Contestație decizie de concediere. Decizia 1089/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1089/R-CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Florina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de revizuentul, împotriva sentinței civile nr.410/CM din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-revizuent, lipsind intimata Auto
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-revizuent arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-revizuent având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea pe fond a revizuirii sentinței nr.2639/1994 a Judecătoriei Pitești.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 31.03.2008, revizuientul a formulat în contradictoriu cu intimata SC AUTO SA cerere de revizuire a sentinței civile nr.2639/7.03.1994 pronunțată de Judecătoria Pitești, solicitând anularea acesteia, admiterea contestației împotriva deciziei de desfacere contractului de muncă nr.252/11.01.1993, reintegrarea în funcția deținută anterior și plata tuturor drepturilor salariale cuvenite.
În motivarea cererii revizuientul a arătat că prin sentința civilă nr.268/CM/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Argeșs -a dispus întoarcerea executării deciziei nr.7/1994 care, potrivit sentinței civile nr.431/2006 a Tribunalului Argeș impune reintegrarea sa în funcția avută începând cu 8 noiembrie 1993 și până la 19.01.1993 și plata drepturilor salariale cuvenite pentru această perioadă, rezultând în mod clar că această decizie nu mai anulează decizia de desfacere a contractului de muncă nr.252/1993 și astfel se impune revizuirea sentinței civile nr.2639/1994, întrucât și-a pierdut temeiul material.
În drept, revizuientul și-a întemeiat cererea pe disp. art.322 pct.3 și art.324 pct.2 Cod pr. civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 19 mai 2008 ( 21 și 22), intimata a invocat excepția de inadmisibilitate, cât și de prematuritate a cererii de revizuire.
Arată intimata că revizuirea nu poate fi admisă împotriva hotărârilor care nu evocă fondul, or, prin sentința a cărei revizuire se solicită a fost respinsă contestația împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.252/1993, pe considerentul că aceasta a fost anulată de decizia nr.7/1994, astfel încât contestația a rămas fără obiect, iar instanța nu pășit la judecarea fondului.
De asemenea, pentru a fi aplicabile dispoz.art.322 pct.3 Cod pr.civilă, este necesar ca prin hotărâre debitorul să fi fost obligat să predea un bun cert și determinant, iar acesta să fi dispărut înainte sau după pronunțarea hotărârii, ceea ce nu se regăsește în cauză.
Cu privire la excepția de prematuritate arată că decizia nr.258/CM/2008 nu reprezintă un act de executare, așa cum greșit susține revizuientul, ci un titlu executoriu care urmează a fi pus în executare.
Tribunalul Argeș, prin sentința nr.410/CM din 27 februarie 2009 respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.322 pct.3 Cod pr.civilă, întrucât prin sentința civilă nr.2639/7.03.1994 a Judecătoriei Pitești nu a fost obligat revizuientul să predea un lucru cert și determinant, care a pierit după darea hotărârii, aceasta având ca obiect anularea unei decizii de sancționare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal revizuietul, care o critică pentru nelegalitate, invocând, prin modul de redactare al recursului dispoz. art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
1.- Instanța era datoare să încadreze corect cererea de revizuire în dispozițiile art.322 pct.5 Cod pr.civilă, înscrisul nou fiind sentința nr.268/CM/2008, care este de natură să determine revizuirea sentinței nr.2639/1994.
2.- Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, atunci când instanța motivează că revizuirea este inadmisibilă, întrucât sentința nr.2639/1994 nu evocă fondul.
Această sentință, nefiind apelată evocă fondul și poate fi revizuită.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a revizuirii.
Recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește prima critică invocată, se constată că instanța de fond în mod corect a soluționat cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art.322 pct.3 Cod pr.civilă.
În cuprinsul cererii, revizuientul expus pe larg situația de fapt ce determină revizuirea sentinței civile nr.2639/7.03.1994 pronunțată de Judecătoria Pitești, cât și temeiul de drept, respectiv art.322 pct.3 Cod pr.civilă.
În atare situație, instanța nu putea încălca principiul disponibilității, ci s-a pronunțat, așa după cum prevede art.129 pct.6 Cod pr.civilă, "asupra obiectului cererii deduse judecății", deci a soluționat revizuirea în limitele cadrului procesual fixat chiar de către petent prin cererea adresată instanței.
Și în situația în care instanța ar fi încadrat revizuirea în disp. art.322 pct.5 Cod pr.civilă, soluția ar fi fost aceeași.
În practica judiciară s-a decis că o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond poate fi invocată într-o cerere de revizuire, ca act nou, dacă a fost obținută pe baza unei cereri introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea.
În speță, pretinsul act nou respectiv sentința civilă nr.268 a fost pronunțată la data de 9.03.2008 de Tribunalul Argeș, în cadrul unei cereri de întoarcere executare a sentinței civile nr.431/2006 a Tribunalului Comercial Argeș, cerere formulată la data de 28 decembrie 2007.
Nefiind introdusă această acțiune înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, deci înainte de 30 noiembrie 1994 (data rămânerii definitive a sentinței civile nr.2639/1994), nu era admisibilă cererea de revizuire nici în baza dispozițiilor art.322 pct.5 Cod pr.civilă.
Nici următoarea critică nu poate fi reținută de instanța de control judiciar.
recurentul că instanța de fond a greșit atunci când a respins cererea de revizuire cu motivarea că sentința ce se solicită a fi revizuită nu evocă fondul.
Numai că prima instanță nu a respins revizuirea cu această motivare, ci pentru considerentul că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.322 pct.3 Cod pr.civilă, ceea ce atrage inadmisibilitatea revizuirii.
În consecință, sentința recurată este legală, neexistând niciun motiv care să conducă la modificarea sau casarea acesteia, astfel că, în baza dispoz.art.312 alin.1 Cod pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul, împotriva sentinței civile nr.410/CM din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
16.06.2009
Jud fond.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Florina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 31/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1440/2009. Curtea... → |
|---|
