Contestație decizie de concediere. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.115/2009
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor
- - judecător
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.699/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Se constată că pârâta intimată Electrice Sibiu a înregistrat la dosar concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 22 ianuarie 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin contestația înregistrată la ribunalul Sibiu sub nr. 640/85/30.01.2008 - contestatorul a chemat în judecată pe intimata - Electrice Sibiu SRL solicitând:
- anularea deciziei nr. 2383/20.12.2007 ca netemeinică și nelegală,
- reîncadrarea în funcția și postul avut anterior, cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data încetării plăților și până la reîncadrarea efectivă.
Din motivarea contestației se reține că decizia emisă este lovită de nulitate în condițiile disp. art. 268, alin. 2, lit. a și c Codul muncii. Se invocă în principal excepția prescripției dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară raportat la disp. art. 268 din Codul muncii motivând că decizia contestată a fost emisă la 37 de zile de la data la care angajatorul avea cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare.
Pe fondul cauzei se solicită anularea deciziei întrucât faptele reținute de angajator nu corespund realității întrucât nu a săvârșit nicio abatere disciplinară și nicidecum nu se face vinovat de abateri care să determine societatea să-i aplice cea mai drastică sancțiune.
În drept se invocă disp. art. 76, 78, 264 și 268 Codul muncii.
Conform disp. art. 285 Codul muncii contestația este scutită de plata taxelor de timbru.
Intimata solicită respingerea excepțiilor invocate precum și respingerea contestației, motivând că angajatorul a respectat atât disp. art. 268 alin. 1. muncii cât și disp. art. 268 alin. 2, lit. a și c din muncii, pe fondul cauzei se precizează că angajatul se face vinovat pentru faptele reținute în decizia de sancționare întrucât în repetate rânduri a acceptat modificarea condițiilor contractuale în defavoarea angajatorului. Mai mult de atât se reține că angajatul în perioada 01.10.2007-11.10.2007, deși afirmă că se află în concediu de odihnă, în fișele de pontaj figurează prezent la serviciu, cu toate că pontajul se realizează pe bază de cartelă electronică personală. În fine, se precizează că există numeroase sesizări din partea angajaților cu privire la izbucnirile nervoase ale contestatorului, iar sarcinile de serviciu nu au mai fost îndeplinite corespunzător, astfel că toate faptele reținute sunt abateri disciplinare, ceea ce a determinat angajatorul să dispună desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă (întâmpinare fila 18-22 dosar).
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului precum și a probelor administrate în cauză respectiv: decizia nr. 2383/20.12.2007 (fila 7), notificare (fila 8), declarație (fila 9-15), proces verbal nr. 229/17.12.2007 (fila 37-39), procură (fila 41-43), contract individual de muncă (fila 44-46), act adițional (fila 47), chestionar de opinie (fila 48-55), raport de investigație (fila 63-111), protocol (fila 116-117), observații la raportul de investigare (fila 122-140), pontaj (fila 142, 144, 146, 148, 178), declarație notar (fila 201) și interogatoriu (fila 202), instanța reține următoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei îndeplinind funcția de director general, iar prin decizia nr. 2383/20.12.2007 s-a dispus concedierea în condițiile disp. art. 61 lit. a muncii - reținându-se ca abateri disciplinare - încălcarea obligației de fidelitate față de angajator, neexecutarea atribuțiilor de serviciu, încălcarea obligației de a respecta secretul de serviciu, programul de lucru, un comportament incorect în cadrul relațiilor de serviciu precum și încălcarea obligației de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului (decizie fila 7 dosar).
În termen legal se contestă această decizie invocându-se în principal excepția prescripției dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară precum și excepția nulității absolute față de prevederile art. 268 (2), lit. a și c din muncii.
Conform dispozițiilor art. 137.civ.Cod Penal instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor, cercetarea fondului fiind de prisos.
Față de excepția prescripției dreptului angajatorului de aplicare a sancțiunii disciplinare - instanța s-a pronunțat prin încheierea civilă din 08 mai 2008 ( 119) în sensul respingerii acesteia - constatându-se din probatoriul administrat ( respectiv notificare și raport audit) că termenul de 30 de zile prev. de art. 268 (1) muncii a fost respectat, întrucât angajatorul a constatat cu certitudine abaterile disciplinare săvârșite de angajat doar odată cu încheierea raportului de audit din 14.12. 2007, iar decizia s-a emis la 20.12.2007, deci înlăuntrul termenului prev. de art. 268 (1) muncii.
Excepția nulității absolute a fost de asemenea respinsă întrucât prin decizia emisă angajatorul a făcut o descriere amănunțită a faptelor reținute și sancționate cu indicarea prevederilor din și fișa postului ce au fost nesocotite de către angajat, precum și a dispozițiilor din Codul muncii și clauzele contractuale ce au fost încălcate de către angajat, astfel că motivul de nulitate invocat în sensul disp. art. 268 (2)lit. "a" muncii nu are suport legal și nici probator totodată.
În fine prevederile art. 268 (2) lit. "c" au fost respectate de angajator - fiind inserat în decizie - următorul aspect. prin "declarația olografă a d-lui înregistrată sub nr. 2263/17.12.2007 nu se aduc argumente exoneratorii de răspundere".
Pentru considerentele expuse, instanța a constatat că decizia contestată a fost emisă cu respectarea condițiilor obligatorii prev. de art. 268 (2) din muncii.
Prin sentința civilă 699/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a respins contestația formulată de contestatorul împotriva intimatei - - Electrice Sibiu pentru constatarea nulității deciziei concediere.
Pentru a hotărî astfel, pe fondul cauzei, instanța a reținut, în esență că din probatoriul administrat în cauză a reieșit încălcarea obligației de fidelitate a contestatorului față de angajator și a existenței unui comportament neadecvat al directorului la locul de muncă; apoi, neîndeplinirea obligațiilor de serviciu conform fișei postului și a nerespectării întocmai a programului de lucru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și admiterea excepțiilor prescripției sancțiunii și cea a nulității deciziei de sancționare și implicit a contestației sale.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive arată că aplicarea sancțiunii este tardivă întrucât angajatorul a cunoscut despre faptele săvârșite de recurent încă din 13.11.2007, iar decizia de concediere a fost emisă doar la 20.12.2007, deci cu încălcarea disp. art. 268.muncii.
Invocă apoi nulitatea deciziei nr. 2383/20.12.2007 prin încălcarea disp. art. 268 al.2 lit. a și muncii datorită faptului că aceasta nu conține descrierea faptelor considerate de angajator ca abateri disciplinare și motivele pentru care s-au încălcat apărările sale.
Mai susține că instanța nu a luat în considerare aspectele de fapt invocate de recurent și nici depozițiile martorilor audiați în cauză, cât și împrejurarea că nu a mai fost sancționat niciodată.
În drept invocă art. 3041, 304 pct. 8 și 9 cod pr. civilă.
Prin întâmpinare (16 -22), intimata - Electrice Sibiu a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea depunerii recursului, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate.
Cu cheltuieli de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și a disp. art. 3041cod pr. civilă, Curtea apreciază recursul de față ca fondat, urmând a-l admite în temeiul art. 312 cod pr. civilă pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Potrivit art. 268 (1) Codul muncii:
"Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr- decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
Din această perspectivă, sunt a se reține următoarele:
Conform notificării nr.2150/6.12.2007 (8) emisă de pârâta - - Electrice Sibiu către reclamantul, acesta din urmă a fost convocat la sediul firmei pentru data de 17.12.2007, orele 12, pentru a-și exprima poziția și a-și formula apărări față de următoarele abateri disciplinare:
a). încălcarea obligației de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu, prevăzută de art. 39 alin. 2 lit. d Codul muncii, precum și art. M pct. 2 lit. c din contractul individual de muncă;
b). încălcarea obligației de a respecta secretul de serviciu prevăzut de art. 39 alin. 2 lit. f Codul muncii, precum și art. M pct. 2 lit. e din contractul individual de muncă;
c). încălcarea obligației de a respecta programul de lucru, prevăzută de art. 3 lit. b din Regulamentul intern al firmei;
d). încălcarea obligației de a păstra un comportament corect în cadrul relațiilor de serviciu, prevăzută de art. 3 alin. N din Regulamentul intern al firmei;
e). încălcarea obligației de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului, prevăzută de art. 39 alin.2 lit. partea finală Codul muncii.
Tot în cuprinsul notificării se face în mod expres mențiunea că începând cu data de 13.11.2007, societatea a început cercetarea disciplinară împotriva contestatorului.
Deci la data de 13.11.2007 pârâta cunoștea în mod exact săvârșirea abaterilor disciplinare puse ulterior prin decizia atacată în sarcina petentului, astfel că de la acea dată curgea termenul de 30 zile prev. de art. 268 (1) Codul muncii în care angajatorul putea emite dispoziția de sancționare, adică cel mai târziu la 13.12.2007.
Faptul că în baza notificării nr. 1774/13.11.2007 s-a dispus începând cu aceiași dată cercetarea disciplinară a contestatorului pentru fapta de înșelăciune prev. și pedepsită de art. 215 Cod penal nu are relevanță în cauză cu atât mai mult cu cât în urma cercetărilor la 21.11.2007 s-a constatat că numitul nu a săvârșit acea infracțiune, deci societatea era încă în termenul prevăzut de lege de a întocmi decizia de sancționare.
Mai trebuie precizat că împrejurarea de a demara în paralel cu cercetarea disciplinară prev. de art. 267 Codul muncii și o acțiune penală, nu înlătură dispoziția imperativă a textului art. 268 Codul muncii de aplicare a sancțiunii disciplinare în cel mult 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, câtă vreme textul nu dispune asupra posibilei existențe a unor cauze de intrerupere a acestui termen sau de prorogare a începerii curgerii lui până la finalizarea cercetărilor care au succedat demarării altor proceduri.
O asemenea interpretare ar putea crea situații în care cercetarea disciplinară ar putea depăși chiar termenul de 6 luni în care trebuie aplicată sancțiunea.
Or, intenția legiuitorului a fost tocmai aceea de a limita în timp cercetarea disciplinară prealabilă la cele două termen de prescripție distincte de 30 zile și respectiv 6 luni.
Față de aceste aspecte, se constată greșita soluționare a excepției prescrierii aplicării sancțiunii de către instanța de fond, aceasta urmând a fi admisă și pe cale de consecință, contestația formulată de contestatorul urmează a fi admisă.
Ca urmare, în baza art. 312 raportat la art. 304 cod pr. civilă, Curtea va admite recursul de față, va modifica hotărârea atacată și subsecvent admiterii contestației va anula decizia 2383/20.12.2007 emisă de pârâtă și va dispune reîncadrarea reclamantului în funcția și pe postul deținut anterior.
Societatea va fi obligată la plata câtre reclamant a drepturilor salariale restante începând cu data încetării plăților și până la reîncadrarea efectivă.
La pronunțarea prezentei decizii, Curtea nu a mai analizat și celelalte motive de recurs, a căror analiză a devenit de prisos, urmare a reținerii excepției anterior menționată.
Nu s-au mai solicitat cheltuieli de judecată de către recurent la momentul judecării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.699/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul admiterii contestației formulate de reclamantul împotriva pârâtei " Electrice" Sibiu și în consecință:
Anulează decizia 2383/20.12.2007 emisă de pârâtă și dispune reîncadrarea reclamantului în funcția și pe postul de deținut anterior.
Obligă societatea la plata către reclamant a drepturilor salariale restante, începând cu data încetării plăților și până la reîncadrarea efectivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
-semnează grefier șef
-
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
-
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1181/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 871/2009. Curtea... → |
|---|
