Contestație decizie de concediere. Decizia 1151/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6969/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1151/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCereale SAîmpotriva sentinței civile nr.2295 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (5208/2007), în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentaCereale SA,prin consilier juridic I în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.88524 din 02.02.2009 depusă la dosar-fila 22 și intimatul, personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.153 din 21.01.2009 depusă la dosar-fila 21.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, asupra excepției tardivității declarării recursului invocată din oficiu la termenul anterior și în urma verificării dovezii de comunicare a hotărârii instanței de fond, constată că pe dovada de comunicare în mod eronat s-a aplicat ștampila unei alte societăți, respectiv, Agricultura SRL, ce nu este parte în cauză.
Recurenta Cereale SA,prin consilier juridic I, având cuvântul, solicită a se observa că ambele societăți, respectiv, Cereale SA și Agricultura SRL, au același sediu și au o recepție comună, însă, în cauza de față sentința recurată a fost primită de către societatea recurentă la sfârșitul lunii iulie 2008, sens în care, la termenul de azi depune la dosar o notă emisă de administratorul societății pentru a dovedi faptul că în cadrul acesteia nu a fost angajată nicio persoană cu numele de, care a semnat pe dovada de îndeplinire a actului de procedură.
Față de această împrejurare, apreciază că termenul de azi reprezintă prima zi de înfățișare și fiind în imposibilitate de a face dovada declarării recursului în termenul legal prevăzut de lege, solicită aplicarea prevederilor art.310 pr.civ.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că pe tot parcursul litigiului toate actele de procedură au fost îndeplinite prin aplicarea ștampilei societății Agricultura SRL cu toate că la sediul societății trebuie să existe un registru de intrare/ieșire a cererii de recurs dedusă judecății, motiv pentru care, consideră că cele două societăți sunt de fapt una și aceeași companie care a înțeles să folosească aceeași ștampilă de fiecare dată.
Recurenta Cereale SA,prin consilier juridic I, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depune la dosar un set de acte, respectiv, adresa ce emană de la Sindicatul societății la data de 03.02.2009 prin care se arată că salariații își exprimă nemulțumirea cu privire la situația intimatului în cază; adresa întocmită de președintele consiliului de administrație către intimat la data de 24.07.2007; adresa nr.838 din 23.07.2007 formulată de către intimat și adresată societății; adresa nr.328 din 26.03.2007 prin care intimatul solicita ca societatea să îi comunice funcția și postul deținut și sarcinile de serviciu ce i se atribuie în cadrul societății; adresa nr.236 din 22.02.2007 prin care intimatul a revenit asupra adresei anterioare; adresa nr.232 din 21.02.2007 prin care intimatul solicita preluarea funcției avute anterior emiterii deciziei concediere, precum și recursul formulat de către intimat împotriva sentinței civile nr.635 din 28.05.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, comunicând intimatului prin avocat un exemplar de pe adresa emisă de sindicat, întrucât celelalte înscrisuri emană de la acesta și apreciază că intimatul are cunoștință de conținutul acestora.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul asupra probei solicitate, arată că se opune încuviințării acesteia, în special în privința adresei emise de sindicat, întrucât aceasta nu are nicio legătură cu cauza dedusă judecății.
Totodată, intimatul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depune la dosar fotocopia carnetului de muncă.
Recurenta Cereale SA,prin consilier juridic I, având cuvântul, solicită a se observa că un exemplar al carnetului de muncă al intimatului se află depus la dosar.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 pr.civ. încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, astfel cum a fost solicitată ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acestei probe la termenul de azi.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta Cereale SA,prin consilier juridic I, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, trebuia să verifice temeinicia actului contestat, dacă postul deținut de intimat a fost desființat și dacă decizia de concediere a avut o cauză serioasă.
Așa fiind, solicită a se observa că la dosarul cauzei a fost depusă întreaga documentație prin care societatea a înțeles să demonstreze faptul că postul ocupat de intimat a fost desființat, cu toate că acesta din urmă a fost primit în continuare la serviciu și i s-a atribuit un salariu, fără a i se da ceva de lucru, iar instanța de fond, în mod absurd a ajuns la concluzia că postul ocupat de intimat nu a fost desființat atâta vreme cât acesta a fost primit la locul de muncă.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că adresa emisă de sindicat are legătură cu pricina dedusă judecății, întrucât în cadrul societății recurente urmează a avea loc alte restructurări, iar dacă intimatul se va prezenta în continuare la serviciu și va beneficia de un salariu fără a presta nicio activitate, ceilalți salariați vor fi total nemulțumiți.
De asemenea, recurenta, prin consilier juridic, mai arată că hotărârea recurată nu este motivată în drept și față de această împrejurare, apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7 teza a Iac.pr.civ.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, solicită a se observa că hotărârea pronunțată de prima instanță cuprinde motive străine de natura cauzei, conform prevederilor art.304 pct.7 teza a II a pr.civ. în sensul că motivele invocate de instanță sunt împrejurări ulterioare emiterii deciziei de concediere și care nu au relevanță cu privire la cauzele și împrejurările care au stat la baza emiterii deciziei contestate, respectiv, înregistrările efectuate în carnetul de muncă al intimatului în perioada mai - iunie 2007 ce nu fac obiectul prezentei cauze.
Se mai susține de către recurentă că în fond după casare, prima instanță a solicitat depunerea la dosar a listei cu privire la toate posturile existente în departamentul operațional ulterior restructurării, societatea recurentă conformându-se, iar instanța de fond la momentul pronunțării nu a ținut cont de aceste documente.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii contestației formulată de intimatul.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că sentința pronunțată de instanța de fond este motivată în fapt și în drept, observând că în cauză lipsește îndeplinirea cerinței prevăzute de art.65 din Codul Muncii, pe de o parte, iar pe de altă parte, sentința primei instanțe este motivată în baza materialului probator administrat în cauză care a convins instanța de judecată că intimatul nu a fost concediat.
Mai mult decât atât, arată că din actele depuse la dosar se poate observa că postul deținut de intimat a fost desființat, iar societatea recurentă a revenit în mod tacit asupra deciziei de concediere, în sensul că raporturile de muncă dintre părți nu au încetat, fiind în continuare angajatul societății, ocupând aceeași funcție pe care a avut-o anterior emiterii deciziei și beneficiind de același salariu corespunzător postului ocupat, astfel cum rezultă chiar din carnetul de muncă al acestuia.
Cât privește adresa emisă de sindicat, intimatul, prin avocat, solicită a se observa că aceasta nu are nicio legătură cu cauza dedusă judecății, întrucât liderul de sindicat a fost obligat să întocmească această adresă, iar în ceea ce privește susținerea recurentei, în sensul că, intimatul a fost primit la serviciu însă nu a prestat nicio activitate, solicită a se reține faptul că această situație nu poate fi imputată salariatului.
Față de cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2295 din 18.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în fond după casare, a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata " Cereale"; a anulat decizia nr. 15/30.03.2007 emisă de intimată, ca netemeinică; a respins capetele de cerere privind reintegrarea în funcția avută anterior concedierii, obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale cuvenite, obligarea la plata tuturor contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale, rectificarea în cartea de muncă a mențiunilor privind anularea deciziei și înscrierea de mențiuni în sensul solicitărilor din acțiune, ca nefondate; a obligat intimata la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia civilă nr. 3344/R din 15.10.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 849/27.06.2007 a Tribunalului Teleorman, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a proceda la soluționarea pe fond a cauzei sub aspectul temeiniciei deciziei contestate.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Teleorman cu nr-.
În fapt, s-a reținut că, în speță, contestatorul îndeplinește funcția de șef de departament operațional - Regiunea T, în cadrul intimatei, la data de 30.03.2007 fiind emisă de intimată decizia nr. 15, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, începând cu data de 18.05.2007, în baza art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, ca urmare a desființării postului.
În aceeași zi, intimata a operat în carnetul de muncă al contestatorului măsura de încetare a contractului de muncă, iar la data de 06.06.2007, înregistrările au fost anulate.
Susținerea intimatei, în sensul că înregistrările privind încetarea contractului de muncă al contestatorului au fosta anulate ca efect al sentinței prin care s-a constatat nulitatea deciziei de concediere este, întrucât sentința a fost pronunțată la data de 27.06.2007, ulterior datei când au fost anulate mențiunile.
A mai reținut Tribunalul că, deși, prin decizia contestată s-a dispus încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 18.05.2007, în fapt, contestatorul și-a continuat activitatea pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, primind salariul corespunzător funcției deținute.
Or, concedierea în baza art. 65 din Codul Muncii presupune desființarea locului de muncă al salariatului concediat, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs " Cereale", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 3041din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
1. Motivarea sentinței atacate este confuză și superficială, necuprinzând nici temeiurile de drept avute în vedere de prima instanță. Or, indicarea textelor de lege în care se încadrează motivele de fapt indicate de instanță era necesară, cu atât mai mult cu cât cauzele de anulare a deciziei de concediere sunt strict și limitativ prevăzute de dispozițiile aplicabile în materie.
Instanța nu a făcut referire nici la prevederile art. 69-72 din Codul Muncii și nici la acelea ale art. 74 din Codul Muncii, față de împrejurarea că instanța de recurs a reținut că decizia de concediere cuprinde toate elementele prevăzute de cel din urmă text legal evocat.
2. Hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât motivele de fapt invocate sunt legate exclusiv de modalitatea în care au fost înregistrate în carnetul de muncă al contestatorului decizia de concediere și anularea acestei înregistrări, în contextul în care modul de înregistrare a deciziei contestate în carnetul de muncă nu face obiectul judecății, de vreme ce contestatorul nu a formulat un asemenea capăt de cerere, iar greșita înregistrare a datelor în carnetul de muncă nu este o faptă sancționabilă potrivit Codului muncii.
În plus, înscrierea în carnetul de muncă este un fapt ulterior emiterii deciziei contestate, fără relevanță în ceea ce privește motivele de drept ori de fapt ale emiterii deciziei de concediere, forma și elementele constitutive ale deciziei și voința angajatorului privind menținerea dispoziției deciziei.
3. În mod greșit s-a reținut că înregistrarea deciziei de concediere nr. 15/30.03.2007 s-a făcut anterior emiterii sentinței pronunțate de prima instanță ori că angajatorul nu a desființat locul de muncă al contestatorului, câtă vreme, din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că acest proces a fost real, a existat și s-a desfășurat începând cu luna februarie 2007.
La rejudecarea în fond după casare, contestatorul și-a modificat practic cererea, prin așa-numitele precizări, apreciate ca fiind inadmisibile în respectivul stadiu al procesului, conform art. 132 din Codul d e procedură civilă, în cuprinsul cărora face referire la "revocarea tacită" a deciziei de concediere. Or, revocarea ar trebui să urmeze principiul simetriei formelor și să îmbrace, în situația analizată, forma unui act semnat de un reprezentant legal al recurentei, care să fie adus la cunoștința contestatorului.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
În recurs, au fost administrate probe sub aspectul tardivității cererii de recurs și a fost depusă, în cadrul probei cu înscrisuri, o copie a carnetului de muncă al contestatorului.
Examinând cu prioritate excepția tardivității cererii de recurs, invocată din oficiu în ședința publică din data de 4.02.2009, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar de recurentă la termenul din 25.02.2009, Curtea reține următoarele:
Verificând dovada de comunicare a sentinței civile recurate (fila152 a dosarului instanței de fond) Curtea constată că, pe dovada de îndeplinire a actului de procedură este aplicată ștampila Agricultura, iar nu a părții din prezenta cauză, Cereale, persoană juridică distinctă, care stă în judecată în nume propriu.
Cum, în cauză, nu s-a făcut dovada comunicării către recurenta Cereale a sentinței atacate, Curtea, în raport de dispozițiile art. 301 din Codul d e procedură civilă - text potrivit căruia termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel - urmează să respingă excepția tardivității recursului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Contestatorul a învestit instanța cu o contestație împotriva deciziei nr. 15/30.03.2007 emisă de intimată, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, începând cu data de 18.05.2007.
Curtea constată că este întemeiată critica potrivit căreia motivarea primei instanțe este străină de natura pricinii, câtă vreme Tribunalul nu a analizat decât modalitatea în care au fost înregistrate în carnetul de muncă al contestatorului decizia de concediere și anularea acestei înregistrări, în contextul în care modul de înregistrarea deciziei contestate în carnetul de muncă nu face obiectul judecății și, în plus, este un fapt ulterior emiterii deciziei contestate, fără relevanță sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia.
Așa fiind, se reține că Tribunalul a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, fără a fi îngăduită schimbarea acestuia de către instanță.
Totodată, se constată că, prin decizia civilă nr. 3344/R din 15.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul declarat de Cereale, pricina fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului și nu a analizat legalitatea și temeinicia deciziei de concediere, care îndeplinește toate cerințele de formă impuse de art. 74 din Codul Muncii.
Curtea reține că, în cazul casării cu trimitere, judecata se desfășoară în limitele stabilite potrivit dispozițiilor art. 315 din Codul d e procedură civilă, care nu pot fi depășite sau ignorate prin soluționarea unui alt obiect al cererii, ca efect al modificării acțiunii (iar nu al precizării acesteia, cum greșit a reținut instanța de fond), în sensul adăugării unui capăt de cerere (constatarea revocării tacite a deciziei de concediere) care nu a fost formulat la data când s-a judecat primul recurs.
Or, rejudecând fondul, Tribunalul a procedat cu ignorarea îndrumărilor date de instanța de recurs în considerentele deciziei de casare, rezumându-se la a analiza numai pretinsa revenire tacită a angajatorului asupra deciziei de concediere, fără a se verifica îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru concedierea individuală din motive neimputabile salariatului, în temeiul art. 65 din Codul Muncii.
Prin urmare, se reține că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, pronunțând o hotărâre casabilă.
În raport de motivele de casare reținute, Curtea constată că analiza celorlalte critici formulate de recurentă este de prisos.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să caseze sentința atacată și să trimită cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursului.
Admite recursul formulat de recurenta " Cereale" împotriva sentinței civile nr. 2295 din 18.06.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul .
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./tehnored
2 ex.31.03.2008
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 45/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1640/2009. Curtea... → |
|---|
