Contestație decizie de concediere. Decizia 1165/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.7120/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1165/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - " România" SA, împotriva sentinței civile nr.3589 din data de 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28749/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 09.10.2008 depusă la dosar-fila 14, lipsind recurenta-" ROMÂNIA"SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 22.01.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât cercetarea prealabilă efectuată și în urma căreia s-a încheiat un proces verbal, nu a fost semnat de către toți membrii comisiei disciplinare, iar cât privește decizia emisă de către societate, solicită a se observa că aceasta cuprinde doar un singur motiv al concedierii, nefiind menționate toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. nr.3589 din data de 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - România SA, s-a anulat decizia nr. 307/13.08.2007 emisă de intimată; s-a dispus reîncadrarea contestatorului în funcția avută anterior concedierii; s-a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii până la efectiva reîncadrare.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că decizia de sancționare disciplinară nu corespunde cerințelor de formă imperativ stabilite de art. 268 alin 2 muncii.
Astfel, s-a constatat că decizia criticată este lovită de nulitate absolută pentru neindicarea prevederilor încălcate, întrucât aceasta deși enumeră mai multe fapte săvârșite de contestator în data de 23 iulie 2007, totuși nu indică pentru fiecare prevederile din contractul colectiv de muncă, statutul personal sau regulamentul intern încălcate de salariat, referirile la prevederile art. 51 alin 5 și alin 6 lit g din Regulamentul intern privitoare la injurii și consumul de alcool și la încălcarea confidențialității informațiilor și documentelor în cadrul unității, neavând legătura cu cele imputate contestatorului.
De asemenea, instanța de fond a constatat că nu s-a realizat cercetarea disciplinară pentru fapta referitoare la consumul de alcool în timpul serviciului, deși în convocarea adresată contestatorului de a se prezenta la cercetarea disciplinară din data de 03.08.2007 se făcea trimitere la raportul nr. 1 din 23.07.2007, act care reține consumul de băuturi alcoolice de către contestator, fiind încălcate prevederile art. 267 alin.1 muncii.
Tot în legătură cu această faptă, instanța de fond a considerat întemeiată apărarea referitoare la lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, de vreme ce în nota explicativă data de contestator, acesta faptul că ar fi consumat băuturi alcoolice.
S-a înlăturat apărarea contestatorului referitoare la descrierea faptei, avându-se în vedere că intimata a precizat în cuprinsul deciziei, în concret, ce s-a întâmplat în dimineața zilei de 23.07.2007, fiind îndeplinită cerința art. 268 alin 2 lit.a muncii.
S-au apreciat ca fiind întemeiate motivele invocate de contestator privitoare la semnăturile existente pe procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării disciplinare. Astfel, s-a constatat că deși prin decizia nr. 30 din 30 iulie 2007 au fost desemnați 3 salariați pentru a face parte din comisia de cercetare disciplinară, totuși din preambulul procesului verbal întocmit cu acea ocazie rezultă ca au fost prezenți numai doi dintre aceștia, iar procesul verbal a fost semnat doar de unul dintre membrii comisiei.
Chiar dacă legea nu menționează drept motiv de nulitate nerespectarea componenței comisiei de disciplină, prima instanță a reținut că acest fapt nu este conform cu exigențele legii, în condițiile în care intimata a considerat necesar ca cercetarea prealabilă să fie realizată de către o comisie, iar în speță, nu se poate cunoaște dacă propunerea de sancționare făcuta de comisie este însușită de toți membrii săi ori este numai hotărârea unui membru.
S-a apreciat ca neîntemeiat motivul de nulitate referitor la neconcordantele dintre decizia de sancționare și procesul verbal al comisiei de disciplină, pentru că nu există astfel de discrepanțe.
Aceeași concluzie s-a reținut și în privința criticii privitoare la lipsa înregistrării unui prejudiciu și la criteriile de individualizare a sancțiunii.
S-a arătat că săvârșirea unei abateri disciplinare nu presupune totdeauna producerea unui prejudiciu pentru angajator, în condițiile in care o obligație de serviciu nu a fost respectată de salariat în mod culpabil, creându-se premisa producerii unui astfel de prejudiciu.
Față de atribuțiile contestatorului și de natura obiectului de activitate al intimatei, precum și față de existenta unei alte sancțiuni disciplinare anterioare, s-a considerat ca fiind corectă individualizată sancțiunea.
În ceea ce privește temeinicia aplicării sancțiunii, s-a reținut ca în data de 23 iulie 2007 in intervalul 5,00 -5,30 contestatorul se afla în vestiar, astfel cum recunoaște atât în nota explicativă, cât și prin răspunsul la interogatoriu, fiind lipsit de relevanță faptul că la acea oră, de regulă, lua masa, întrucât contestatorul era în timpul serviciului și avea obligația să se afle la locul unde impuneau atribuțiile de serviciu sau, cel puțin, să ia toate măsurile pentru a face posibilă contactarea sa.
Nu a fost apreciată ca fiind relevantă împrejurarea că salariatul nu a părăsit unitatea, atât timp cât era necesară prezența sa, iar acesta se afla în altă parte decât locul unde trebuia să exercite atribuțiile de serviciu, în condițiile în care, potrivit fișei postului, contestatorul avea obligația de a urmări și respecta procedurile privind manipularea, depozitarea în rezervoare și livrarea către rampa auto; de a asigura cântărirea vagoanelor și de a comunica parametrii și datele necesare privind stocurile și livrările compartimentului operare și producție; de a participa activ la orice alte activități în concordanta cu obiectivele și valorile companiei, în funcție de competentele angajatului.
În legătura cu injuriile adresate, s-a constatat că acest fapt este recunoscut de către contestator, fiind lipsit de relevanță dacă el a fost sau nu primul care a adresat cuvinte injurioase și amenințări celuilalt salariat, întrucât fiecare răspunde pentru propria fapta, iar obligația de a avea o conduita cuviincioasă se impune oricărui salariat în orice situație.
Nu a fost apreciată ca fiind întemeiată reținerea faptei constând în consumul de alcool, deoarece constatarea ofițerului de serviciu în acest sens nu a fost făcută prin mijloace adecvate, dincolo de orice îndoială, fiind infirmată chiar de către șeful direct al contestatorului, care în propunerea de efectuare a cercetării disciplinare fața de contestator, arată că nu se poate constata că salariatul se afla sub influența băuturilor alcoolice.
În temeiul art. 76 și art. 78 muncii, s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii, precum și obligarea intimatei de a-i plăti o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către recurenta intimată, care a criticat-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut greșit faptul că în cuprinsul deciziei ar lipsi indicarea prevederilor încălcate de către contestator, de vreme ce în considerentele hotărârii recurate se menționează faptul ca în deciziei sunt enumerate mai multe fapte săvârșite de contestator, fiind indicat temeiul încălcat pentru două dintre fapte, respectiv injuriile adresate superiorului și consumul de alcool la locul de muncă, care constituie încălcări ale unor prevederi din Regulamentul Intern.
Instanța de fond greșit nu a luat în considerare mențiunea din decizie unde se precizează faptul ca faptele săvârșite de angajat constituie încălcări ale sarcinilor și responsabilităților fișei specifice postului ocupat, parte integrantă din contractul individual de muncă.
S-a susținut că oricare dintre faptele enumerate în decizie erau abateri grave de natură să atragă desfacerea disciplinară a contractului de muncă, una singura fiind astfel suficientă pentru a putea aplica această sancțiune.
S-a expus situația de fapt și s-a precizat că a fost efectuată cercetarea disciplinară, fostul angajat dând o nota explicativă cu privire la faptele imputate, din conținutul acesteia rezultând clar că intimatul recunoaște că nu a răspuns la telefonul de serviciu și că a adus injurii colegului, părăsind locul de muncă pentru a mânca, în loc să își îndeplinească atribuțiile de serviciu, justificându-se desfacerea contractului individual de muncă pentru săvârșirea acestor abateri disciplinare grave.
S-a susținut că decizia contestată conține toate mențiunile cerute de lege, în conformitate cu prevederile art. 62, art.63 și art.268 din Codul Muncii, în sensul că este emisă în scris, motivată în fapt și în drept, cuprinde descrierea faptei ce constituie abaterea disciplinară, cu specificarea prevederilor incidente încălcate de fostul salariat din Regulamentul intern al societății și efectuarea cercetării disciplinare.
S-a mai menționat că au fost avute în vedere la aplicarea sancțiunii disciplinare criteriile reglementate de art. 66 pentru individualizarea sancțiunii aplicate, în raport cu gravitatea faptei: împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, sancțiunea disciplinară, constând în reducerea salariului, suferită anterior de către acesta.
În privința motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, s-a arătat că decizia de sancționare menționează că apărarea contestatorului este nefondată, în sensul că acesta trebuia să asigure permanent supravegherea locului de muncă în timpul serviciului, mai cu seama că i se solicitase activitatea de încărcare la rampa auto, iar conform fișei postului una din responsabilități rezidă tocmai în urmărirea și respectarea procedurilor privind manipularea (încărcarea-descărcarea cisternelor Cf și auto, navelor de ) depozitarea în rezervoare și livrarea către rampa auto, Cf, nave și hala de producție.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate de către recurentă, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 307 din 13 august 2007 contestată în cauză, recurenta intimată a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al intimatului contestator, în temeiul art. 61 lit. a muncii pentru săvârșirea mai multor abateri disciplinare, anume: neglijență în serviciu, consum de alcool în timpul serviciului, imposibilitatea de a fi contactat telefonic pe durata a 45 de minute, neraportarea către ofițerul de serviciu a datelor privind nivelul rezervoarelor, adresarea de injurii și amenințări către persoane ierarhic superioare.
S-a reținut în cuprinsul deciziei încălcarea de către contestator a prevederilor art. 51 alin. 5 (conform cărora "sunt considerate abateri grave sau foarte grave și se sancționează cu desfacerea contractului de muncă următoarele fapte: injuriile, deteriorarea încăperilor, instalațiilor și autovehiculelor; oprirea lucrului în scopul împiedicării bunului mers al activității sau din orice alt motiv; agitație politică; stare de ebrietate; fumatul în locuri interzise") și alin. 6 lit g din Regulamentul de ordine interioară (abatere gravă sancționată cu desfacerea contractului de muncă "nerespectarea secretului confidențialității informațiilor și documentelor utilizate în cadrul societății").
Prima instanță a constatat corect faptul că decizia de sancționare disciplinară atacată în cauză nu cuprinde, contrar dispozițiilor art.268 alin.2 lit.b muncii, prevederile din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat pentru toate faptele imputate acestuia, respectiv pentru neglijență în serviciu, imposibilitatea de a fi contactat telefonic pe durata a 45 de minute, neraportarea către ofițerul de serviciu a datelor privind nivelul rezervoarelor.
Ca atare, instanța de fond a constatat judicios nulitatea absolută a deciziei de sancționare cu privire la faptele amintite, pentru omisiunea indicării prevederilor încălcate de către contestator.
Pe de altă parte, prima instanță a sesizat corect faptul că deși contestatorul a fost sancționat disciplinar și pentru că s-a aflat în stare de ebrietate, această abatere nu a fost analizată în cursul cercetării disciplinare, astfel cum rezultă din procesul verbal nr.305/3.08.2007, fiind încălcate în acest sens prevederile art.267 muncii, care dispun că nici o sancțiune nu poate fi aplicată mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare, cu excepția avertismentului.
De asemenea, prima instanță a constatat corect nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinare, în conformitate cu prevederile art.268 alin.2 lit.c muncii, dat fiind că recurenta intimată nu a indicat în cuprinsul acesteia motivele pentru care a înlăturat apărările făcute de către salariat în nota explicativă cu privire la abaterea disciplinară constând în starea de ebrietate, cu atât mai mult cu cât cele relatate de către contestator se coroborau cu cele înscrise în raportul întocmit de către șeful de stație cu privire la evenimentele din dimineața zilei de 23.07.2007, care a relatat că intimatul contestator nu prezenta mirosul particular de băutură alcoolică.
Aceeași concluzie se impune și cu privire la abaterea disciplinară constând în injurii, recurenta intimată având obligația de a verifica apărările făcute de către intimatul contestator în cuprinsul notei explicative, raportat și la cele menționate în raportul deja amintit al șefului de stație, care a declarat că l-a însoțit pe d-l în parcul de rezervoare, ca urmare a invitației reciproce și neprincipiale de întâlnire între acesta și contestator în cadrul unor discuții telefonice aprinse, în vederea reglării unor conturi personale și de serviciu. În același raport s-a consemnat că d-l era agitat și neliniștit de întâlnire și că între acesta și contestator a avut loc un schimb de replici, fără a se ajunge la violență, pe o tonalitate mai puțin profesională, fiecare încercând să-și justifice atitudinea avută anterior, la telefon.
De precizat că recurenta intimată reține în sarcina contestatorului că a adresat injurii și amenințări unei persoane ierarhic superioare, fără a nominaliza această persoană și fără a lua în considerare referatul șefului de serviciu, care făcea referire la prezența la fața locului și a altor martori ( și ).
În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de alin. 6 lit g din Regulamentul de ordine interioară, constând în "nerespectarea secretului confidențialității informațiilor și documentelor utilizate în cadrul societății", prima instanță a constatat corect faptul că aceasta nu are nici o legătură cu cele reținute în sarcina intimatului contestator.
Cu privire la neglijența în serviciu s-a arătat deja că recurenta intimată nu a indicat prevederile legale încălcate de către contestator, decizia de sancționare fiind lovită de nulitate absolută, conform art.268 alin.2 lit.b muncii.
De menționat că recurenta intimată confirmă prin răspunsul la interogatoriu propus de către contestator că acesta nu a părăsit locul de muncă stabilit prin fișa postului, vestiarul fiind în incinta sucursalei societății, precum și faptul că salariatul putea fi contactat și prin intermediul stației din dotare, în afara telefonului fix și mobil.
În ceea ce privește raportarea către ofițerul de serviciu a datelor privind nivelul rezervoarelor, recurenta intimată recunoaște la același interogatoriu propus de către contestator faptul că raportul de serviciu din data de 23.07.2007 cuprinde datele nivelului rezervoarelor, fiind verificată corectitudinea datelor.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că cercetarea disciplinară cu privire la abaterile disciplinare grave săvârșite de către intimatul contestator a fost efectuată nelegal, de vreme ce procesul verbal de cercetare disciplinară nr.305/3.08.2007 a fost semnat doar de către Șeful de Stație, iar nu și de ceilalți membrii ai comisiei expres desemnată în acest scop de către conducerea unității angajatoare prin decizia societății nr.303/30.07.2007, respectiv directorul resurse umane -, Directorul Tehnic -, Stație -.
Pentru toate considerentele arătate, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - " România" SA, împotriva sentinței civile nr.3589 din data de 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28749/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
25.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 812/2008. Curtea de... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
