Contestație decizie de concediere. Decizia 1050/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1050/R-CM
Ședința publică din 01 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de contestatorul, domiciliat în Pitești,-,.7,.A,.11, județul A, împotriva sentinței civile nr.43/CM din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-contestator și consilier juridic, pentru intimata, în baza delegației depuse la dosar, lipsind celelalte intimate A, Uniunea Județeană a Cooperativei de Consum
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei au fost depuse, prin compartimentul registratură, întâmpinări din partea intimatelor și Uniunea Județeană a Cooperației de Consum
Se comunică câte un exemplar de pe întâmpinările depuse la dosar, recurentului-contestator, care precizează că are cunoștință de conținutul lor și nu solicită amânarea cauzei în acest sens.
Părțile, având cuvântul pe rând, precizează că nu au de formulat cereri prealabile sau excepții de invocat în cauză.
Curtea, în raport de aceste precizări, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-contestator susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței de fond, în sensul admiterii contestațiilor conexe și reintegrarea în postul avut anterior, cu cheltuieli de judecată.
Întrebat fiind, precizează că se contestă ambele decizii de concediere.
Solicită admiterea excepției de nulitate absolută a deciziei de concediere nr.118/02.11.2006 și anularea acesteia, ca fiind emisă de un organ necompetent.
Precizează totodată, că nu se poate desface contratul de muncă, prin două decizii întemeiate pe două motive contradictorii.
Măsura primei decizii de concediere a fost luată cu încălcarea dispozițiilor art.45 din Legea nr.1/2005 și art.21 alin.1 și 2 din Actul Constitutiv. Chiar și intimata recunoaște propria greșeală, prin faptul că cea de-a doua decizie de concediere nr.108/29.08.2007, este emisă de Consiliul de Administrație.
De asemenea, precizează că măsura este ilegală întrucât a fost luată cu încălcarea dispozițiilor art.96 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă, disponibilizarea sa fiind făcută fără consultarea liderului de sindicat, persoana care semnează și Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul Cooperativei de Consum, precum și pentru faptul că au fost încălcate și dispozițiile art.96 alin.2 lit.b din același contract, în sensul că a afectat o persoană care are în întreținere un minor, respectiv pe fiul său, născut la data de 20.12.2005, așa cum rezultă din certificatul de naștere existent la dosar.
Precizează că hotărârea atacată este nelegală, deoarece i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și a fost în imposibilitate de a se apăra, fiindu-i încălcat și acest drept legal, prin aceea că raportul de expertiză a fost făcut cu nerespectarea prevederilor art.208 și 209 Cod procedură civilă.
Prin concedierea sa, nu a înregistrat nicio economie la cheltuielile salariale, întrucât așa cum rezultă din actele depuse la dosar, era renumerat din "cota de susținere".
Instanța de fond reține că activitatea comercială a intimatei este în reducere, aspect care a condus la închirierea de spații altor agenți economici, dar omite să constate faptul că intimata nu a concediat pe nimeni din personalul care deservește activitatea comercială, exceptând persoana sa.
Postul de consilier juridic al domnului a fost desființat fictiv din organigramă, deoarece la data de 17 ianuarie 2007, acesta a reprezentat de Consum în fața Curții de APEL PITEȘTI, în baza delegației nr.439, în calitate de consilier juridic. Actul de reprezentare este unul onoros, deoarece calitatea de consilier juridic implică și calitatea de salariat.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
Precizează că societatea este în curs de lichidare și are datorii de circa un miliard de lei, iar în prezent nu mai are nici un consilier juridic angajat.
În ceea ce privește măsura concedierii, precizează că acesta a fost luată de Consiliul de Administrație și întărită de Adunarea Generală.
După anularea primei decizii de concediere, s-a recurs la reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior, însă a refuzat să primească fișa postului.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 14.11.2006, a chemat în judecată, A și UNIUNEA JUDEȚEANĂ a COOPERATIVEI de CONSUM A, solicitând pronunțarea unei hotărâri în care să se desființeze decizia de concediere a contestatorului și să fie repus în situația anterioară în sensul obligării primei pârâte la plata salariilor indexate și reintegrarea acestuia în muncă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, în mod greșit, intimata a dispus concedierea contestatorului, desființarea locului său de muncă nefiind efectivă și nedatorându-se unei cauze reale.
Pe rolul aceluiași tribunal la data de 23.11.2007, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Consum Coop și Aas olicitat desființarea deciziei de concediere a deciziei nr.108/29.08.2007, pentru aceleași motive.
Pentru o mai bună administrare a justiției la data de 30.01.2008, instanța a dispus conexarea celor două cauze.
Prin sentința civilă nr.381, pronunțată la 13.07.2007 a fost admisă în parte contestația, față de intimata, care a fost obligată să reintegreze contestatorul în funcția avută anterior emiterii deciziei de concediere și să-i plătească drepturile salariale indexate începând cu data de 2.11.2006 și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut că, desființarea postului ocupat de contestator nu s-a bazat pe o cauză reală, impusă de dificultățile economice în care s-a aflat intimata, aceasta de pe urmă fiind reprezentată în instanță după emiterea deciziei de concediere de consilierul juridic care îndeplinea aceeași funcție ca și contestatorul.
Împotriva hotărârii au formulat recurs contestatorul și intimata, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.502 pronunțată la 16.10.2007 a fost respins recursul contestatorului și admis acela formulat de intimată, fiind casată sentința cu trimitere spre rejudecare, pentru a se efectua în cauză o expertiză contabilă și a se determina pe această cale factorii economici reali care au dus la restructurarea postului ocupat de contestator.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, prin sentința civilă nr.43, pronunțată la 14.01.2009 a fost respinsă contestația ca nefondată, cu argumentul că desființarea locului de muncă a contestatorului a fost reală, nemaifigurând în organigrama intimatei.
Desființarea postului s-a datorat condițiilor economice în care s-a aflat contestatoarea potrivit constatărilor din raportul de expertiză contabilă.
Împotriva hotărârii a formulat recurs contestatorul pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de nulitate absolută a deciziei de concediere, fiind adoptată de către Adunarea Generală a Asociaților și nu de către Consiliul de administrație.
De asemenea, a fost încălcat dreptul la apărare, expertiza contabilă fiind întocmită cu încălcarea dispozițiilor art.208 și art.209 Cod procedură civilă, privitoare la obligația expertului de a încunoștința partea de efectuarea raportului de expertiză tehnică.
Instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului atunci când a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă și a încălcat dispozițiile art.96 alin.1 și 4 din Contractul Colectiv de Muncă, fiind menținută, după concedierea recurentului, în funcție o altă persoană.
S-a mai motivat că înainte de judecarea recursului, intimata în mod greșit a emis decizia nr.108/29.08.2007 de concediere în aceleași condiții.
Analizând recursul, în limita motivelor invocate se apreciază ca nefondat, pentru argumentele ce urmează:
La data de 12.11.2006, intimata, prin reprezentantul său legal, a emis decizia nr.118 prin care a hotărât ca începând cu data de 2.11.2006, să înceteze contractul individual de muncă, încheiat cu recurentul, acesta de pe urmă îndeplinind funcția de jurist-consult pentru motivul prevăzut de art.65 din Codul muncii.
Concedierea recurentului s-a dispus pentru motive neimputabile, determinată de desființarea locului de muncă și motivate de către intimată ca având o cauză reală și serioasă, determinată de dificultățile economice în care se afla.
Potrivit dispozițiilor art.263-268 din Codul muncii, măsura de concediere sau de sancționare a angajatului se dispune printr-o decizie adoptată de către angajator, în cazul în care acesta este persoană juridică, decizia fiind emisă prin reprezentantul legal.
Recurentul a invocat nulitatea absolută a deciziei de concediere pentru motivul că a fost adoptată de către altcineva decât persoana competentă, respectiv de către Adunarea Generală a Asociaților și nu de către Consiliul de administrație.
Decizia de concediere nu poate să fie adoptată de către niciuna dintre aceste persoane, ci numai de către angajator prin reprezentantul său legal, astfel că din analiza condițiilor de formă ale actului contestat rezultă că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru că din acest punct de vedere să-și poată produce toate consecințele juridice.
O altă critică formulată de recurent s-a referit la îndeplinirea condițiilor de fond pe care trebuia să le îndeplinească măsura concedierii, respectiv ca încetarea contractului individual de muncă să se fi datorat desființării locului postului ocupat, iar această desființare să fie una efectivă, să se bazeze pe cauze reale și serioase.
Potrivit organigramei, înainte de concedierea recurentului, intimata a avut în schemă două posturi de jurist, ocupate de acesta dinainte și. După data de 01.12.2006, ambele posturi au fost desființate, motiv care conduce la concluzia că, într-adevăr desființarea a fost una efectivă.
Desființarea postului a fost motivată de către intimată, ca urmare a condițiilor economice în care s-a aflat, independente de voința angajatorului, dificultățile economice relevate în raportul de expertiză contabilă constând în cheltuieli cu dobânzi bancare, dobânzi credite leasing și diferență de curs valutar.
Recurentul a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză contabilă și a invocat nulitatea acestuia pentru motivul că la efectuarea lucrării nu a fost încunoștințat de către expert, potrivit art.208 Cod procedură civilă.
La efectuarea lucrării a fost încunoștințat recurentul potrivit recipiselor scrisorilor recomandate, anexate raportului de expertiză contabilă, iar după completarea acestei lucrări, recurentul nu a invocat nulitatea lucrării pentru încălcarea dispozițiilor prevăzute în art.208 Cod procedură civilă, acordarea cuvântului asupra fondului fiind de natură să acopere orice neregularitate ca urmare a caracterului relativ al nulității ce putea opera potrivit art.108 alin.3 Cod procedură civilă.
Dificultatea economică în care s-a aflat intimata a reprezentat o cauză reală, în raport de care pentru a se redresa din acest punct de vedere a desființat postul ocupat de către recurent, fiind îndeplinite în acest sens condițiile de concediere prevăzute de art.65 alin.2 din Codul muncii.
După pronunțarea sentinței civile nr.381/13.06.2007, intimata a repus contestatorul în situația anterioară ca urmare a caracterului executoriu al hotărârii, însă formularea căii de atac a recursului împotriva acestei hotărâri nu a împiedicat-o pentru aceleași motive să emită o altă decizie cu privire la care recurentul a putut să formuleze obiecțiuni.
Argumentele exprimate confirmă soluția pronunțată de către instanța de fond, deoarece măsura concedierii recurentului a îndeplinit condițiile de fond prevăzute de art.65 alin.2 din Codul muncii, a fost dispusă de către angajator prin reprezentantul său legal, iar în cursul cercetărilor judecătorești, instanța a respectat dreptul de apărare al recurentului și a manifestat rol activ în aflarea adevărului despre legalitatea acestei măsuri.
Pentru toate aceste argumente, în baza art.312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de contestatorul, domiciliat în Pitești,-,.7,.A,.11, județul A, împotriva sentinței civile nr.43/CM din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind, A, Uniunea Județeană a Cooperativei de Consum.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/2 ex/24.06.2009
Jud.fond;
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
| ← Conflict de muncă. Decizia 1184/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Contestație decizie de concediere. Decizia 609/2008. Curtea de... → |
|---|
