că deși Tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de contestator, și anume prezentarea fișei postului și a evaluărilor lunare din perioada de probă, totuși nu a solicitat de la intimat depunerea acestor acte, încălcându-se astfel prevederile art. 287 și 288 din Codul Muncii.
Aceasta urmează a fi înlăturată, deoarece așa cum rezultă din încheierea de la termenul din 04.06.2008, când s-au propus probele în cursul judecății în primă instanță, Tribunalul a încuviințat dovada cu înscrisuri pentru părți, respectiv actele deja depuse la dosarul cauzei, pe care le-a socotit pertinente și concludente. Prima instanță nu a admis prezentarea fișei postului și a evaluărilor lunare din perioada de probă, neexistând nici o mențiune în acest sens în respectiva încheiere de ședință.
De altfel, la același termen au avut loc și dezbaterile în fond, recurentul-reclamant neformulând nicio altă cerere în cauză sub aspectul unei eventuale completări a materialului probator.
Ca atare, nu se poate susține faptul că ar fi fost încălcate prevederile art. 287 și 288 din Codul Muncii, câtă vreme intimata, în calitate de angajator, și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau sub aspect probatoriu, depunând toate actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Oricum, documentele la care face referire recurentul nu erau utile pentru soluționarea pricinii, câtă vreme în speță se punea doar problema legalității deciziei de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului, decizie emisă în temeiul art. 31 alineatul 4 indice 1 din Codul Muncii, respectiv pe durata perioadei de probă. Or, într-un asemenea caz în care trebuie respectată doar formalitatea emiterii unei notificări de către partea care dorește încetarea raporturilor de muncă, nu aveau nici o relevanță înscrisuri precum cele solicitate de recurentul-contestator, căci nu trebuiau examinate chestiuni privitoare la performanțele profesionale ale angajatului ori la modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu prevăzute în fișa postului.
Privitor la cea de-a doua critică, aceea potrivit căreia "Tribunalul a reținut că pe perioada de probă contractul individual de muncă poate înceta printr-o notificare, dar nu reține că această notificare nu a fost înmânată contestatorului și nici o altă avertizare verbală sau în scris cu privire la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu", trebuie arătat că nici aceasta nu este întemeiată.
Articolul 31 alin. 4/1 din Codul Muncii impune condiția existenței unei notificări emisă de partea dispusă să înceteze raporturile de muncă, respectiv intimata. În speță, s-a făcut dovada îndeplinirii acestei cerințe legale, notificarea la care face trimitere textul precitat fiind depusă la dosar (a se vedea fila 23 din dosarul primei instanțe). Aceasta fiind singura condiție necesară, înseamnă că era de prisos ca în prealabil să se fi trimis o altă avertizare "verbală sau în scris" privitor la o eventuală neîndeplinire a obligațiilor de serviciu de către recurent. Dat fiind modul în care este redactat articolul 31 alineatul 4 indice 1 din Codul Muncii, încetarea contractului individual de muncă pe perioada de probă poate avea loc chiar și în situația în care salariatul își îndeplinește corespunzător sarcinile de serviciu.
Iar notificarea nu trebuia neapărat înmânată recurentului-contestator, ci îi putea fi adusă la cunoștință pe orice altă cale. Oricum, autorul contestației a fost încunoștiințat despre intenția angajatorului de a înceta contractul de muncă, fie și prin faptul că i s-a comunicat decizia nr. 129/2008.
În plus, această împrejurare a "neînmânării" notificării nu a fost invocată pe parcursul judecății în fond, astfel că nu poate fi pusă în discuția instanței de recurs, deoarece reprezintă o pretenție nouă formulată direct în căile de atac, ceea ce este interzis de art. 316 coroborat cu art. 294 alin. 1.proc.civ.
Relativ la cel de-al treilea motiv de recurs, având ca obiect neîntocmirea fișei postului de către angajator, se impune a preciza că perfectarea unui asemenea document este un drept al angajatorului, drept ce decurge din conținutul prevederilor art. 40 alin. 1 lit. b din Codul Muncii. Însă, nimeni nu poate fi sancționat pentru neexercitarea unui drept și deci nici intimatei din speță nu-i poate fi aplicat un asemenea tratament.
Neexistând nici o obligație legală sau de altă natură a angajatorului din acest punct de vedere, recurentul nu poate invoca nici un drept corelativ, pe baza nerespectării căruia să pretindă desființarea deciziei pe care o contestă.
Cât privește art. F din contractul individual de muncă încheiat de părți, acesta trebuie interpretat în acord cu art. 40 alineatul 1 litera b din Codul Muncii, deci nu în sensul impunerii unei obligații în sarcina angajatorului de a întocmi fișa postului. Iar art. 17 din Codul Muncii nu conține nicio dispoziție expresă în sensul că angajatorul ar avea obligația de a întocmi fișa postului.
Fără îndoială că emiterea unei atare fișe ar fi utilă, acesta fiind și sensul Recomandării OIM la care face trimitere recurentul, însă, chiar și așa, neîntocmirea fișei postului unui salariat nu poate avea nicio consecință păgubitoare pentru angajator și nu poate justifica anularea deciziei contestate de recurentul-persoană fizică.
În sfârșit, prin ultimul motiv de recurs se invocă faptul că decizia nr. 129/08.02.2008 emisă de intimată trebuia să se conformeze dispozițiilor art. 268 alin. 2 litera e și f, precum și celor ale art. 62 alin. 2 din Codul Muncii, în sensul că trebuia să menționeze termenul în care poate fi contestată și instanța competentă, lipsa acestor mențiuni având drept consecință constatarea nulității deciziei.
Nici aceste susțineri nu sunt întemeiate, deoarece decizia pe care o contestă recurentul nu face parte din categoria celor vizate de art. 62 și 268 din Codul Muncii. Aceste texte se referă la decizii de concediere pentru motivele prevăzute de art. 61 din Codul Muncii, respectiv pentru motive care țin de persoana salariatului.
În cauza de față nu avem de a face cu o astfel de decizie, ci cu una emisă în temeiul art. 31 alin. 4/1 din Codul Muncii, act juridic total diferit din punctul de vedere al naturii, regimului juridic și consecințelor sale. Ca atare, nu există obligația pentru angajator de a indica în conținutul ei termenul în care poate fi contestată și instanța competentă, iar lipsa acestor elemente nu poate conduce la constatarea nulității deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, împotriva sentinței civile nr. 4680/04.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./10.03.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 810/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 60/2010. Curtea de... → |
|---|
