Contestație decizie de concediere. Decizia 10732/2008. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10732
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier -a -
****************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.950/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Silvică S, având ca obiect, contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta contestatoare, personal și asistată de avocat iar pentru intimata pârâtă a răspuns, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare a cordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta contestatoare, a susținut motivele de recurs formulate în scris în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă și repunerea părților in situația anterioară.
Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.950/22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- a fost respinsă contestația formulată de petenta, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut de către instanță că petenta a fost salariata unității pârâte, îndeplinind funcția de tehnician silvic principal și prin decizia contestată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în baza art. 65 Codul muncii, ca urmare a reorganizării direcției silvice.
La baza emiterii deciziei de concediere a stat Hotărârea nr.10/30.08.2007 a Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA de aprobare a Structurii organizatorice și funcționale a " Direcției Silvice S".
Prin această hotărâre s-a prevăzut la Direcția Silvică S reducerea unui număr de 25 de posturi, printre care și cel ocupat de petentă.
Motivul disponibilizării l-a constituit diminuarea suprafeței fondului forestier de stat și ca urmare reorganizarea activității acesteia.
Conform organigramei depusă înainte și după data disponibilizării,instanța a reținut că în cadrul pârâtei, la Ocolul Silvic S, a avut loc o reducere a 2 posturi, respectiv și cel ocupat de contestatoare.
Astfel, s-a apreciat că desființarea locului de muncă ocupat de petentă a fost efectivă și de asemenea, a avut o cauză reală și serioasă, respectiv dificultăți economice ale societății pârâte.
Prin adresa nr.6750/28.09.2007, contestatoarei i-a fost comunicat preavizul de 20 de zile începând cu data de 08.10.2007 ce a fost suspendat pe perioada concediilor medicale, preaviz ce s-a încheiat la data de 25.01.2008.
La baza disponibilizării contestatoarei s-au avut în vedere criteriile de prioritate privind reducerea posturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Susținerea contestatoarei că nu au fost respectate dispozițiile art.60 și 70 din Codul muncii în sensul că nu s-a respectat procedura notificării concedierii colective nu poate fi reținută, deoarece această procedură s-a respectat la data de 30.08.2007 conform actelor depuse la filele nr.14-25 din dosar.
S-a reținut că măsura concedierii contestatoarei începând cu noiembrie 2007 fost suspendată până la încetarea incapacității de muncă a acesteia.
De asemenea, susținerea petentei că a deținut funcția de lider de sindicat și ca urmare îi sunt aplicabile dispozițiile art.223 Codul muncii, nu poate fi reținută având în vedere că, potrivit procesului verbal din 21.09.2006 al Adunării Generale S, aceasta nu face parte din organele de conducere ale sindicatului, iar la nivelul pârâtei nu a fost înființat un alt sindicat.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că pârâta a procedat în mod legal la emiterea deciziei de concediere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal petenta, arătând că este nelegală măsura dispusă, iar instanța nelegal a reținut că încetarea contractului de muncă a avut loc în urma reorganizării și nu ca urmare a concedierii colective.
În acest sens, arată că din conținutul deciziei reiese că încetarea contractului de muncă a avut la bază Ordinul Ministrului nr.960/10.12.2007, Hotărârea nr.10/30.08.2007 și a Hotărârii Guvernului nr.1376/12.11.2007, care vorbesc despre concedierea colectivă, la nivel de ramură și că trebuie disponibilizați peste o mie de salariați, din care 25 la intimata pârâtă.
În aceste condiții trebuia să beneficieze de prevederile Legii nr.174/2006.
Întrucât instanța a apreciat că este o concediere individuală și nu colectivă, se impunea să constate că decizia este lovită de nulitate absolută, nefiind motivată în drept și s-au încălcat prevederile art.268 alin.2 din Codul muncii.
În speță, este o concediere colectivă și aceasta produce efecte și în privința celorlalte motive, care trebuie analizate în continuare, fiind tratate superficial de instanța de fond care a pronunțat o hotărâre nelegală.
Intimata pârâtă nu a respectat procedura notificării concedierii colective, astfel că soluția este nelegală și din acest punct de vedere.
Concedierea dispusă nu a avut la bază o cauză reală și serioasă, din organigrama depusă rezultând că a rămas același număr de personal și fondul de salarii a crescut și greșit în motivare se invocă probleme financiare la nivelul intimatei pârâte.
Cele 2 posturi nu sunt desființate, ci doar redenumite, iar din procesul verbal nr.8038/15.11.2007 rezultă că făcea parte din comisia de cenzori și potrivit statutului din organele de conducere fac parte cenzorii.
Decizia este lovită de nulitate absolută pentru că încalcă dispozițiile art.70,74 din Codul muncii, nefiind precizate criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, lista locurilor de muncă disponibilizate, notificarea proiectului de concediere către Inspectoratul Teritorial d e Muncă sau Agenția Județeană a Forței de Muncă, nefiind respectată procedura menționată, iar decizia este afectată de motivul de nulitate absolută prevăzut de art.76 Codul muncii.
Postul pe care l-a ocupat nu este desființat efectiv și postul de normă-salarizare nu a fost desființat, fiind ocupat de C, deși se menționa în adresa nr.6258/05.09.2007 că a fost păstrat postul de producție care nu exista la momentul respectiv, iar activitatea de producție este inclusă la compartimentul cultură-refacere, activitatea de producție desfășurându-se doar 2 luni, pe timpul recoltării plantelor medicinale și a fructelor de pădure.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației.
In drept, a fost indicat ca temei legal pe care se întemeiază cererea de recurs art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Arată că nu a avut loc o concediere colectivă și motivele invocate sunt neîntemeiate, iar concedierea a fost dispusă ca urmare a desființării locului de muncă, care ne se mai află în organigramă și a avut o cauză reală și serioasă.
Petenta a beneficiat de măsurile de protecție socială prevăzute de contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008 și nu are calitatea de lider sindical.
Recursul se respinge, pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art.304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că în cauză nu există motive de casare sau modificare a sentinței.
Astfel, nu este întemeiată critica, care se referă la faptul că greșit instanța a apreciat că a avut loc o concediere individuală, în condițiile în care așa cum prevede art.68 din Codul muncii:
" Prin concediere colectivă se înțelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana salariatului, a unui număr de:
cel puțin 1o salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați mai mult de 2o salariați și mai puțin de 1oo de salariați;
cel puțin 10% din salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 100 de salariați, dar mai puțin de 300 de salariați;
cel puțin 30 de salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 300 de salariați".
Aceste prevederi reprezintă în realitate o transpunere în legislația națională Directivei Consiliului nr.98/59/ce/20 iulie 1998 privind apropierea legislației statelor membre cu privire la concedierile colective.
În acest sens, se reține că la nivelul intimatei pârâte existau potrivit actelor dosarului la data de 26.11.2007 un număr de 344 salariați, iar disponibilizarea a afectat 25 de persoane și corect instanța a apreciat că măsura dispusă este o concediere individuală.
Sub acest aspect, se observă că potrivit art.66 din Codul muncii " Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă", astfel că instanța a apreciat corect că a avut loc o reorganizare activității intimatei, iar desființarea locului de muncă a fost efectivă și a avut la bază o cauză reală și serioasă.
Nu poate fi primită nici critica că decizia contestată nu este motivată în drept, în condițiile în care în preambulul acesteia se face referire la reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva -,nr.HG1376/2007 și Hotărârea nr.10/2007,prin care această autoritate centrală a aprobat " Structura organizatorică și funcțională a Direcției Silvice S",respectiv noua organigramă și au fost respectate prev.art.74,75 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, recurenta contestatoare primind 6 salarii compensatorii și a fost respectată ordinea de prioritate.
Relevanță juridică prezintă în acest sens, hotărârea nr.13 din 24.07.2007, prin care s-a avizat structura organizatorică a Direcției Silvice S și lista cu personalul disponibilizat, care a fost aprobată după cum s-a menționat anterior.
Chiar dacă prin notificarea concedierii colective către Agenția Municipală de Ocupare a Forței de Muncă B, Federația Sindicatelor "" și Inspectoratul Teritorial d e Muncă B se precizează că se vor disponibiliza, prin concediere colectivă, un număr de 880 salariați, începând cu noiembrie 2007-filele 14-23 dosar fond-nu se poate ajunge la o altă soluție decât cea a instanței de fond, în condițiile în care la nivelul angajatorului local nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.68 din Codul muncii.
Nu este întemeiată nici susținerea că au fost încălcate prevederile art.60,70 și 268 din Codul muncii, în condițiile în care recurenta nu ocupă o funcție eligibilă într-un organism sindical, nefăcând parte din organele de conducere ale sindicatelor pentru a i se asigura protecția legii contra oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare a exercitării funcțiilor lor, așa cum prevede art.223 din Codul muncii.
În acest sens, potrivit statutului Sindicatului - Cap. III, organele de conducere ale acestuia sunt adunarea generală, comitetul sindicatului și conducerea operativă-lider,vicelider și secretar, or din actele dosarului a rezultat așa cum a reținut corect instanța de fond, că recurenta contestatoare nu face parte din categoria menționată, liderul unei grupe sindicale nefiind menționat ca făcând parte din aceste organe de conducere pentru a beneficia de măsurile de protecție legale.
În aceste condiții, nu se poate reține că măsura contestată nu a fost motivată în drept și că nu au fost respectate criteriile stabilite de părți prin art.75, 76 din contractul colectiv de muncă aplicabil, iar angajatorul a notificat în scris recurentei contestatoare, informații relevante cu privire la aceste aspecte, așa cum rezultă din actele aflate la filele 72,73 dosar fond.
Instanța a apreciat corect că potrivit organigramelor au fost reduse două posturi și împrejurarea că unele atribuții au fost preluate de un alt angajat, nu poate duce la concluzia că desființarea postului nu este efectivă, ea fiind aprobată de organul superior al intimatei pârâte și s-a datorat măsurilor de reorganizare care au avut loc.
Ca atare, neexistând nici motive de ordine publică, care potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu și care să atragă casarea sau modificarea sentinței, care este legală și temeinică și se menține, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
espinge recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.950/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Silvică
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
15.12.2008
Jud.fond.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Marian Lungu
← Contestație decizie de concediere. Decizia 8692/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1141/2008. Curtea... → |
---|