Contestație decizie de concediere. Decizia 1123/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1123
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1289 din 15.07.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, care substituie pe avocat, pentru recurenta și avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat pentru recurenta depune la dosar delegație de substituire.
Avocat pentru intimatul arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că decizia de concediere nu conține toate elementele prevăzute de art.268 alin.2 Codul Muncii. Consideră că decizia a fost întocmită în mod corect. Precizează că intimatul a diminuat patrimoniul societății. Mai solicită să se aibă în vedere că sentința este supusă doar recursului și sunt incidente prevederile art.304 Cod procedură civilă. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului ca netemeinic și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că recurenta a emis o decizie fără să respecte întru totul prevederile art. 268 din Codul Muncii. Precizează că societatea era în lichidare pentru o datorie către fisc și că matricele ridicate de clientul său aparțineau unei alte societăți din america. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la nr- contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 018 din 17.04.2009 emisa de "" solicitând anularea deciziei și reintegrarea în munca.
Susține contestatorul că această decizie este lovită de nulitate absolută întrucât a fost data cu încălcarea prevederilor art. 60 alin. 1 pct. 9 Codul Muncii, iar abaterea de care îl învinuiește conducerea societății nu este atât de nici repetabila.
Intimata, în întâmpinare formulata arata ca din conținutul deciziei de concediere rezulta fără echivoc din art. 2 ca data încetării contractului individual de munca intervine la data încetării incapacității temporare de munca a angajatului.
Instanța a invocat excepția nulității absolute a deciziei contestate, raportat la dispozițiile art.268 pct. 2 lit. b si c Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr.1289/15.07.2009 Tribunalul Iași admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata "" Constată nulitatea absolută deciziei nr. 018/17.04.2009 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
Obligă intimata să plătească contestatorului despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
Obligă intimata să achite contestatorului suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Analizând cu prioritate excepția invocată, conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța constată că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 268 alin.2 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin.(3), nu fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Prin decizia nr. 018 din 17.04.2009 emisă de intimata "", contestatorul fost sancționat cu desfacerea disciplinară contractului individual de muncă in temeiul art. 264 alin.1 lit. Codul Muncii.
În decizie nu sunt menționate prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat si motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile. Pentru aceasta, instanța reține că intimata nu îndeplinit cerințele obligatorii prevăzute de art. 268 alin.2 lit. b si Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "",considerând-o nelegală și nemtemeinică.
Motivează recurenta că în mod greșit s-a pronunțat nulitatea absolută a deciziei de concediere, câtă vreme acest act cuprinde toate elementele prevăzute de art. 268 alin.2 Codul Muncii.
Mai motivează recurenta că, instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, în sensul că a obligat-o să plătească contestatorului despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat fără ca acesta să fi cerut acest lucru. Prin acordarea acestor despăgubiri instanța a încălcat principiul disponibilității.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
În recurs s-au depus înscrisuri.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs formulate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Art. 268 stabilește elementele și mențiunile pe care trebuie să le cuprindă decizia, sub sancțiunea nulității. Mențiunile și precizările pe care trebuie să le cuprindă decizia sunt absolut necesare pentru ca salariatul sancționat să-și poată pregăti, organiza și exercita apărarea, dar și instanței judecătorești, chemată să hotărească în privința legalității și a temeiniciei măsurii contestate.
Curtea constată că, în cauză instanța de fond a constat în mod corect că decizia contestată nu cuprinde prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
În acest context, nu se poate stabili care prevederile au fost încălcate de salariat și prin urmare este incidentă sancțiunea nulității deciziei de sancționare
În ceea ce privește cea de a doua critică, Curtea constată că prima instanță a respectat în totalitate limitele investirii, din perspectiva art.129 Cod procedură civilă și ale Codului muncii.
Curtea notează că potrivit dispozițiilor art.78(1) din Codul Muncii "În cazul in care concedierea a fost efectuata în mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".
Prin urmare, termenul folosit de legiuitor este imperativ, instanța fiind obligată și din oficiu a se pronunța pe despăgubirile datorate de angajator ca o consecință firească a anulării deciziei de concediere.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
Cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată va fi respinsă, întrucât acesta nu a dovedit efectuarea unor atari cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile nr.1289/15.09.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 20 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored:- -
2 ex, 25.11.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Carmen Bancu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1458/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 5513/2009. Curtea... → |
|---|
