Contestație decizie de concediere. Decizia 1050/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7014/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.1050/
Ședința publică din data de 26.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.6774 din data de 02.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10556/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect "contestație decizie de concediere - anulare decizie".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta prin avocat ce depune la dosar împuternicire avocațială nr.-/2009, și intimata prin consilier juridic cu delegație la fila 20 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 19.02.2010, prin serviciul registratură al acestei secții.
Se comunică un exemplar al întâmpinării avocatului recurentei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond anularea deciziei angajatorului și reintegrarea în funcția avută anterior. Depune la dosar concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, având în vedere motivele dezvoltate în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6774/02.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune; s-a respins, de asemenea, acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, iar în speță acest termen a fost respectat având în vedere înscrisul depus la termenul din 2.11.2009 din care rezultă că decizia nr.1343/29.12.2008 a fost comunicată contestatoarei la data de 23.02.2009.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.963/28.12.2007 s-a dispus ca, începând cu data de 01.01.2008 contestatoarea să preia atribuțiile directorului DRDP B, încheindu-se ulterior actul adițional nr.100/11.03.2008 și încheindu-se de asemenea mandatul special valabil pe perioada deciziei nr.963/2007.
S-a avut în vedere că potrivit art.20 din Statutul intimatei reglementat prin OUG nr.34/2003, printre atribuțiile directorului general este și aceea de a numi, suspenda sau revoca directorul executiv.
S-a apreciat că nu pot fi reținute susținerile contestatoarei cu privire la nelegalitatea deciziei contestate, prin prisma prevederilor art.268 alin.2 Codul muncii, nefiind vorba de o decizie de concediere.
Instanța de fond a reținut că în speță este vorba de o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, că potrivit art.20 alin.2 din Statutul intimatei, directorul general al companiei poate delega o parte din atribuțiile sale directorilor executivi și că decizia de revocare din funcție este atributul exclusiv al directorului general, această măsură fiind luată în calitate de manager și nu de angajator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și motivat reclamanta arătând că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, menționându-se că prevederile legale încălcate ori aplicate greșit sunt art.41, art.60 alin.1 lit.a, art.61-art.66, art.73-74 și art.268 din Codul muncii.
S-a referit recurenta la faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat că decizia contestată nu este de concediere ci de modificare unilaterală a contractului individual de muncă.
În acest context, recurenta a precizat că decizia este una de concediere, din moment ce există un contract individual de muncă, conform căruia felul muncii stabilit este acela de director, iar în condițiile în care nu s-a prevăzut un termen pentru exercitarea acestei funcții, revocarea, ca natură juridică, este de fapt o concediere, decizia emisă nerespectând prevederile art.62, art.63, art.73-74 și art.268 din Codul muncii.
Recurenta a considerat că și în situația în care ar fi vorba de o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, aceasta ar fi tot nelegală, în condițiile încălcării prevederilor art.41 alin.1 din Codul muncii, care stipulează că, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
A mai arătat recurenta că instanța de fond a confundat atribuțiile obișnuite ale directorului unei subunități fără personalitate juridică stabilită prin fișa postului cu mandatul de reprezentare dat de conducătorul unității cu personalitate juridică; ori, mandatul a fost acordat până la data de 31.12.2008, iar revocarea a intervenit la 29.12.2009.
A apreciat recurenta că deși decizia de revocare este atributul exclusiv al directorului general, acesta nu trebuie exercitat abuziv, ci în condițiile legii; mai mult decât atât, nu trebuie confundată situația directorilor executivi ai societăților comerciale ce se află sub incidența Legii nr.31/1990 cu aceea a celorlalți directori având calitatea de salariați, supuși legislației muncii.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.963/28.12.2007 emisă de Directorul general al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA s-a stabilit ca recurenta-reclamantă să preia atribuțiile directorului Direcției Regionale Drumuri și Poduri
Ulterior, prin Hotărârea nr.2/10.03.2008, membrii Consiliului de Administrație au hotărât numirea recurentei în funcția de director al DRDP B, cu drepturile salariale aferente acestei funcții, fiind emisă în acest sens decizia Directorului general al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA nr.274/11.03.2008 privind numirea recurentei în funcția de director al DRDP
S-a încheiat totodată și mandatul special nr.18058/25.08.2008 între Directorul general al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și recurenta-reclamantă, obiectul acestuia constituindu-l reprezentarea intereselor companiei în teritoriu prin încheierea de acte juridice în numele și pe seama acesteia, sub aspect tehnic, financiar-economic și juridic, de către angajat al DRDP B, împuternicit să preia atribuțiile directorului Direcției Regionale Drumuri și Poduri B, durata mandatului special fiind până la data de 31.12.2008, astfel cum rezultă din art.3 înscris în contractul la care ne referim.
Ceea ce prezintă interes în cauză, este faptul că odată cu numirea recurentei-reclamante în funcția de director al Direcției Regionale Drumuri și Poduri B, a fost încheiat actul adițional nr.100/11.03.2008 la contractul individual de muncă prin care a fost modificat locul de muncă, activitatea salariatei desfășurându-se la DRDP B, felul muncii, funcția acesteia fiind aceea de director, atribuțiile postului, acestea fiind prevăzute în fișa postului, anexă la actul adițional la contractul individual de muncă, salariul și elementul "alte clauze" din contractul individual de muncă, inserându-se prevederea referitoare la perioada de probă de 90 de zile calendaristice.
În aceste condiții, atâta vreme cât numirea recurentei în funcția de director al DRDP B s-a realizat printr-o modificare corespunzătoare a contractului individual de muncă, prin actul adițional mai sus arătat, revocarea acesteia din funcția în care fusese numită presupunea modificarea corespunzătoare a contractului său individual de muncă (aceasta desfășurându-și de altfel, ulterior revocării, activitatea ca economist, conform contractului individual de muncă, astfel cum însăși intimata arată).
Ori, modificarea contractului individual de muncă pe parcursul derulării raporturilor de muncă se poate realiza potrivit art.41 alin.1 din Codul muncii, doar prin acordul părților, iar, prin excepție, numai în cazurile și condițiile prevăzute de Codul muncii.
În speță, modificarea contractului individual de muncă prin decizia nr.1343/29.12.2008 emisă de intimată a avut loc la inițiativa unilaterală a angajatorului, însă, într-un atare caz, măsura trebuie să se circumscrie potrivit art.41 alin.2 din Codul muncii, cazurilor și condițiilor prevăzute de Codul muncii, situație care însă nu se regăsește în cauză, modificarea contractului individual de muncă al recurentei neavând loc în condițiile prevăzute expres de lege.
Așa fiind, se apreciază a fi nelegală măsura revocării recurentei dispusă prin decizia contestată în prezenta cauză și prin urmare, aceasta este lovită de nulitate absolută.
Pentru considerentele arătate, în baza art.304 pct.9 și art.312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul anulării deciziei nr.1343/29.12.2008 emisă de pârâtă.
În consecință, va dispune reintegrarea reclamantei în funcția avută anterior emiterii deciziei contestate pentru perioada 29.12.2008-31.12.2008 (având în vedere mandatul special nr.18058/25.08.2008 încheiat de părți și care era valabil până la data de 31.12.2008).
Va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a diferenței dintre drepturile salariale aferente funcției de director și cele acordate pentru funcția de economist aferente perioadei 29.12.2008-31.12.2008.
Va respinge ca nefondat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada, în condiții art.998-999 Cod civil, că reclamanta ar fi suferit un prejudiciu de natură nepatrimonială din culpa intimatei.
Va fi menținută dispoziția privind excepția prescripției dreptului la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.6774 din data de 02.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10556/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Anulează decizia nr.1343/29.12.2008 emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantei în funcția avută anterior emiterii deciziei contestate pentru perioada 29.12.2008-31.12.2008.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a diferenței dintre drepturile salariale aferente funcției de director și cele acordate pentru funcția de economist aferente perioadei mai sus menționate.
Respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Menține dispoziția privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Dact.LG.2 ex./23.03.2010
Jud.fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Opriș Daniela Elena
| ← Conflict de muncă. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de pensionare. Decizia 753/2009. Curtea de... → |
|---|
