Contestație decizie de concediere. Decizia 1177/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1177
Ședința publică din data de 20 august 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul G, declarat împotriva sentinței civile nr. 778/12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei-intimate, lipsă fiind reclamantul-recurent.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea a recursului.
Reprezentanta pârâtei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și a se constata că în mod corect Tribunalul Arada apreciat că Tribunalului Timiș îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 778/12 mai 2009, Tribunalul Arada constatat necompetența sa în soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul G pentru constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 32/3.04.2008, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, în sensul obligării pârâtei la reangajarea reclamantului în funcția deținută anterior, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul până la data reintegrării sale efective, stabilind competența de judecată în favoarea Tribunalului Timiș.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada reținut în esență că în cauză sediul unității fiind la în temeiul art. 158 Cod procedură civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale pusă în discuția părților, a Tribunalului Arad în soluționarea cauzei.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal, reclamantul solicitând admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Arad, în temeiul art. 284 alin. 1 teza a II-a Codul muncii coroborat cu art. 298 alin. 2 ultima teză Codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la cauzele prevăzute în alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, ori reședința, ori, după caz, sediul.
A arătat recurentul că la instanța de fond a făcut dovada că reședința sa se află în A și pornind de la obiectul acțiunii, în speța dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 284 alin. 2 Codul muncii, așa încât prima instanță a apreciat greșit incidența în speță a dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 teza a III-a Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului și trimiterea cauzei spre judecare Tribunalului Timiș, ca fiind competent în soluționarea cauzei, întrucât din copia cărții de identitate depusă la dosar de către reclamantul însuși rezultă că acesta are domiciliul în T, iar faptul că a încheiat un contract de închiriere pentru o locuință situată în A nu poare constitui dovada unui alt domiciliu al său, în contra celor înscrise în cartea de identitate.
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerentele:
Potrivit art. 284 alin. 2 Codul muncii, cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul.
Rezultă că textul a instituit în domeniul conflictelor de muncă un caz de competență teritorială exclusivă, și nu alternativă, astfel încât părțile nu au posibilitatea de a stabili competența altei instanțe.
În cauză, reclamantul a făcut dovada, cu contractul de închiriere încheiat la data de 30 iulie 2008 că locuiește în A, Calea nr. 153-163, bloc 7,. 18.
Noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, nu numai potrivit domiciliului stabilit în cartea de identitate, așa cum susține intimata, interesând nu atât locuința statornică și principală a părții, ci adresa unde locuiește efectiv.
Prin urmare, pentru stabilirea competenței teritorială prezintă interes locuința pe care reclamantul îl avea în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, și cum la acea dată, aceasta se afla în A, tribunalul a pronunțat o sentință nelegală susceptibilă de casare, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
În considerarea celor de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1, 6 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, casând sentința civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantului G, declarat împotriva sentinței civile nr. 778/12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier
Red. /7.09.2009
Tehnored.: M/ 2 ex./7.09. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1753/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 202/2010. Curtea de... → |
|---|
