Contestație decizie de concediere. Decizia 1074/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.1074/2008
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, având ca obiect contestație decizie de concediere, împotriva sentinței civile nr.544/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 6 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr-, contestatoarea, a chemat în judecată pe intimata "Romtelecom", solicitând:
1. anularea deciziei de concediere nr.- din 28.11.2007 emisă de intimată, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în baza art.65 alin.(1) muncii;
2. restabilirea situației anterioare și anume:
a) reîncadrarea pe unul din locurile de muncă vacante existente și compatibile cu pregătirea sa profesională;
b) plata la zi a drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii deciziei și până la data încadrării efective;
3. obligarea intimatei la acordarea concediului de odihnă aferent anului 2007, de 30 de zile, sau acordarea acestuia conform art.67 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură valabil până în 2008;
4. obligarea intimatei la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale;
5. efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
Din motivarea contestației, se reține că a fost angajata intimatei îndeplinind funcția de inginer telecomunicații, iar decizia contestată este nelegală, întrucât:
- nu s-a prevăzut "data" la care va înceta contractul individual de muncă, sancțiunea fiind nulitatea absolută;
- nu s-a respectat termenul de preaviz prevăzut de art.73 Codul muncii;
- decizia cuprinde doar formal lista locurilor de muncă disponibile, fiind nesocotite dispozițiile imperative prevăzute de art.74 lit. c din Codul muncii.
În fine, se precizează că măsura dispusă de unitate este nelegală, întrucât în realitate, există locuri de muncă vacante asupra cărora, contestatoarea și-a manifestat interesul.
Asupra daunelor morale, se arată că sunt justificate întrucât, intimata a aplicat un tratament discriminatoriu cu privire la ocuparea unui nou loc de muncă, deoarece la nivelul compartimentului analogic "", ocuparea posturilor se face fără interviuri, evaluare sau alt gen de testare profesională.
În drept, se invocă dispozițiile art.6 alin.(2), 64, 65, 73, 74, 76, 78, 141, 143, 144, 154(2) Codul muncii.
Conform dispozițiilor art.285 Codul muncii, acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
Ulterior, contestatoarea își precizează contestația în sensul că, renunță la petitul 3 al cererii (168 dos.fond).
Prin întâmpinarea depusă (12-28 dos.fond), intimata solicită respingerea contestației, motivând că desființarea locului de muncă al salariatei a fost determinată de procesul de înlocuire a centralelor analogice din cadrul "Romtelecom" cu echipamente de telecomunicații de înaltă tehnologie, fapt consemnat în art.2 din decizia contestată. În fine, se arată că prin măsura dispusă, au fost îndeplinite condițiile impuse de art.65 alin.(2) din Codul muncii, precum și a prevederilor art.74 pct.1 Codul muncii, astfel că motivele de nulitate invocate, nu sunt întemeiate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, precum și a probelor administrate în cauză, respectiv: decizie concediere (4-5 dos.); adresă (6-7 dos.), decizie concediere și anexa 1 la decizie (22-23 dos.); decizia nr.35/31.05.2007 (24 dos.); contractul colectiv de muncă 2007-2008 la nivelul "Romtelecom" (25-63 dos.); organigrama (64-65 dos.); decizia nr.9/2007 (66-67 dos.); decizia nr.56/2006 (68 dos.); adresa nr.100/02/01/BV/138 din 23.01.2008 (75-76 dos.); hotărârile consiliului de administrație (80-86 dos.); decizia nr.43/2007 (88 dos.); decizia nr.43/2007(88 dos.); decizia nr.79/2006 (89-90 dos.); Memorandum (91-93 dos.); adresă Agenția pentru Ocuparea Forțelor de Muncă (94-95 dos.); proces verbal din 25.07.2007 și anexe (97, 98 și 99 dos.); situația angajaților (104-107 dos.), civilă nr.1510/2007 (110-112 dos.), adresă "Romtelecom" (114-115 dos.); posturi disponibile (118-119 dos.) concedii medicale (120-132 dos.), instanța a constat următoarele:
Contestatoarea a fost angajata societății în baza contractului individual de muncă nr.243/5566/1.08.2002, îndeplinind funcția de inginer în cadrul compartimentului comunitate, iar la data de 28.11.2007 pin decizia de concediere nr.100/01/01, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în condițiile dispozițiilor art.65 alin.(1) din Codul muncii, reținându-se că locul de muncă ocupat de contestatoare s-a desființat ca urmare a procesului de înlocuire a centralelor analogice din cadrul "Romtelecom", cu echipamente de telecomunicații de înaltă tehnologice, ce a determinat inclusiv desființarea compartimentului Comunitate B, astfel cum rezultă din Memorandumul nr.203/04/08/01/991 din 21.05.2007 și Decizia Directorului General al "Romtelecom" nr.35/31.05.2007 (decizie concediere 4-5 dos.fond).
Prin sentința civilă nr.544/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a respins contestația formulată de contestatoarea împotriva intimatei "Romtelecom" B și a fost obligată contestatoarea la 1046 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut prin prisma dispozițiilor art.65 și 66 Codul muncii că în speță este vorba despre o concediere individuală, angajatorul respectând în această situație condițiile de fond impuse de prevederile art. 65 și 74 Codul muncii, față de faptul că în cadrul societății pârâte a existat o reorganizare a activității, iar desființarea locului de muncă al contestatoarei a fost reală, efectivă și serioasă.
Faptul că de pe decizia de concediere ar lipsi data la care încetează s-a apreciat ca nerelevant câtă vreme este evident că acesta încetează la expirarea termenului de preaviz, termenul care a fost respectat potrivit aert.73 alin.1 Codul muncii și 83 pct.3 la nivel de "Romtelecom".
De asemenea, ca nefondate s-au apreciat și criticile vizând existența pe decizie doar formal a locurilor de muncă disponibile din societate, întrucât în cadrul concedierii individuale o astfel de cerință nu este incidentă.
S-a respins și capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale față de considerentul că nu s-a făcut dovada nelegalității măsurilor dispuse de angajator.
S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației astfel cum ea a fost precizată la ultimul termen de judecată.
În expunerea de motive invocă nelegalitatea concedierii, în primul rând față de faptul că decizia nu cuprinde data concedierii,având în vedere faptul că termenul de preaviz a fost suspendat datorită intervenirii concediului de odihnă și al celui medical, împrejurare ce încalcă art.6 alin.2 și 8 Codul muncii.
În al doilea rând arată că decizia atacată cuprinde o ofertă a locurilor de muncă disponibile în societate, recurenta exprimându-și neîndoielnic dorința de a ocupa unul dintre locurile vacante oriunde în țară. Societate însă i-a comunicat ulterior, pe rând, fie că locul de muncă pentru care a optat nu mai este disponibil, fie că a expirat termenul de opțiune, fie că nu-i mai poate fi oferit față de pregătirea sa profesională care nu corespunde cerințelor postului.
Susține că angajatorul nu s-a preocupat de interesele sale, ignorând dispozițiile legale privind realizarea unei oferte a locurilor de muncă disponibile, pe care le-a încălcat flagrant, încălcând dispozițiile art.74 din Carta Social Europeană și art.67 Codul muncii.
Adresa nr.-/2.10.2007 expediată de "Romtelecom" către Sibiu o consideră ca ineficientă din punct de vedere juridic și astfel recurenta nu se poate spune că a beneficiat de o măsură activă de combatere a șomajului.
Adresa menționată specifică faptul că recurenta deține un post de tehnician, când în realitate, aceasta a fost angajată ca inginer și mai mult a fost emisă cu o lună înainte de disponibilizare.
Consideră astfel că au fost încălcate dispozițiile art.80 din unic la nivel național pe 2007 - 2010 și art.78 din Legea nr.76/2002 și că măsura concedierii este astfel nelegală.
Apreciază apoi că au fost încălcate dispozițiile art.81 din unic la nivel național, întrucât prin măsura luată angajatorul a realizat o discriminare a sa pe criteriul vârstei. Celelalte persoane împreună cu care a fost disponibilizată au primit alte locuri de muncă pentru că erau mai tinere sau au fost reorientați, iar recurentei nu i s-a acordat nicio șansă.
În privința legalității și temeiniciei acordării daunelor morale susține că aceasta rezultă din conținutul certificatelor medicale care atestă înrăutățirea stării sale de sănătate după concediere.
În drept invocă art.304 pct.9 Cod pr.civilă, art.6 alin.2, 64, 65 (2), 73, 74, 76, 78, 141 (3), 143, 144, 154 (2) Codul muncii, la nivel de ramură.
Prin întâmpinare, intimata "Romtelecom" A: B (12-22) solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocat, cât și raportat la prevederile art.304/1 Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art.312 Cod pr.civilă, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Secțiunea a 4-a a Legii nr.53/2003 reglementează "Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului", dispoziții care au avut ca temei desființarea locului de muncă al reclamantei recurente:
Astfel, potrivit art.65 din Codul muncii:
"(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
(2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, dintre cele prevăzute la alin.(1)."
Art.66 al aceluiași cod dispune:
"Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă."
Art.67 dispune că:
"Salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de aplicabil."
Față de temeiul juridic al concedierii cuprins în decizia contestată, temei ce se circumscrie dispozițiilor legale anterior enunțate, necontestat de recurentă, este clară și corectă reținerea instanței de fond în sen sul că angajatorul a procedat la o reducere reală și efectivă a postului ocupat de contestatoare.
Aspectele legate de nemenționarea datei concrete a concedierii sunt lipsite de relevanță, câtă vreme decizia atacată poartă mențiunea datei de la care începe să curgă termenul de preaviz potrivit art.74 alin.(1) lit.b Codul muncii, ca durată fiind conform art.83 alin.3 din la nivel "Romtelecom" pe anii 2007 - 2008 de 30 zile și care expiră în mod logic la încheierea acestora, cu toate întreruperile sau suspendările lui ce pot interveni pe parcurs.
De altfel, legiuitorul nu a prevăzut obligația pentru angajator de a menționa expres data expirării preavizului sau o eventuală sancțiune în acest sens pentru a se putea constata nulitatea deciziei pentru acest viciu.
Împrejurarea că decizia de concediere menționează o listă a locurilor de muncă disponibile din societate pentru care recurenta și-a manifestat dorința de a le ocupa, iar această ofertă nu s-a mai materializat pentru diferite considerente, de asemenea nu este de natură a duce la constatarea nulității măsurii dispuse, deoarece societatea, în mod legal, nici nu avea această obligație, care este prevăzută în mod imperativ doar în ceea ce privește concedierea colectivă, și nu pentru cea individuală cum este cazul de față.
În consecință, nu se poate afirma că angajatorul nu s-a preocupat de interesele contestatoarei și astfel că ar fi ignorat dispozițiile legale privind realizarea unei oferte a locurilor de muncă, făcând chiar mai mult decât ceea ce îl obligă legea.
În aplicarea dispozițiilor art.67 Codul muncii, intimata a emis adresa nr.-/2.10.2007 către Sibiu în vederea sprijinirii și redistribuirii reclamantei. Împrejurarea că în acest înscris se face mențiunea desființării postului de tehnician echipamente analogice și alte tehnologii ocupat de reclamantă nu înseamnă că a fost greșit informată întrucât funcția deținută de aceasta, aceea de inginer, nu este negată prin reținerea că a fost angajată pe postul de tehnician, denumire dată de compartimentul în care a lucrat contestatoarea.
Totodată, faptul că intimata a trimis această adresă către Sibiu cu o lună anterior dispunerii măsurii de concediere reprezintă o chestiune pozitivă, menită să preîntâmpine efectele negative ale concedierii ce urma să se producă și pentru urgentarea găsirii unor eventuale posibile locuri de muncă în conformitate cu pregătirea avută de reclamantă.
Mai mult decât atât, din nou angajatorul a făcut mai mult decât ceea ce ar fi fost obligat prin lege, datorită faptului că art.64 alin.(1) și (2) prevedeobligațiaangajatorului de a solicita sprijinul în vederea redistribuirii salariatului doar în cazurile prevăzute de art.61 lit.c și d și art.56 lit Codul muncii, iar în situația de față angajatul, se spune la art.67 Codul muncii, beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului., fapt ce rezultă din lege, fără o obligație expresă în acest sens în sarcina societății angajatoare.
Tot distincția între noțiunile de concediere individuală și concediere colectivă este cea care răspunde criticilor vizând încălcarea dispozițiilor art.81 din unic la nivel național.
Fiind vorba despre o concediere individuală, nu se poate reține existența unei discriminări pe criteriul vârstei, întrucât, așa cum am mai menționat, intimata nu avea obligația oferirii unui alt loc de muncă reclamantei pentru a se putea analiza, prin comparație cu alți angajați disponibilizați, dacă s-au respectat dispozițiile art.90 alin.1 din la nivelul societății.
Și dispoziția de respingere a acordării daunelor morale se privește a fi una legală și temeinică atâta timp cât nu s-a probat existența unei măsuri abuzive de concediere care să fi cauzat un prejudiciu moral recurentei.
Față de toate aceste aspecte, hotărârea instanței de fond se apreciază ca fiind legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică.
Ca o consecință a respingerii recursului, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.544/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Thred.2ex.
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Ana Doriani
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 724/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 782/2008. Curtea de... → |
|---|
