Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 1722/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8240/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1722/
Ședința publică din data de 19 martie 2009 Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena Luissa
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul contestator, împotriva sentinței civile nr.5703 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 24485/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata SC ROMÂNEASCĂ SA, contestație decizie modificare unilaterală contract individual de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la apelarea cauzei pe lista de amânări fără discuții și cu părțile prezente, au răspuns recurentul contestator, prin avocat cu împuternicire avocațială de substituire atașată la fila 20 dosar, intimata SC Românească SA, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008 atașată la fila 21 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata SC Românească SA, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 16.03.2009.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării avocatului recurentului contestator.
Avocatul recurentului contestator, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
După deliberare, Curtea respinge cererea privind amânarea cauzei pentru a se lua cunoștință de conținutul întâmpinării și dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La a doua apelare a cauzei au răspuns recurentul contestator, prin avocat, intimata SC Românească SA, prin avocat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentului contestator, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare pentru cercetarea fondului, întrucât în mod greșit a fost soluționată excepția tardivității acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei SC Românească SA, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 5703/17.09.2008 a Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pronunțată în dosarul nr- s-a admis excepția tardivități formulării acțiunii invocate din oficiu. S-a respins acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata " Românească" - membră a Grupului Național Bank of, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În ședința publică din 17 septembrie 2008, prima instanță a analizat și admis excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată invocată din oficiu, la care s-a făcut referire prin specificarea că reclamantul nu a contestat în termenul legal prevăzut de Codul Muncii nerespectarea de către angajator a clauzelor din actul adițional nr.4 din 15.03.2006. Potrivit art.283 alin.1 lit. d din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă se pot formula pe toată durata existenței contractului în care se solicită constatarea nulității unui contract individual de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Actul adițional la Contractul individual de muncă nr.4 și-a produs efecte pe perioada existenței acestuia respectiv 15.03.2006 și până la data de 1.10.2006.
Actul adițional încheiat la 1.10.2006 la Contractul individual de muncă
și-a produs efecte până la data de 20.07.2007 când au încetat raporturile de muncă dintre părți ca urmare a demisiei reclamantului. Cererea a fost introdusă de reclamant la data de 29.06.2007 când între părți nu mai existau raporturi de muncă. Astfel aceasta a fost introdusă cu nerespectarea prevederilor art.283 alin. 1 lit. d din Codul Muncii în ceea ce privește anularea măsurii dispusă de către angajator privind modificarea unilaterală a Contractului individual de muncă. În consecință, prima instanță a admis excepția tardivității formulării capătului de cerere prin care se solicita anularea măsurii dispusă de angajator, de modificare unilaterală a contractului individual de muncă prin actul adițional nr.6 din 1.10.2006 și a respins celelalte capete de cerere privind daunele morale materiale și rectificarea datelor din carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. . criticile formulate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, se constată că recurentul susține în esență că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, fiind pronunțată totodată cu încălcarea legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că soluția de admitere a excepției tardivității promovării cererii de chemare în judecată este greșită, acțiunea fiind formulată la o dată anterioară încetării raporturilor de muncă cu angajatorul său. Această soluție contravine însă propriilor susțineri ale instanței de fond ce apreciază că "cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 29.06.2007", iar "raporturile de muncă au încetat la data de 20.07.2007", deci la aproximativ o lună după încetarea raporturilor de muncă cu angajatorul recurentului.
De altfel, nu trebuie neglijat că excepția sus-menționată a fost invocată și de către pârâtă prin completarea la întâmpinarea depusă în cauză, ce ar fi trebuit pusă în discuția contradictorie a părților la termenul din 19.12.2007, termen la care pârâta însă a renunțat aom ai susține. Cu toate acestea, la termenul din data de 17.09.2008, așa cum rezultă din practicaua sentinței, instanța a invocat în baza art. 129 Cod procedură civilă aceeași excepție la care a renunțat pârâta, însă întemeiată pe o altă prevedere a art. 283 Codul Muncii, anume cea referitoare la termenul în care se poate formula o cerere privind constatarea nulității unui contract individual de muncă sau unei clauze a acestuia (lit. d).
În speța dedusă judecății, pretinde recurenta nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. d Codul Muncii, nici ale art. 283 lit. a coroborate cu dispozițiile art. 73 lit. a din Legea nr. 168/1999, în cauză obiectul pricinii nefiind constatarea nulității unui contract individual de muncă sau unei clauze a acestuia; cererea de chemare în judecată calificată și astfel a fost formulată pe durata existenței contractului de muncă dintre părți.
Tribunalul a reținut în consecință că actul adițional nr. 4 și-ar fi produs efectele "pe perioada existenței acestuia" respectiv de la data de 15.03.2006 și până la data de 1.10.2006, motivare ce dovedește că instanța a judecat fondul acțiunii, chestiune ce nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților.
În acest context se pare că Tribunalul ar fi apreciat că actul adițional nr.6 ar fi anulat actul adițional nr. 4, act adițional prin care s-a convenit ca locul său de muncă să fie la Trezorerie. Astfel, litigiul este generat practic de neîndeplinirea de către angajator a obligațiilor asumate prin actul adițional nr.4/15.03.2006, neîndeplinire de care a aflat abia cu prilejul comunicării de către angajator a adresei nr.5757 primită la data de 30.05.2007. Raportat la conținutul acestei adrese, apreciază recurentul că, în termen legal s-a adresat instanței, formulând cererea de chemare în judecată în cursul derulării raporturilor de muncă, în conformitate cu prevederile art.283 lit. a Codul Muncii și ale art. 73 lit. a din Legea nr.168/1999. Nu trebuie neglijat totodată că aspectul ce a generat litigiul este acela că angajatorul a dispus în fapt schimbarea locului de muncă, necomunicându-i-se vreo decizie în acest sens, stabilind, "unilateral".
S-au nesocotit astfel susținerile din cererea de chemare în judecată, prin care se învederează că actul adițional nr. 4 este în vigoare și își produce efectele cu privire la locul de muncă, deoarece prin nici un alt act adițional nu s-a convenit cu privire la schimbarea locului său de muncă de la " Trezorerie". Ori, prin actul adițional nr. 6 din 1.10.2006 s-a schimbat doar felul muncii, nu și locul muncii. Asupra acestei susțineri, ce țin de fondul pretențiilor, Tribunalul ar fi trebuit să se pronunțe după acordarea cuvântului pe fondul cauzei, dacă s-ar fi respectat regulile desfășurării procesului civil - respectiv principiul oralității, contradictorialității și al dreptului la apărare.
În acest context, se arată că, prin cererea de chemare în judecată formulată în cursul derulării raporturilor de muncă cu pârâta-intimată s-a solicitat în principal ca aceasta să fie obligată să respecte prevederile actului adițional nr.4/15.03.2006 la contractul individual de muncă, cu privire la locul său de muncă, Trezorerie. Despre măsura sus-menționată ( a schimbării locului de muncă) a aflat abia cu prilejul comunicării de către angajator a adresei cu nr.5757/30.05.2007, astfel că formularea cererii de chemare în judecată, în opinia sa este realizată în termenul de 30 de zile, care începe să curgă de la data de 30.05.2007 și se împlinește la data de 30.06.2007.
Apreciază recurentul că nelegal au fost soluționate și capetele de cerere de obligare la plata unor despăgubiri apreciate ca accesorii și respinse ca tardive față de aplicarea dispozițiilor art. 283 lit. d și c coroborate cu art. 73 lit. d din Legea nr.168/1999. Cum, obiectul acestor cereri îl constituie obligarea pârâtei intimate la plata unor despăgubiri materiale și morale către salariat, termenul în care acestea se pot solicita în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen neîmplinit în cauză.
Constatând că instanța fondului s-a pronunțat pe o excepție și nu pe fondul cauzei, solicită recurentul în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a nu-i suprima o eventuală cale de atac.
În subsidiar, în condițiile în care instanța de recurs va aprecia că este competentă să soluționeze fondul pricinii, se arată că se impune admiterea recursului și rejudecarea cauzei, cu admiterea acțiunii, întrucât potrivit art. 287 Codul Muncii, angajatorul are obligația de a depune dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În acest fel, în sarcina angajatorului legea instituie o prezumție de culpă, pe care pârâtul angajator trebuie să o răstoarne, reclamantul fiind beneficiarul unei prezumții iures tantum, prezumție pe care pârâta nu a răsturnat-
Drept urmare, prin actul adițional nr. 6 s-a schimbat felul muncii, nicidecum locul muncii, atitudinea angajatorului care a înțeles să modifice unilateral contractul de muncă, fără nici o justificare s-a realizat cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 41 Codul Muncii. În speța dedusă judecății, nu este incidentă nicio cauză de modificare unilaterală a contractului de muncă prevăzută de lege - art. 42 și 48 Codul Muncii, iar în ceea ce privește anularea tacită a actului adițional, aceasta este o instituție inexistentă în dreptul românesc, cauzele de nulitate ale contractului de muncă, implicit a actelor adiționale fiind expres și limitativ prevăzute de art. 57 Codul Muncii inaplicabile în cauză. În consecință, actul adițional nr. 4 este în vigoare, angajatorul având obligația de a respecta prevederile acestuia, cu toate consecințele legale.
actului pârâtei de modificare unilaterală a contractului
i-au creat și prejudicii materiale și morale generate de involuția sa profesională creată de refuzul angajatorului de a-i valorifica în vreun fel aptitudinile și abilitățile, ce exprimă capacitatea sa de muncă.
Prejudiciul material cauzat este estimat la circa 12.000 Euro, reprezentând diferențele salariale dintre salariul încasat pentru perioada în care a fost nevoit să activeze în cadrul Diviziei contabilitate și salariul pe care l-ar fi obținut la Trezorerie.
Se solicită totodată obligarea pârâtei la plata de despăgubiri de 150.000 lei pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial cauzat de neîndeplinirea culpabilă a obligației prevăzută în contractul individual de muncă și în acte adiționale ale acestuia, cu publicarea sentinței în 3 ziare de largă circulație, pe cheltuiala pârâtei. Apreciază recurentul că aceste daune se justifică prin aceea că perioada în care a fost angajatul pârâtei a înregistrat un episod de stagnare, de involuție profesională, întrucât i s-a încălcat dreptul de a-și perfecționa abilitățile profesionale dobândite anterior, nu i s-a creat posibilitatea dobândirii unor cunoștințe sau calificări în domeniul de activitate în care a fost încadrat.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Față de împrejurarea că prima instanță a soluționat cauza pe excepția tardivității formulării acțiunii, nu se putea proceda la rejudecarea cauzei în fond, cum solicită în subsidiar recurentul. întrucât s-ar suprima părților dreptul la o cale de atac.
Examinând în consecință sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele de fapt și de drept ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Astfel, soluția admiterii excepției tardivității formulării acțiunii, reținută prin dispozitiv nu se justifică prin considerentele sentinței atacate. Pe de o parte, se conchide în justificarea admiterii excepției că cererea de chemare în judecată ar fi fost formulată când între părți nu mai existau raporturi de muncă, iar pe de altă parte, prin aceleași considerente instanța de fond apreciază că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 29.06.2007, iar raporturile de muncă au încetat la data de 20.07.2007.
În consecință, raportat la propria motivare a Tribunalului reiese cu certitudine că acțiunea a fost formulată la o dată anterioară încetării raporturilor de muncă - 29.06.2007, respectiv pe durata existenței contractului de muncă între părți, sens în care este neîntemeiată excepția tardivității formulării acțiunii, admisă în cauză și întemeiată pe dispozițiile art.283 alin.1 lit. d Codul Muncii.
Prima instanță a încălcat astfel dispozițiile imperative ale art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă, neintrând practic în cercetarea fondului cauzei ceea ce impune a realiza aplicațiunea în cauză a prevederilor art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, cu consecința admiterii recursului, casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, soluție ce se impune și în contextul în care motivele contradictorii ale sentinței recurate echivalează cu o nemotivare.
Curtea nu va putea proceda la rejudecarea cauzei în fond, cum solicită în subsidiar recurentul, ci la casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare soluție ce nu suprimă părților o eventuală cale de atac, nefiind lipsite acestea de un grad de jurisdicție. Cu prilejul rejudecării, prima instanță va ține seama de toate aspectele invocate prin motivele de recurs, cât și de apărările formulate prin întâmpinarea formulată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul contestator, împotriva sentinței civile nr.5703 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.24485/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimata ROMÂNEASCĂ,membră a Grupului Național Bank of.
Casează sentința civilă atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red.
dact.
10.04.2009/2.ex.
jud. fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Petrică Arbănaș, Elena Luissa
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1165/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 150/2010. Curtea de... → |
|---|
