Contestație decizie de concediere. Decizia 1060/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1060
Ședința publică din 19 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 479 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat SERVICIUL de AMBULANȚĂ JUDEȚEAN A, având ca obiect contestația la decizia de concediere.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 17 iunie 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie când pronunțarea s-a amânat pentru data de 19 iunie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 479 din 12 martie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins, ca nefondată, contestația formulată de către reclamantul împotriva deciziei de concediere nr. 158/4.07.2007, emisă de pârâtul Serviciul de Ambulanță Județean A, și a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 158/04.07.2008, Serviciul de Ambulanță Județean Aaa plicat reclamantului, începând cu data de 15.08.2008, sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă, conform art. 264 alin. 1 lit. f din Legea nr. 53/2003 și art. 18 lit. f din Regulamentul de ordine interioară al Serviciului de Ambulanță Județean
În decizia de concediere s-au menționat motivele de fapt avute în vedere la emiterea ei. Astfel, în data de 29.06.2008, reclamantul era de serviciu, pe ambulanța cu nr. de înmatriculare -, în echipaj cu asistenta medicală, deplasându-se pe DN 1 de la A la a plecat din stația centrală la ora 18,20, iar la 18,35 dispeceratul a preluat un caz de accident rutier produs pe raza localității, victima fiind un copil minor de 12 ani. Acest caz a fost atribuit la ora 18,36, prin telefonul mobil, echipajului din care făcea parte petentul, ce se afla în zona complexului comercial, cum a arătat acesta în nota explicativă. D-na doctor a sesizat în jurul orelor 19,00 faptul întoarcerii echipajului în substația L și a solicitării acestuia de a pleca la caz celălalt echipaj (consemnat de medicul coordonator ).
Decizia echipajului - a fost luată de comun acord fără a anunța medicul coordonator sau dispeceratul din Serviciul de Ambulanță Județean A, deși aveau această obligație, precum și posibilitatea de aof ace, utilizând telefonul mobil, stația sau. A avut loc o întârziere în timpul de sosire la caz, ca urmare a modificării direcției de mers a echipajului prin intrarea în substație, a schimbului dintre echipajele de pe autospecială, a telefonului dat de d-na doctor pentru anunțarea dispecerului și a medicului coordonator de schimbarea intervenită. Victima a avut diagnosticul de contuzie forte toraco - abdominală, ac. închis, fără comoție cerebrală, multiple escoriații la nivelul toracelui anterior și a membrelor.
Totodată, s-a reținut încălcarea prevederilor art.7 alin.1, art. 8 alin. 11, alin.12, alin.14, alin.27, alin.45, alin.53 și alin.64 din Regulament și art.8 pct.3 și pct.4 din Ordinul nr. 2011/2007.
Conform art. 267 alin. 1 din Codul muncii, sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 264 alin. 1 lit. b - f din Codul muncii nu pot fi dispuse decât după efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, sub sancțiunea nulității absolute.
2 al aceluiași text legal stabilește obligația angajatorului de a convoca în scris salariatul, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, cu precizarea obiectului, datei, orei și a locului întrevederii, fără a prevedea în mod expres vreo sancțiune. Prin urmare, nerespectarea acestei norme procedurale se sancționează cu nulitatea relativă, conform art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, caz în care nulitatea actului intervine doar atunci când s-a produs o vătămare a intereselor unei persoane, prejudiciu, ce nu poate fi altfel înlăturată și care trebuie dovedită de către aceasta.
Petentul a recunoscut, prin răspunsul la interogatoriu faptul că a fost anunțat despre locul și data convocării, respectiv 01.07.2007, ora 11,00 la Serviciul de Ambulanță din A, prin asistentul șef de la Stația L din cadrul Serviciul de Ambulanță Județean A, fără a susține că nu i s-a comunicat motivul convocării, ci arătând că nu își amintește dacă i s-a spus motivul pentru care este chemat, întrucât suferă de diabet.
Acesta s-a prezentat în data de 01.07.2008, la sediul Serviciului de Ambulanță Județean A, unde a dat nota explicativă scrisă și semnată personal de acesta înregistrată sub nr. 2699/01.07.2008 în evidențele intimatului. În cadrul notei respective, petentul a arătat că în data de 29.06.2008 era de serviciu împreună cu asistenta medicală, el conducând ambulanța cu nr. de înmatriculare -. Pe când se întorceau la L, aflându-se în sensul giratoriu de la complexul comercial, la ieșirea din municipiul A, asistenta medicală a preluat un apel telefonic, ocazie cu care i s-a comunicat solicitarea preluării unui caz (accident) la. Petentul l-a sunat pe martorul, că să facă schimb de ture și să fie pregătit echipajul acestuia să preia cazul din localitatea. Petentul a arătat că această decizie a fost luată de ambii membrii ai echipajului din care făcea parte, precizând, în final, că recunoaște că a greșit și că regretă ce s-a întâmplat.
Instanța de fond a înlăturat din probațiune declarația martorului, întrucât acesta este directorul Serviciului de Ambulanță Județean A, calitate în care a condus cercetarea prealabilă a reclamantei și a dispus luarea măsurii contestate reclamantă, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar de către pârâtă. De asemenea, în întâmpinare se precizează faptul că d-l este reprezentantul pârâtei și, prin urmare, întâmpinarea a fost întocmită în numele său, ca reprezentant al pârâtei, acesta semnând și contractul de asistență juridică. Or, reprezentantul unei părți nu poate fi în același timp și martor, neîntrunind condiția de obiectivitate cerută acestuia din urmă, aceea de a nu avea interes în soluționarea pricinii.
Din nota explicativă rezultă, cu prisosință, faptul că petentul a avut cunoștință, în data de 01.07.2008, când a avut loc cercetarea sa disciplinară, despre ora, locul și motivul chemării sale la sediul pârâtului. De altfel, martorul Merea - -, medic la Serviciul de Ambulanță Județean A și membru al comisiei de cercetare prealabilă a cazurilor de indisciplină, a arătat că petentul a fost înștiințat telefonic de către secretara instituției cu privire la data, ora și locul convocării, iar acesta s-a prezentat a doua zi și a primit convocatorul scris în care erau prezentate fapta și motivele pentru care urma să fie cercetat disciplinar. De asemenea, i s-a adus la cunoștință faptul că poate fi asistat de un avocat sau de un reprezentant al sindicatului. Totodată, i s-a lăsat J de oră pentru a studia convocatorul.
Acest înscris a fost depus în copie la filele 16, 17 dosar, având numărul de înregistrare 2683/30.06.2008, și a fost emis anterior cercetării disciplinare și înregistrării notei explicative a petentului. Convocatorul cuprinde descrierea faptei, respectiv refuzul efectuării solicitării nr. 35354/01 din 29.06.2008, ora 18,35 la cazul de accident rutier petrecut pe raza localității a cărui victimă era minorul de 12 ani, precum și normele încălcate.
La interogatoriu, petentul a recunoscut că a fost prezent la audierea sa dl - liderul sindicatului, susținând însă că nu a știut care era motivul prezenței acestuia.
Martorul a arătat că el a fost anunțat despre cercetarea disciplinară a petentului cu o zi înainte de aceasta, comunicându-i-se locul, data, ora și motivul chemării sale. În ziua cercetării, petentul nu a susținut că nu știe pentru ce este chemat, a dat o notă explicativă și raportat la conținutul acesteia, s-au purtat discuțiile în cadrul cercetării disciplinare.
Apărările petentului, formulate în cadrul acestui proces, referitoare la neaducerea la cunoștința sa a motivelor pentru care a fost cercetat sunt contrazise de propria sa notă explicativă, dată la 01.07.2008, ce relevă cunoașterea de către acesta a obiectului cercetării disciplinare.
În consecință, contestatorului i s-a adus la cunoștință data, ora, locul și motivul cercetării sale prealabile printr-o convocare telefonică, urmată, în ziua cercetării, de înmânarea convocatorului scris. Petentul a recunoscut în cadrul notei explicative săvârșirea faptei ce i se imputa. Având în vedere celeritatea ce caracterizează procedurile de cercetare disciplinară, recunoașterea acestuia și descrierea modului de derulare a evenimentelor din data de 29.06.2008 coroborate cu împrejurarea că însăși petentul nu a invocat existența vreunui prejudiciu, instanța de fond a constatat că modalitatea de convocare a acestuia nu i-a provocat acestuia nici o vătămare a drepturilor și intereselor sale, astfel că nu intervine nulitatea relativă a convocatorului și, pe cale de consecință, a deciziei nr. 158/04.07.2008.
Totodată, a apreciat, sub aspect formal, decizia respectivă întrunește toate cerințele prevăzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, cuprinzând inclusiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, și anume leziunile și vârsta victimei, refuzul anunțării dispeceratului, deși reclamantul avea obligația și posibilitatea de aof ace, întârzierea înregistrată în sosirea la caz, recunoașterea reclamantului realizată în cuprinsul notei explicative. Astfel, nu este incidentă sancțiunea nulității absolute pentru forma deciziei de sancționare, în condițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Cu privire la fondul deciziei, s-a reținut că, potrivit notei explicative dată de doamna cu ocazia cercetării disciplinare a reclamantului, ce se coroborează cu copia fișei de solicitare salvare nr. 35354/01 și cu raportul de gardă din 29.06.2008 întocmit de dl doctor, d-na a primit în data de 29.06.2008, ora 18,34, solicitarea referitoare la producerea unui accident rutier la intrarea în localitatea, iar la 18,35 transmis telefonic echipajului format din contestator și asistenta medicală, vorbind cu aceasta din urmă, obligația deplasării la locul accidentului, fișa de solicitare având nr. 35344/01. plecase din stația centrală la ora 18,20.
Însă pe aceeași fișă de solicitare, la rubrica diagnostic s-a menționat doar "accident rutier", iar la "starea prezentă" asistenta a notat că bolnavul a fost preluat de echipajul din care a intrat la ora 19,00.
Martorul a arătat că este șofer pe cea de a doua ambulanță la Stația L, urmând a începe programul de lucru în data de 29.06.2008 la ora 19,00. În ziua respectivă, la ora 18,42, a fost sunat la telefon de, care i-a cerut să se prezinte mai repede la serviciu pentru a prelua un caz, fără să-și motiveze solicitarea. Martorul a fost de acord, a anunțat-o pe d-na doctor cu care forma echipaj, iar aceasta a acceptat propunerea celuilalt echipaj, trebuind să anunțe mai întâi dispeceratul. D-na doctor nu a reușit să contacteze dispeceratul din stația L, înainte de plecarea la locul accidentului, ci doar ulterior, folosind telefonul ambulanței.
Potrivit notei explicative a d-nei și raportului de gardă din 29.06.2008, întocmit de dl doctor, d-na doctor a anunțat, la ora 19,00, dispeceratul despre schimbul echipajelor și intrarea în stația de ambulanță Lac elui format din reclamant și pentru a preda fișa de solicitare celui de al doilea echipaj. Acesta din urmă a ajuns la locul accidentului la ora 19,04.
Copia fișei de solicitare de salvare nr. 35357/01 din 29.06.2008 (fila 18) a fost completată de d-na doctor, fiind prezentată Spitalului Clinic de Urgență Județean A la predarea pacientului. Conform fișei, preluarea cazului de către al doilea echipaj a avut loc la ora 19,00, acesta ajungând la locul accidentului la 19,04. Fișa prezintă starea pacientului și tratamentul aplicat, precum și ora sosirii la spital:19,42.
Martorul a confirmat intrarea echipajului petentului în stația L la ora 19,00 și faptul că predarea ambulanței celui de al doilea echipaj a durat aproximativ 2 minute. Martorul a mai arătat că regulamentul nu permite unui echipaj să refuze preluarea unui caz, decât în condiții excepționale, pentru motive întemeiate, cum ar fi situația în care a preluat deja un caz cu un pacient aflat pe targă, ipoteză în care se poate refuza preluarea unui pacient aflat tot pe targă, acesta urmând a fi preluat de un alt echipaj. În cazul în care echipa este formată dintr-un șofer și o asistentă medicală, aceasta din urmă ia deciziile.
Starea de fapt descrisă mai sus, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, contrazice argumentele petentului referitoare la oportunitatea schimbării echipajelor.
Localitatea este situată între municipiul A și orașul L pe ruta - - - L, astfel că din zona comercială, aflată la marginea municipiului pe drumul către comuna, echipajul din care făcea parte reclamantul putea să ajungă la locul accidentului pe drumul județean ce leagă localitățile - - - -. În schimb, acest echipaj a ales să schimbe traseul și să se întoarcă în stația de ambulanță L, deși putea ajunge mai repede în localitatea.
Pe de altă parte, schimbarea echipajelor ar fi fost benefică rezolvării situației de urgență reclamată de accidentul la care trebuia să se deplaseze reclamantul, din perspectiva distanței, doar în cazul în care echipajul compus din d-na doctor și martorul s-ar fi aflat deja în stația L, la momentul în care l-a sunat pe martor, și ar fi fost pregătiți să plece cu ambulanța aflată în dotarea lor. Or, dimpotrivă, niciunul dintre membrii celui de al doilea echipaj nu se afla în stația Mai mult, niciunul dintre membrii echipajului reclamantului nu a anunțat dispeceratul intimatului despre schimbarea plănuită, anunțul fiind făcut de d-na doctor, iar echipajul acesteia s-a deplasat la locul accidentului cu ambulanța echipajului din care făcea parte reclamantul, plecarea acestuia având loc doar după sosirea în stația din Lae chipajului petentului.
În aceste condiții, la care se adaugă recunoașterea clară, realizată cu ocazia cercetării discipinare. a refuzului petentului de a se deplasa la locul accidentului, deși cazul fusese primit în timpul programului de lucru al echipajului, iar conform art. 8 alin. 11, 12, 64 din Regulamentul de ordine interioară, salariații serviciului de ambulanță au obligația de a respecta programul de muncă și de a folosi integral și eficient timpul de lucru pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu, iar echipajele de ambulanță au obligația de a finalize cazurile primite în timpul programului chiar dacă acest fapt ar conduce la depășirea programului, iar dacă acest lucru nu este posibil trebuie să anunțe medical coordinator.
Fișa postului petentului cuprinde următoarele obligații ce îi revin acestuia în calitate de ambulanțier: respectarea programului de muncă; declanșarea misiunii de plecare la caz imediat ce a fost anunțat sau să comunice în 30 de secunde motivul pentru care nu a declanșat misiunea; să transmită prin stație dispecerului plecarea de la locul solicitării spre spital sau spre Serviciul de Ambulanță Județean, respectiv ajungerea la spital; să asigure și să răspundă de siguranța bolnavilor și a personalului însoțitor pe durata misiunii, precum și de îndeplinirea promptă și calitativă a actului de prim ajutor, urmând a se subordona pe teren personalului medico - sanitar (art. 6).
Regulamentul de ordine interioară (art. 8 alin. 53) determină ca fiind abatere gravă, ce se sancționează disciplinar, refuzul de a pleca la un caz de urgență.
Art. 263 alin. 2 din Legea nr. 307/2004 definște abaterea disciplinară, ca fiind "o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici".
Pentru considerentele menționate, instanța de fond a constatat că sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului este pe deplin justificată, ținând cont de împrejurarea că fapta sa, constând în refuzul său de a prelua efectiv cazul, hotărârea respectivă fiind luată în comun de către acesta și asistenta medicală, este săvârșită cu vinovăție, chiar dacă cea de a doua persoană avea puterea decizională, întrucât reclamantul răspunde pentru îndeplinirea promptă și calitativă a actului de prim ajutor, conform fișei postului. Fapta reclamantului constituie o abatere gravă, ce putea pune în pericol viața unui copil, chiar și doar prin întârzierea priciniuită în acordarea primului ajutor persoanei rănite, astfel încât a fost sancționaot cu respectarea prevederilor art. 268 alin. 2 raportat la cele ale art. 264 lit. f din Codul muncii.
Având în vedere că pârâtul a avut câștig de cauză, acesta beneficiază de prevederile art. 274 din Codul d e procedură civilă, iar reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial.
Împotriva sentinței civile nr.479/12.03.2008 a Tribunalului Arad a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea lui și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanța de fond a apreciat, în mod netemeinic și nelegal, că a avut loc o întârziere în timpul de sosire la caz, ca urmare a schimbării direcției de mers a echipajului prin intrare în substație. Din întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri, interogatoriul recurentului, martori etc. nu rezultă acest aspect. Dimpotrivă echipajul reclamantului s-a deplasat în timp util către L, care era de fapt pe direcția sa de deplasare, neefectuând o schimbare a direcției de mers, împrejurare confirmată și de Raportul de gardă, întocmit în data de 29.06.2008 de medicul coordonator dr., în care se menționează că " în momentul transmiterii solicitării echipajului as., amb. se întorceau de la A spre
Din declarația martorului rezultă că echipajul format din acesta și din doamna doctor a ajuns la locul accidentului la aproximativ 4 minute de la plecare, aspect confirmat și de înscrisul denumit "Fișa de solicitare salvare nr.35357/01", iar schimbul de ambulanțe între cea de rezervă și cea cu care acest echipaj s-a dus la locul accidentului s-a realizat într-un termen scurt de 1-2 minute. Reclamantul l-a contactat pe martorul în vederea deplasării la caz, tocmai pentru soluționarea în regim de urgență cazului respectiv, acesta aflându-se mai aproape de locul accidentului.
Obligația de a anunța medicul coordonator sau dispeceratul cu privire la motivul pentru care o ambulanță nu se deplasează la caz, în temeiul art.8 alin.55 din Regulamentul de ordine interioară a Serviciului de Ambulanță Județean A, revenea asistentei medicale de pe ambulanță, doamna, iar conducătorii auto ( ambulanțieri ) au obligația să se supună, în activitatea de teren, dispozițiilor personalului medico-sanitar cărora le sunt subordonați până la întoarcerea din misiune, potrivit art.6 alin.9 din Fișa postului reclamantului. Prin urmare, nu se poate reține refuzul reclamantului de a pleca la un caz de urgență, cu atât mai mult cu cât cazul a fost preluat de către asistenta medicală de pe ambulanța pe care o conducea, doamna, căreia i se subordonează reclamantul, astfel cum rezultă din Fișa de solicitare salvare nr. 35354/01.
Împrejurarea că, în cuprinsul notei explicative din data de 01.07.2008, reclamantul a scris că își recunoaște greșeala și regretă ce s-a întâmplat, astfel cum a menționat și în răspunsul la interogatoriu, se referă la faptul că nu a raportat că doamna asistentă a luat hotărârea să ceară celuilalt echipaj din L preluarea cazului, astfel încât nu se poate reține recunoașterea refuzului reclamantului de a se deplasa la locul accidentului.
Pe de altă parte, emiterea deciziei contestate s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.267 alin.2 din Codul muncii și art.22 alin.1 din Regulamentul de ordine interioară a serviciului de Ambulanță Județean A, deoarece reclamantul a fost convocat în scris pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Martorii care afirmă că a primit convocatorul, respectiv și Merea, sunt chiar persoanele care au semnat convocatorul și în fața cărora s-a îndeplinit cercetarea disciplinară prealabilă.
Reclamantului i s-a aplicat cea mai gravă sancțiune disciplinară, fără a se ține seama de prevederile art.266 din Codul muncii și art.21 din Regulamentul de ordine interioară a Serviciului de Ambulanță Județean A, respectiv fără a ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de gradul de vinovăție reclamantului și de faptul că el nu a mai avut anterior nici o abatere disciplinară în 16 ani de activitate.
Reclamantului i s-a aplicat sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă începând cu data de 15.08.2008, deși decizia contestată a fost emisă în data de 4.07.2008. Acest aspect vine să confirme că fapta reclamantului nu a reprezentat o abatere disciplinară gravă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.3041și art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Recurentul a depus concluzii scrise, prin care reiterează motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul cererii de recurs.
Intimatul a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, arătând că desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă s-a datorat refuzului reclamantului de a-și îndeplini sarcinile de serviciu, iar nu pentru faptul că a avut loc o întârziere în timpul de sosire la un caz sau pentru neîndeplinirea obligației de a anunța medicul coordonator.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, recurentul avea obligația legală, prevăzută în Regulamentul Intern Ordinul 2011/2007, de a-și îndeplini sarcinile de serviciu, de a respecta programul de lucru, de a folosi integral și cu maximă eficiență timpul de lucru, de a se deplasa urgent la cazul transmis și de a finaliza cazurile primite în timpul programului, chiar dacă depășește programul de lucru. Aceste obligații nu au fost respectate de către reclamant.
În aceste condiții, la care se adaugă recunoașterea clară a recurentului, realizată atât cu ocazia cercetării disciplinare, cât și prin răspunsul la interogatoriu, a refuzului acestuia de a se deplasa la locul accidentului, deși cazul a fost primit în timpul programului de lucru al echipajului, constituie o abatere disciplinară gravă, ceea ce a condus, în urma cercetării disciplinării, la desfacerea contractului individual de muncă, atât a recurentului, cât și a celeilalte persoane care făcea parte din echipaj.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.304 pct.9 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a respins în mod corect excepția de nulitate a deciziei de concediere, invocată de către reclamant prin raportare la dispozițiile art.267 alin.2 din Codul muncii și art.22 alin.1 din Regulamentul de ordine interioară al Serviciului de Ambulanță Județean A, deoarece art.267 alin.1 din Codul muncii prevede sancțiunea nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară pentru situația în care măsura concedierii disciplinare se aplică fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, nu și atunci când aceasta se desfășoară, însă salariatul e convocat verbal și i se comunică convocatorul scris, întocmit potrivit art.267 alin.2 din Codul muncii, anterior ascultării lui, acordându-i-se timp pentru a lua la cunoștință de cuprinsul acestuia.
Convocarea salariatului la cercetarea disciplinară prealabilă este reglementată în scopul exercitării dreptului la apărare al salariatului. Or, în speță, reclamantul recurent a exercitat acest drept la apărare, fiind asistat și de liderul de sindicat, astfel încât nu a fost prejudiciat prin convocarea verbală la cercetarea disciplinară prealabilă, pentru a fi incidentă sancțiunea nulității relative a deciziei de concediere.
Din cuprinsul deciziei de concediere rezultă că reclamantul a fost sancționat pentru neîndeplinirea mai multor obligații de serviciu, inclusiv aceea prevăzută de art.8 alin.64 din Regulamentul de ordine interioară al Serviciului de Ambulanță Județean A, conform căruia "echipajele sunt obligate să finalizeze cazurile primite în timpul programului, chiar dacă depășește programul de lucru, iar dacă acest lucru nu este posibil să anunțe medicul coordonator ".
E adevărat că, potrivit art.8 alin.55 din Regulamentul de ordine interioară al Serviciului de Ambulanță Județean A și art.6 din fișa postului, reclamantul se subordonează, în activitatea de teren, doamnei asistente, însă hotărârea de a nu se deplasa la locul accidentului, deși cazul a fost preluat de doamna asistentă în timpul programului de lucru al echipajului, a fost luată de doamna asistentă de comun acord cu reclamantul, așa cum rezultă din nota explicativă a reclamantului, care a anunțat, prin intermediul telefonului mobil personal, șoferul că echipajul său dorește preluarea cazului de echipajul din care făcea parte șoferul, care urma să intre în serviciu la ora 1900.
Chiar dacă reclamantul nu lua hotărârea menționată de comun acord cu doamna asistentă, el avea obligația să anunțe medicul coordonator despre decizia asistentei medicale, îndatorire pe care nu a îndeplinit-o, deși ordinul asistentei medicale era nelegal prin raportare la dispozițiile art.7 alin.1, art.8 alin.11, alin.12, alin.14, alin.27, alin.45, alin.53 și alin.64 din Regulamentul de ordine interioară al Serviciului de Ambulanță Județean A și ale art.8 pct.3 și pct.4 din Ordinul nr. 2011/2007, precum și la atribuțiile menționate în fișa postului reclamantului.
Reclamantul nu a fost sancționat pentru întârziere în timpul de sosire la caz, însă instanța de fond a apreciat că, în speță, a avut loc o întârziere în acest timp, contrară obligației reclamantului de a asigura și de a răspunde pentru siguranța bolnavilor, precum și pentru îndeplinirea promptă și calitativă a actului de prim ajutor, stabilită prin fișa postului în concordanță cu prevederile legale citate anterior, astfel încât fapta săvârșită de reclamant constituie o abatere disciplinară gravă, ce justifică sancțiunea aplicată.
Susținerea reclamantului că, prin nota explicativă, a recunoscut greșeala de a nu raporta hotărârea doamnei asistente de a solicita preluarea cazului de către celălalt echipaj și a regretat această omisiune, iar nu refuzul de a se deplasa la locul accidentului, sens în care este și răspunsul la interogator, este contrazisă de conținutul notei explicative și nu poate fi luată în considerare, deoarece în cuprinsul notei explicative se arată că reclamantul și asistenta au luat de comun acord această hotărâre. Totodată, se menționează că "recunosc căci am greșit și regret ce s-a întâmplat" fără a se indica hotărârea doamnei și după ce reclamantul arată că echipajul său a luat hotărârea de a preda cazul echipajului de noapte în condițiile în care în L s-au mai predat cazurile de la o tură la alta.
Sancțiunea concedierii disciplinare a reclamantului a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art.266 din Codul muncii și ale art.21 din Regulamentul de ordine interioară al Serviciului de Ambulanță Județean A, deoarece reclamantul a încălcat mai multe obligații de serviciu, a luat hotărârea de a preda cazul echipajului de noapte împreună cu doamna asistentă, astfel încât este vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa, iar împrejurarea că nu a fost sancționat anterior, necontestată de angajator, nu este de natură a înlătura aplicarea celei mai severe sancțiuni disciplinare dată fiind gravitatea abaterilor disciplinare săvârșite de către reclamant.
Caracterul grav al unei abateri disciplinare nu este dat de momentul la care decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă își produce efectele, așa cum susține reclamantul, ci de circumstanțele enumerate de art.266 din Codul muncii.
Faptul că decizia de concediere a produs efecte de la o dată ulterioară comunicării ei nu înlătură caracterul grav al abaterii disciplinare pentru care a fost emisă, ci reprezintă o măsură ce profită salariatului.
Din cele expuse anterior rezultă că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de recurs invocate de către reclamant.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă, va obliga recurentul la plata către intimat a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 479 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat SERVICIUL de AMBULANȚĂ JUDEȚEAN
Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2009.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
în
PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER,
- -
Red./3.07. 2009
Thred./6.07.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 1940/2009. Curtea de Apel... | Conflict de muncă. Decizia 180/2010. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
