Contestație decizie de concediere. Decizia 1027/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1027/2008
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judecător
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta SC SA Sibiu și reclamanta împotriva sentinței civile numărul 419/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 octombrie 2008,ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta " " Sibiu solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale, conform nr.OG116/2006;
- să fie obligată pârâta la plata tichetelor de masă pe ultimii 3 ani, în sumă totală de 5373,60 lei actualizată cu indicele de inflație;
- să fie obligată pârâta să recunoască vechimea în muncă a reclamantei și să-i plătească drepturile salariale pe 24 luni în valoare actualizată;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale a arătat, în esență, că la data de 15.10.2007 i-a încetat contractul individual de muncă, în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii, cu un preaviz de 20 zile lucrătoare și că nu a beneficiat de protecția socială de care s-au bucurat alte categorii de persoane, care au desfășurat activități în unități de stat.
A mai arătat că pârâta nu a avut întocmit un program de restructurare și de reorganizare în vederea concedierii colective și că a fost indusă în eroare de către conducerea unității pârâte, cu pensionarea anticipată, pentru ca la pensionarea sa anticipată să beneficieze doar de 3 salarii la nivel negociat deși dacă ar fi existat elaborat un program de restructurare ar fi beneficiat de drepturile prevăzute de nr.OG116/2006.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115 și urm. Cod proc.civ. pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei cu motivarea că societatea pârâtă nu a emis nici o decizie de concediere a reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art.65 alin.1 Codul muncii. A mai arătat că într-adevăr a notificat-o pe reclamantă și a încunoștințat-o despre faptul că postul pe care îl ocupă urmează să fie desființat din cauza dificultăților de ordin economic prin care trece societatea reclamantă dar că nu a fost nevoie să o disponibilizeze întrucât aceasta a depus cerere pentru pensionare anticipată care a fost admisă, conform deciziei de pensie nr.-/7.12.2007 (39).
Sub un ultim aspect a arătat că la data de 14.11.2007, data înregistrării acțiunii la Tribunalul Sibiu, reclamanta nu mai avea calitatea de salariată a societății pârâte și că, în aceste condiții, aceasta nu are calitate procesual activă.
Prin sentința civilă nr.419/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea în conflict de muncă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta " " Sibiu și pe cale de consecință:
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă pentru perioadele: ianuarie 2005 - ianuarie 2006; iunie - octombrie 2006; ianuarie - februarie 2007, aprilie - 15 octombrie 2007;
- s-au respins ca nefondate celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut sub un prim aspect că excepția invocată de pârâtă, vizând lipsa calității procesual active a reclamantei este nefondată întrucât aceasta a solicitat prin acțiune drepturi salariale ce provin din perioada executării contractului individual de muncă.
Pe fond, a reținut că, în data de 13.02.2007, un număr de 27 de angajați au solicitat conducerii unității pârâte să întocmească documentația necesară și să o comunice organului ierarhic superior pentru a fi depusă la guvern în vederea nominalizării societății pe lista unităților care vor beneficia de nr.OG1042/2006.
Cu adresa nr.494/17.09.2007, pârâta aduce la cunoștința reclamantei faptul că raportul de muncă cu unitatea va înceta în baza rt.65 alin.1 Codul muncii, începând cu data de 15.10.2007, că se află în preaviz începând din data de 17.09.207 și până la data de 12.10.2007 și că va beneficia de toate drepturile salariale prevăzute de contractul individual de muncă.
Anterior expirării termenul de preaviz, reclamanta a depus în data de 10.10.2007 o cerere înregistrată la unitate, sub nr.5300/10.10.2007, prin care solicită să i se întocmească dosarul de pensionare anticipată parțială, începând cu 15.10.2007, și să i se acorde trei salarii compensatorii la nivelul salariului negociat odată cu finalizarea notei de lichidare.
În urma acestei cereri H emite la 7.12.2007, decizia nr.-/2007 privind acordarea pensiei anticipate parțiale.
Cererea reclamantei, vizând plata contravalorii tichetelor de masă, a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind întemeiată întrucât, în încheiat la nivel de unitate pe anul 2006-2007, se prevede la art.125 acordarea acestor tichete pentru toți salariații unității, încadrați cu contract individual de muncă, în funcție de posibilitățile financiare ale unității.
De asemenea s-a mai reținut că prin adresa depusă la fila 117, pârâta adus la cunoștința instanței faptul că în perioada noiembrie 2004 - noiembrie 2007 lansat tichete de masă care i-au fost livrate de către România și a căror recepție a fost făcută de către reprezentantul legal al unității, conform Legii nr.142/1998. Totodată cu adresa nr.193/31.03.2008, a adus la cunoștința instanței de fond că tichetele de masă au fost acordate doar în lunile decembrie 2004, februarie - mai 2006, noiembrie - decembrie 2006 și martie 2007, nu și în lunile ianuarie 2005 și ianuarie 2006. În celelalte luni, pârâta a arătat că tichete de masă s-au acordat doar angajaților din cadrul activității de construcții montaj.
În raport de cele de mai sus, instanța a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată și că este îndreptățită la contravaloarea tichetelor de masă pe perioadele reținute în dispozitivul hotărârii.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale solicitate în baza nr.OG116/2006, instanța a constatat că este neîntemeiat deoarece în cazul pârâtei nu au fost întrunite cumulativ cerințele prevăzute de lege pentru a ne afla în prezența unei concedieri colective la nivelul unității.
Referitor la cererea vizând recunoașterea vechimii în muncă și plata drepturilor salariale pe 24 luni, în valoare actualizată, instanța a constatat că și aceasta este nefondată întrucât perioada lucrată de reclamantă, astfel cum este evidențiată în carnetul ei de muncă, constituie vechime în muncă și a fost avută în vedre la pensionare iar perioada de după încetarea contractului de muncă și până la pensionare nu poate fi considerată vechime în muncă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, atât reclamanta cât și pârâta " " Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a pretențiilor formulate.
Astfel, sub un prim aspect, a învederat că, în mod greșit, instanța de fond a admis doar în parte cererea referitoare la plata contravalorii tichetelor de masă, deoarece a dovedit temeinicia pretențiilor sale și că, în plus de aceasta, deși a admis în parte cererea, nu indicat numărul tichetelor care i se cuvin reclamantei, valoarea fiecărui tichet pe fiecare lună în parte, valoarea totală a tichetelor pe o lună și nici actualizarea valorii acestor tichete în funcție de indicele de inflație, pronunțând astfel o hotărâre care nu poate fi pusă în executare. Tot în acest context, a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere adresa nr.74/25.03.2008 emisă de " România " B din care rezulta că în perioada noiembrie 2004-noiembrie 2007, unitatea pârâtă a lansat comenzi de tichete de masă, tichete care ulterior i-au fost livrate în totalitate. Ori, câtă vreme pârâta nu a administrat dovezi de natură a demonstra contrariul celor menționate în adresa nr.74/2008, deși sarcina probei îi revenea conform art.289 Codul muncii, instanța de fond trebuia să admită în totalitate acest capăt de cerere.
În al doilea rând, a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a respins celelalte capete de cerere întrucât din cuprinsul adreselor nr.116/14.02.2007 și nr.111/13.02.2007, depuse la dosar, rezultă că un număr de 27 salariați, deci peste numărul de salariați prevăzut de art.68 lit. a Codul muncii, a solicitat unității pârâte întocmirea documentației necesare și trimiterea acesteia către organele ierarhic superioare în vederea obținerii unei hotărâri prin acre Guvernul României să nominalizeze societatea pârâtă pe lista celor care vor beneficia de nr.OUG116/2006. Pârâta în loc să urmeze procedura prevăzută de art.69 din Codul muncii și de nr.OUG116/2006 a preferat să-i concedieze pe salariați.
În plus, reclamanta recurentă a învederat că a demonstrat cu adresa nr.111/13.02.2007 că la acea dată, pârâta avea mai mult de 10 salariați pentru acre se putea proceda la concedierea colectivă, că angajatorul avea mai mult de 20 de angajați și că îndeplinea cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art.68 Codul muncii.
În drept, a invocat art.304 pct.7,9 și 10 Cod proc.civ.
Pârâta " " Sibiu, în recursul său a solicitat modificarea soluției pronunțate de prima instanță, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamanta.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susținut că admiterea petitului privitor la obligarea pârâtei la plata tichetelor de masă se întemeiază pe o interpretare și aplicare greșite a dispozițiilor aplicabil la nivel de unitate și a probatoriului administrat în cauză.
În acest context arătat că a dovedit cu adresa nr.193/31.03.2008 care au fost perioadele pentru care angajații acestei societăți au beneficiat de tichete de masă, perioadele pentru acre au beneficiat doar anumiți salariați de aceste tichete precum și perioadele în acre nu s-au acordat tichete de masă.
În consecință, acordarea acestor tichete, de către instanță, în perioadele în care nici un salariat al unității nu a primit astfel de drepturi sau în care au beneficiat doar cei care au prestat activități deosebite, este greșită, motiv pentru care se impune înlăturarea acestei obligații.
Recursul nu fost motivat în drept.
Prin întâmpinarea depusă, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, invocând sub un prim aspect, tardivitatea declarării căii de atac iar sub un al doilea aspect, netemeinicia și inadmisibilitatea recursului.
Astfel, cu privire la tardivitatea recursului pârâtei, intimata reclamantă a susținut că hotărârea primei instanțe a fost comunicată cu societatea recurentă, la data de 11.06.2008, iar recursul a fost înregistrat la data de 23.06.2008, deci peste termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
Pe fondul cauzei, a arătat că deși pârâta recurentă solicită respingerea acțiunii, recunoaște că a acordat tichete de masă pentru perioadele enumerate în adresa nr.193/31.03.2008. Susținerile recurentei pârâte conform cărora aceste tichete s-au acordat numai în perioadele menționate și doar celor care prestau activități deosebite nu au nici o relevanță, câtă vreme încheiate la nivel de unitate pe anii 2004/2005, 2005/2006 și 2006/2007 prevedea acordarea tichetelor de masă tuturor salariaților unității, angajați cu contract individual de muncă, fără nici o deosebire.
Cum contractele colective de muncă constituie legea părților, conform art.236 Codul muncii, unitatea pârâtă avea obligația să aplice și să respecte întrutotul clauzele cuprinse în conținutul lor.
Intimata pârâtă " " Sibiu nu a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamanta.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate și conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată următoarele:
Referitor la excepția tardivității recursului pârâtei " " Sibiu, invocată de reclamanta, instanța constată că este nefondată deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă că față de data comunicării sentinței, 11.06.2008, recursul pârâtei a fost formulat cu respectarea dispozițiilor art.80 din Legea nr.168/1999 coroborate cu cele ale art.101 alin.1 Cod proc.civ. Față de împrejurarea că ultima zi de declarare a acestei căi de atac a căzut într-o zi nelucrătoare, termenul a fost prelungit, în condițiile art.101 alin.5 Cod proc.civ. până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, care a fost în data de luni 23.06.2008.
În consecință, excepția invocată urmează să fie respinsă ca nefondată.
Pe fondul pricinii, se constată însă că aspectele critice invocate de către pârâta recurentă " " Sibiu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, cu modificările ulterioare, " Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La alin.2 al aceluiași articol se prevede că "Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Art.125 din încheiat la nivel de unitate pe anii 2004, 2005 și 2006-2007, prevede acordarea tichetelor de masă pentru toți salariații societății cu contract individual de muncă, în funcție de posibilitățile financiare ale societății ( 96, 169 și 220).
Din cuprinsul acestor prevederi legale rezultă că acordarea tichetelor de masă are un caracter facultativ pentru angajatorii enumerați la alin.1 al art.1, nu obligatoriu, și se face în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat la nivelul fiecărui angajator, respectiv raportat la situația financiară a fiecărei unități.
În cauză, pârâta recurentă a depus la dosar adresa nr.193/31.03.2008 (124), din care rezultă că, la nivelul acestui angajator, au fost acordate tichete de masă însă numai în perioadele enumerate în cuprinsul adresei și categoriilor de salariați care și-au desfășurat activitatea în domeniul construcțiilor montaj.
Este adevărat că prevederile cuprinse în, nu fac nici o deosebire între salariații unității, impunând doar condiția încheierii contractului individual de muncă, însă Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevăd posibilitatea ca angajatorii, ținând seama de posibilitățile financiare proprii, să prevadă numărul de salariați care pot primi lunar tichete de masă, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie astfel de tichete precum și criteriile de selecție privind stabilirea salariaților care primesc tichete de masă, ținând seama de condițiile concrete de lucru în care își desfășoară activitatea unele categorii de salariați, de prioritățile socioprofesionale și de alte elemente specifice activității.
Faptul că pârâta a comandat la unitatea emitentă " ROMÂNIA " B, tichete de masă pentru perioada noiembrie 2004-noiembrie 2007 (117), nu dovedește faptul că aceste tichete au și fost acordate integral pe întreaga perioadă de mai sus ci doar că luat măsuri pentru a avea la dispoziție când e nevoie astfel de imprimate emise de unitatea emitentă.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat greșit atât dispozițiile legale în materie cât și probele administrate în fața instanței de fond, obligând în mod eronat unitatea, la plata contravalorii tichetelor de masă în perioade în care aceste drepturi fie nu au fost acordate, fie au fost acordate doar angajaților care și-au desfășurat activitatea în domeniul construcții-montaj, astfel că sub acest aspect, se impune modificarea sentinței, în sensul celor solicitate de pârâtă în recursul declarat.
Referitor la recursul reclamantei, Curtea constată că față de cele reținute mai sus, criticile aduse de reclamanta recurentă soluției pronunțate, în legătură cu acordarea tichetelor de masă, sunt nefondate urmând să fie înlăturate.
Legat de plata salariilor compensatorii pe ultimele 24 luni, în raport cu vechimea de 34 de ani în câmpul muncii pe care o avea în noiembrie 2004, conform nr.OUG116/2006, și de recunoașterea vechimii în muncă pe perioada celor 24 luni de plată a salariilor compensatorii, se constată că instanța de fond a respins în mod întemeiat aceste capete de cerere, reclamanta neputând beneficia de aceste măsuri de protecție socială câtă vreme societatea pârâtă nu a fost nominalizată în anexele la.OUG nr.116/2006.
În plus, nu s-a dovedit că la nivelul acestei societăți comerciale au avut loc concedieri colective, în sensul prevederilor art.68-72 Codul muncii și nr.OUG116/2006, iar în cazul reclamantei încetarea raporturilor de muncă s-a făcut în temeiul art.56 lit.d Codul muncii, aspect necontestat de către aceasta. De altfel, prin însăși cererea nr.536/10.10.2007 de întocmire a dosarului de pensionare anticipată parțială reclamanta solicitat a-i fi plătite cele trei salarii compensatorii stabilite la nivelul salariului lunar negociat de 929 RON (54) tocmai pentru că știa că nu-i sunt incidente prevederile nr.OUG116/ 2006.
În raport de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. și art. 81 alin.1 din Legea nr.168/1999, Curtea va admite ca fondat recursul declarat de pârâta " " Sibiu și pe cale de consecință, va dispune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii, în totalitate, a acțiunii formulate de reclamanta în contradictoriu cu această pârâtă.
Pentru aceleași considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA Sibiu împotriva sentinței civile nr.419/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA Sibiu.
(continuare decizie civilă nr.1027/2008)
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.11. 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.MS
Tehnored.TM/ 3 ex
Jud.
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela, Doriani Ana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4279/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 217/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
