Contestație decizie de concediere. Decizia 1060/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1060/2008
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă Nicoleta Vesa vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Cibu Mirea
- - --grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, prin mandatar împotriva sentinței civile nr.616/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că recurentul a înregistrat la dosar, prin mandatar, motive de recurs.
Instanța, pune în discuție excepția tardivității recursului și față de împrejurarea că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Sub dosar nr- s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu contestația formulată și precizată (filele 8, 49) de contestatorul în contradictoriu cu intimata "" Copșa având ca obiect:
- anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă și reintegrarea în anteriorul loc de muncă;
- obligarea intimatei la plata:
- drepturilor salariale din data de 16.09.2006 până la reintegrare;
- indemnizației de concediu de odihnă;
- indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă;
- daunelor materiale în cuantum de 40 000 ron reprezentând costuri medicale, tratament, operație inimă;
- c/v tichetelor alimentare,
- c/v alimente;
- c/v a laptelui antidot;
- c/v pungilor de sărbători de la societate și sindicat pentru decembrie 2006;
- spitalizarea și zilele de concediu medical-21 zile;
- 50 ron de la sindicat atribuit fiecărui angajat spitalizat o dată pe an-2006;
- transportul spital în data de 07.09.2006 la urgență;
- transportul la instanță pentru 6 termene;
- indemnizației pentru concediul de odihnă;
- fondului la;
- tratamentului pentru inimă.
În susținerea contestației, contestatorul a arătat că societatea intimată a dispus desfacerea contractului individual de muncă în timpul incapacității temporare de muncă. De asemenea, contestatorul arată că postul nu a fost restructurat efectiv și real deoarece postul său a fost ocupat de o altă persoană ca urmare a faptului că la data de 7.09.2006 nu și-a dat demisia la cererea directoarei și nu s-a îndeplinit procedura prevăzută de art.64, pcr.2 Solicitarea referitoare la plata salariului este justificată de faptul că din data de 16.09.2006 contestatorul nu a mai primit drepturile salariale. Contestatorul arată că a lucrat în unitate timp de 22 de ani fără a avea vreo abatere dar datorită stresului la care a fost supus inima a cedat și a fost dus de urgență la spitalul din Mediaș și i s-a aplicat tratament după care a urmat o serie de internări. Contestatorul arată în continuare că a reînceput activitatea pe data de 23.09.2006 și a lucrat până la data de 30.09.2006. Pe data de 26.09.2006 soția contestatorului a fost anunțată telefonic de unitate că soțul, respectiv contestatorul să se prezinte la societate, sector cărți de muncă în data de 29.09.2006. Contestatorul arată că i s-a înmânat decizia de încetare a contractului de muncă, a mai lucrat până în data de 30.09.2006 iar din data de 03.10.2006 a figurat în concediu legal până în data de 18.10.2006. În data de 02.10.2006 contestatorul s-a îmbolnăvit din nou, a beneficiat de concediu medical până la data de 06.10.2006, concediu care nu a fost acceptat de societate și nu a fost plătit, a fost anulat, iar din data de 02.10.2006 i s-a spus contestatorului că nu mai are ce căuta în unitate. De asemenea, contestatorul susține că nu i s-a plătit concediul de odihnă. Contestatorul susține că trebuia să se interneze în spital în data de 09.10.2006 dar societatea nu i-a dat adeverință și ca atare nedispunând de bani pentru a plăti spitalizarea nu s-a internat în spital.
De asemenea, contestatorul susține că nu a încetat contractul de muncă la data de 02.10.2006 deoarece a fost zi liberă fiind ziua metalurgistului. Contestatorul susține că a prezentat concediul medical la data de 09.10.2006 când s-a deplasat la unitate pentru a primi adeverință în vederea internării, dată la care contestatorul susține că era în concediul de odihnă legal, respectiv din data de 03.--18.10.2006. Contestatorul susține că deși în data de 08.09.2006 se afla în incapacitate temporară de muncă, cu toate acestea i s-a restructurat postul.
Prin întâmpinare, societatea intimată solicită respingerea contestației ca fiind neîntemeiată. Intimata susține că, contestatorul a fost angajatul acesteia iar în urma restructurării posturilor din societate, în data de 27.09.2006 i s-a comunicat acestuia să se prezinte la Serviciul Resurse Umane la data de 29.09.2006, orele 13,00 în vederea clarificării situației iar cu această ocazie i s-a înmânat decizia de desfacere a contractului de muncă nr.152/26.09.2006. Societatea arată în continuare că la acea dată au convenit plata preavizului de 20 de zile stabilit prin decizie astfel încât contractul de muncă a încetat la data de 02.10.2006. Societatea susține că la data de 02.10.2006, contestatorul a prezentat un certificat medical dar acesta nu are relevanță deoarece la acea dată contractul de muncă era încetat. Intimata arată că la acea dată au fost restructurate mai multe posturi în temeiul art.65 datorită dificultăților economice prin care trece societatea.
Prin sentința nr.616/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în rejudecare, casare s-a admis în parte acțiunea de dreptul muncii formulată și completată de reclamantul, împotriva pârâtei SC. SA Copșa și a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a următoarelor drepturi bănești:
- drepturi salariale și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, cuvenite pentru luna septembrie 2006;
- contravaloarea tichetelor de masă, a alimentelor și a laptelui antidot, pe luna septembrie, corespunzător perioadei efectiv lucrate;
- indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat pe anul 2006, în raport cu perioada lucrată, precum și a primei de vacanță rămase de achitat.
Celelalte capete de cerere au fost respinse.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă și reintegrarea contestatorului în anteriorul loc de muncă instanța a constat că decizia de desfacere a contractului de muncă este legală deoarece din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că activitatea societății a fost supusă unui proces de restructurare care a atras desființarea unor posturi printre care și cel al contestatorului. Desființarea postului este efectivă iar susținerea contestatorului că pe postul pe care l-a ocupat a fost angajată o altă persoană este neîntemeiată de vreme ce persoana indicată, Riban, a avut contract de muncă cu societatea din anul 1990 și ca urmare a restructurării activității societății în anul 2006 dar cu mult timp înainte de desființarea postului contestatorului, acelei persoane i s-a modificat contractul de muncă. Desființarea este efectivă și a avut o cauză reală de vreme ce nu numai contestatorului i s-a dispus desfacerea contractului de muncă, ci în aceeași perioadă conducerea societății a hotărât desființarea a trei posturi. Desființarea este serioasă deoarece după concedierea contestatorului pe postul acestuia nu a mai fost angajată o altă persoană. Pentru considerentele de mai sus, instanța constată neîntemeiat acest capăt de cerere având în vedere că sunt întrunite în mod cumulativ cerințele stabilite prin art. 65. și drept urmare îl va respinge.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea intimatei drepturilor salariale din luna septembrie 2006 până la reintegrare, a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizației de concediu de odihnă aferent anului 2006, instanța de judecată examinând fluturașul de salarii depus la fila 59 din primul dosar de fond constată că s-au achitat drepturile de asigurare doar pentru 2 zile deși, conform certificatului medical depus la fila 13 contestatorul a beneficiat de 4 zile concediu medical din data de 07.09-10.09.2006 iar potrivit certificatului medical depus la fila 17 beneficiat de 5 zile concediu medical din data de 11.09.-15.09.2006, în total 9 zile. Instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile art.1 din nr.OUG158/2005 privind concediile și drepturile de asigurare socială de sănătate care stabilește că"Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgenta, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă desfășoară activități pe baza de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu" și pe cale de consecință va admite această pretenție a contestatorului deoarece nu i s-au acordat drepturile de asigurare socială de sănătate și va obliga societatea intimată la plata a 7 zile de concediu medical efectuat în luna septembrie 2006. De asemenea, instanța de judecată a constat de pe același fluturaș de salarii că în cursul lunii septembrie s-a plătit doar o zi concediul de odihnă astfel încât, în lipsa unei dovezi că s-a efectuat în altă perioadă a anului concediul de odihnă și s-a acordat indemnizația de concediu aferentă, instanța de judecată va admite pretenția contestatorului și va obliga angajatorul la plata indemnizației de concediu de odihnă pentru concediul de odihnă neefectuat în cursul anului 2006 prin luarea în calcul și a sumei acordate în avans a acestei indemnizații de 150 lei așa cum rezultă din fluturaș dar și a primei de vacanță neacordată și stabilită prin Contractul colectiv de muncă care reprezintă legea parților și este obligatoriu. În ceea ce privește drepturile salariale solicitate din luna septembrie 2006 până la data reintegrării, instanța constată că acestea nu se cuvin contestatorului deoarece este o pretenție accesorie capătului principal al contestației iar dacă acest capăt de cerere a fost respins nu se mai justifică acordarea drepturilor solicitate.
Referitor la pretenția contestatorului ce vizează c/v tichetelor alimentare, c/v alimente, c/v a laptelui antidot, instanța a constat că acestea sunt întemeiate având în vedere că ele reprezentau drepturi ce se acordau salariaților societății intimate și de care contestatorul a beneficiat până în luna septembrie 2008, societatea nu a făcut dovada acordării acestor drepturi pe luna septembrie 2006,
Instanța de judecată a respins celelalte pretenții ale contestatorului după cum urmează și pentru următoarele argumente:
de sărbători de la societate și sindicat pentru decembrie 2006 nu se pot acorda deoarece aceste reprezintă cadouri care se acordă persoanelor care au calitate de salariați la momentul acordării, și este legat de sărbătorile creștinești și de iarnă din luna decembrie, or, contestatorul a încetat contractul de muncă în luna septembrie 2006, cu mult înainte de luna decembrie 2006.
Cheltuielile legate de spitalizare nu se pot acorda deoarece internarea într-o unitate spitalicească în timpul existenței unui contract de muncă sunt suportate din fondul de asigurare socială deoarece în baza art.1 din nr.OUG158/2005 fiecare salariat are calitatea de asigurat. După încetarea raportului juridic de muncă, spitalizarea se suportă de persoana fizică dacă nu se încadrează în cazurile enumerate de prevederea legală mai sus citată. Or, spitalizarea și zilele de concediul medical pe care le solicită contestatorul sunt efectuate după încetarea raportului juridic de muncă, astfel încât obligația suportării cheltuielilor efectuate de contestator nu revine societății
În ceea ce privește obligarea societății la plata sumei de 50 ron de la sindicat atribuit fiecărui angajat spitalizat o dată pe an-2006-, instanța constată că această pretenție trebuie adresată sindicatului deoarece sumele respective se suportă din fondurile sindicatului nu ale societății.
Transportul la spital din data de 07.09.2006 la urgență s-a efectuat personal nu cu ajutorul ambulanței care dacă s-ar fi deplasat nu ar fi solicitat sume pentru transport deoarece acestea sunt cheltuieli care se suportă din fondul de asigurare de sănătate, or, partenerii sociali, societatea și sindicatul nu au negociat o clauză în baza căreia să suporte aceste deplasări ale personalului salarizat, drept pentru care instanța va respinge această pretenție.
În ceea ce privește fondul la, acesta se poate restitui dacă s-a cotizat iar cel ce a beneficiat de un credit a rambursat sumele împrumutate, pe de o parte, iar pe de altă parte societatea intimată nu are nici o legătură cu acest fond care se constituie ca urmare a unui contract încheiat între și contestator.
Referitor la daunele materiale în cuantum de 40 000 ron reprezentând costuri medicale, tratament, operație inimă, instanța a constatat că toate cheltuielile sunt suportate din fondul de asigurare de sănătate dacă salariatul are calitate de asigurat și nu de către societate care în lipsa unei prevederi cuprinse în contractul colectiv de muncă pentru cei care au calitatea de salariați nu poate suporta aceste cheltuieli, drept pentru care va respinge acest capăt de cerere.
Cu privire la transportul la 6 termene de judecată, ele sunt admisibile în măsura admiterii în totalitate sau doar în parte a acțiunii dar condiționat de dovada biletului de transport sau a altor probe care să susțină cheltuielile efectuate de contestator. Or, în prezenta cauză nu s-a dovedit cuantumul cheltuielilor efectuate cu deplasarea însă pentru că acțiunea a fost admisă în parte, instanța în baza art.247 Cod procedură civilă a obligat intimata la suportarea parțială a cheltuielilor de judecată-onorariu avocat.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul susține că instanța de fond a reținut greșit că ar fi ridicat suma de 1743,64 lei la dat de 323 10 2006.
Deliberând asupra recursului Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.80 din Legea 168/1999 în litigiile de muncă termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În cauză hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantului la 23 07 2008 iar acesta a înregistrat cererea de recurs la 7 august 2008, peste termenul prevăzut de art. 80 din Legea 167/1999.
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamant.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul prin mandatar împotriva sentinței civile nr.616/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- ---
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Alina Lodoabă Nicoleta VesaJudecători:Alina Lodoabă Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Ioana Cibu Mirea
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 591/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1099/2009. Curtea... → |
|---|
