Contestație decizie de concediere. Decizia 1099/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1099
Ședința publică din 22.10. 2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de intimata ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC cu sediul în G,str.- -, nr.253, jud. împotriva sentinței civile nr.681/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-contestator personal și asistat de avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta-intimată ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul intimatului-contestator depune la dosar chitanța nr.1/22.10.2009 cu care face dovada achitării onorariului de avocat.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de recurentă, apărătorul contestatorului solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, între contestator și chematul în garanție neexistând raporturi de muncă.
Curtea, având în vedere prev.art.61 al.2 pr.civ. respinge cererea de chemare în garanție ca tardiv formulată.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorului arată că decizia de concediere este lovită de nulitate, întrucât nu precizează motivul pentru care s-a luat această măsură, nu este indicat temeiul legal și nici perioada preavizului, nefiind respectate disp.art.62, 74,77 și 78 din muncii.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.681/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Administrația Domeniului Public
A fost admisă excepția nulității absolute a deciziei de concediere invocată de contestatorul.
S-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.35/26.02.2009 emisă de intimata Administrația Domeniului Public G și reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii.
A mai fost obligată intimata către contestator la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, calculate de la data desfacerii disciplinare a contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
PĂRȚILE ȘI OBIECTUL
Contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația Domeniului Public G anularea Deciziei de concediere nr. 35/26.02.2009, reîncadrarea sa în funcția avută anterior desfacerii contractului individual de muncă și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul dacă nu i s-ar fi desfăcut contractul individual de muncă.
2. MOTIVELE DE FAPT ALE CONTESTAȚIEI
Contestatorul a fost salariatul intimatei până la data de 02.03.2009, când i s-a desfăcut contractul individual de muncă prin Decizia de concediere nr. 35/26.02.2009, deși pe durata derulării contractului a avut o activitate normală, nu a fost sancționat și a avut un comportament exemplar.
A susținut că Decizia de concediere este lovită de nulitate întrucât nu precizează motivul pentru care s-a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă, nu este indicat nici un temei legal, nu se indică perioada preavizului și lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care ar fi avut posibilitatea să opteze pentru ocuparea unui astfel de loc de muncă.
3. TEMEIUL DE DREPT INVOCAT - art. 62, 74, 77 și 78. muncii.
4.PROBELE DE CONTESTATOARE - acte.
II. POZIȚIA INTIMATEI
Deși legal citată, intimata nu a depus la dosar nici o întâmpinare până la momentul închiderii dezbaterilor.
Totodată, intimata nu a depus la dosar nici documentația care a stat la baza emiterii Deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al contestatorului, deși a fost citată cu această mențiune.
III. ANALIZA INSTANȚEI DE JUDECATĂ
Din copia Deciziei nr. 28/26.02.2009 emisă de intimata Administrația Domeniului Public G rezultă că aceasta a încheiat cu contestatoarea un contract individual de muncă, pe care a înțeles să îl lase fără efecte juridice în baza disp. art. 55 lit. c) muncii.
Din aceeași Decizie rezultă că încetarea raportului de muncă ar fi avut loc având ca rațiuni de fapt cele precizate într-o adresă nr. 2026/17.02.2009, dar fără a se putea intui nici măcar emitentul acestei adrese.
În conformitate cu disp. art. 62 și 74. muncii decizia de desfacere a contractului de muncă trebuie să cuprindă (sub sancțiunea nulității absolute) motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii ei, iar în conformitate cu disp. art. 268 alin. 2. muncii decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă trebuie să cuprindă (printre alte mențiuni obligatorii) și descrierea faptei care constituie abaterea disciplinară, temeiul de drept care a fost încălcat de angajat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului formulate cu ocazia desfășurării cercetării prealabile și temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea.
Din analiza Deciziei contestate și în lipsa documentației care a stat la baza emiterii acesteia Instanța nici nu a putut aprecia dacă desfacerea contractului de muncă al contestatorului s-a realizat ca urmare a unei abateri disciplinare sau din alte motive.
În această situație și văzând și disp. art. 62, 74 și 268 alin. 2. muncii Tribunalul a apreciat că excepția nulității absolute a Deciziei de concediere nr. 35/26.02.2009 este fondată, cu consecința anulării acestei Decizii.
În temeiul disp. art. 78. muncii Tribunalul a dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă și a obligat pe intimată să-i plătească acestuia drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care contestatoarea ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediată, drepturi calculate de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
IV.ALTE PRECIZĂRI
După închiderea dezbaterilor (la data de 27.04.2009) intimata a depus la dosar la data de 29.04.2009 o întâmpinare și o cerere de chemare în garanție a Municipiului
Această cerere de chemare în garanție nu a putut fi analizată de tribunal nici măcar în principiu, având în vedere că în conformitate cu disp. art. 60 alin. 1. proc. civ. cererea de chemare în garanție se depune odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare, iar cererea s-a făcut după închiderea dezbaterilor și rămânerea în pronunțare asupra fondului litigiului.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata Serviciul Public " Administrația Domeniului Public" G, criticând-o pentru încălcarea dispozițiilor art.129 al.4 civilă Cod Penal, instituției nu i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a depune documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Instanța de fond a constatat că decizia nr.35/26.02.2009 este lovită de nulitate absolută însă a reținut și că în lipsa documentației care a stat la baza emiterii acesteia nu s-a putut aprecia dacă desfacerea contractului de muncă al contestatorului s-a realizat ca urmare a unei abateri disciplinare sau din alte motive.
A invocat faptul că încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Contestatorul la momentul deciziei de încetare a activității cumula pensia cu salariul iar prin adresa cu nr.2026/17.02.2009 a Primăriei municipiului G s-a dispus ca activitatea persoanelor angajate care cumulează pensia cu salariul trebuie să înceteze.
A formulat cerere de chemare în garanție a Municipiului G prin Primarul municipiului G pentru ca, în cazul în care va cădea în pretenții să fie obligat la despăgubirile ce s-ar stabili de instanța de judecată și cheltuielile de judecată depuse în proces.
A mai invocat faptul că instituția nu a făcut decât să se conformeze dispozițiilor date de Primarul municipiului G care, prin adresa nr.2026/17.02.2009 a dispus ca în conformitate cu Legea nr.19/2000, activitatea persoanelor angajate care cumulează pensia cu salariul trebuie să înceteze.
A solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței civile și, pe fond, respingerea contestației formulată de contestatorul și menținerea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al acestuia ca fiind temeinice și legale.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299, 304 pct.9 - 316.pr.civilă, art.129 al.4 pr.civilă, Codul muncii, Legea nr.273/2006.
A depus la dosarul cauzei înscrisuri interne înregistrate sub nr.4490/17.04.2009, cerere de amânare a cauzei, răspunsul intern nr.5088/28.04.2009.
În cauză nu a fost formulată întâmpinare însă, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul intimatului - contestator a solicitat respingerea recursului întrucât decizia de concediere este lovită de nulitate absolută neprecizând motivul luării măsurii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia contestată cu nr.35/26.02.2009 emisă de recurenta- intimată Serviciul Public " Administrarea Domeniului Public" G s-a dispus pentru salariatul încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 2.03.2009.
Contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei astfel emise în mod evident privește un conflict de muncă, fiind în legătură cu drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă în înțelesul prevederilor art.3 al.1 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictului de muncă.
Și dispozițiile art.67 lit.a din lege, stabilesc ca având natura unor conflicte de drepturi, conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea șiîncetareacontractelor individuale de muncă.
Legea mai instituie o procedură specială de soluționare a conflictelor de drepturi, derogatorie de la dreptul comun, determinată de caracterul de urgență al judecății acestora ( art.74 din Legea nr.168/1999).
Potrivit art.75 din lege, în cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligația ca, până la prima zi de înfățișare, să depună dovezile în baza cărora a hotărât măsura respectivă.
În speță, citarea la fondul cauzei a intimatei Serviciul Public "Administrarea Domeniului Public" G, s-a realizat la data de 13.04.2009, primirea citației fiind confirmată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței( fila 7 dosar fond).
Este adevărat că prin cererea depusă la data de 21.04.2009 intimata a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a formula întâmpinare, motivat de faptul că a solicitat serviciului resurse umane relații și copii după actele existente care au stat la baza deciziei de încetare a activității contestatorului.
În mod legal și temeinic prima instanță a apreciat, față de caracterul urgent al litigiilor de muncă și prevederile speciale ale procedurii în materie, că nu se impune amânarea judecății cauzelor, în lipsa unor dovezi de împiedicare a formulării răspunsului de către serviciul intern al aceleiași recurente-intimate, termenul curs de la data primirii citației fiind unul rezonabil și suficient( 13.04.2009-27.04.2009).
Deasemeni, nu poate fi primită critica formulată de recurenta-intimată în sensul încălcării de către prima instanță a principiului rolului activ, în reglementarea dată acestuia de prevederile art.129 al.4 pr.civilă.
Aceasta deoarece, instanța de fond nu a analizat împrejurările de fapt care au stat la baza emiterii deciziei, examinând decizia doar sub aspectul condițiilor de formă pe care aceasta trebuia să le îndeplinească.
Indiferent de motivele care determină concedierea unui salariat, care țin sau nu țin de persoana acestuia, decizia emisă trebuie să cuprindă o serie de elemente obligatorii.
Și în cazul încetării contractului individual de muncă ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți este necesară emiterea unei decizii motivată în fapt și în drept care să permită exercitarea controlului judecătoresc.
Ori, așa cum a reținut și prima instanță, din modalitatea de redactare a deciziei contestate nu rezultă elementele obligatorii absolut necesare realizării jurisdicției muncii, în legătură cu încetarea raporturilor dintre părți.
Simpla trimitere la adresa cu nr.2026/17.02.2009 emisă de Primăria Municipiului G nu satisface exigențele motivării împrejurărilor care au determinat luarea măsurii de către recurenta-intimată Serviciul Public " Administrarea Domeniului Public"
În ceea ce privește chemarea în garanție a Municipiului G prin reprezentant Primarul Municipiului G, astfel cum s-a reținut și în încheierea de dezbateri, formularea acesteia în recurs este tardivă în raport de prevederile art.60 al.2 pr.civil, care dau dreptul depunerii până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanțe.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 pr.civilă, urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de intimata Serviciul Public " Administrarea Domeniului Public" G împotriva sentinței civile nr.681/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit art.274 pr.civilă, va fi obligată recurenta-intimată să plătească intimatului-contestator suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată solicitate în recurs, reprezentând onorariu apărător conform chitanței nr.1/22.10.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Serviciul Public "Administrarea Domeniului Public" G împotriva sentinței civile nr.681/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă recurenta către intimatul la plata sumei de 1000 lei- cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier
-
Red.F/2.11.2009
Dact./11.12.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1060/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 496/2008. Curtea de... → |
|---|
