Contestație decizie de concediere. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 118
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1801 pronunțată la 13 septembrie 2007 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru reclamanta recurentă avocat, pentru pârâtul intimat avocat.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură al instanței, pârâtul recurent a depus la dosar întâmpinare, calificată de instanță ca și concluzii scrise.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantei recurente a solicitat în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată la prima instanță.
Arată că instanța de fond nu a analizat intenția reală a angajatorului, că s-a solicitat luarea unui interogator pârâtei, instanța nepronunțându-se asupra acestei cereri.
Reprezentantul pârâtei intimate a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Arată că în fața instanței de fond s-au administrat toate probele și că reclamantei i-a fost desfăcut contractul de muncă motivat de faptul că deși îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru pensionare nu și-a depus cerere de pensionare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 6 iunie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Municipal L solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța,să constate nelegalitatea deciziei de concediere nr. 127/3 mai 2007 emisă de pârâta Spitalul Municipal L; să dispună reîncadrarea ei pe postul deținut anterior emiterii deciziei atacate și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate începând cu 15 mai 2007 și până la punerea în executare a hotărârii judecătorești.
In motivarea acțiunii arată că îndeplinește funcția de Președinte al Sindicatului Sănătatea din cadrul Spitalului Municipal L; că anterior luării măsurii contestate i-a mai fost desfăcut de două ori contractul de muncă, măsurile fiind anulate de către instanță.
Mai arată că decizia de concediere este nelegală, ea neputând fi concediată câtă vreme îndepinește funcția eligibilă de conducere a sindicatului, potrivit art. 60 alin. 1 litera h Codul Muncii raportat la dispozițiile art. 10 din Legea 54/2003.
Mai arată că prin dispoziția atacata s-a mascat în fapt o concediere pentru motive care țin de persoana salariatului, care nu putea fi exercitată decât în condițiile art. 61 și urm. Codul Muncii, or, pârâta a urmărit în mod vădit înlăturarea din colectivul angajaților pârâtei; că măsura luată constituie un act discriminatoriu în condițiile în care nu este singura persoană care a îndeplinit vârsta standard de pensionare; că în timp ce ea este dată afară, pârâta angajează personal lipsit de experiență, în special în sectorul administrativ, care este supradimensionat.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Invocă inadmisibilitatea capătului de cerere privind constatarea nelegalității deciziei de concediere, deoarece instanța poate constata nulitatea absolută sau anula în tot sau în parte decizia contestată.
Sub aspectul fondului arată că la data emiterii deciziei de concediere nr. 127/3 mai 2007, contestatoarea îndeplinea condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare complet; că la 23 februarie 2007 fost invitată să dea explicații cu privire la motivul refuzului de a-i întocmi dosar de pensionare, însă nu a înțeles să dea explicații, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 litera e Codul Muncii.
Mai arată că reclamanta îndeplinește la nivelul Spitalului Municipal L calitatea de lider sindical; că motivul prevăzut de art. 61 litera e Codul Muncii nu este unul lăsat la aprecierea celui care angajează, angajatorul constatând doar îndeplinirea cumulativă a condițiilor legale: angajatul a îndeplinit condițiile de pensionare și nu a solicitat acest lucru; că nu sunt îndeplinite condițiile discriminării; că sindicatul are posibilitatea s-o angajeze pe reclamantă în condițiile art. 11 din Legea nr. 54/2003, spitalul nepermițându-și menținerea în activitate a unei persoane care a îndeplinit condițiile de pensionare doar pentru faptul că are un mandat de conducere a structurii sindicale din care face parte.
Prin sentința civilă nr. 1801 pronunțată la 13 septembrie 2007, instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că decizia de concediere nr. 127/3 mai 2007 fost emisă în condiții de legalitate, la data emiterii deciziei, reclamanta îndeplinea condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și că salariatul nu a înțeles să solicite pensionarea, deși îndeplinea condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare.
A mai reținut că motivul concedierii reclamantei este reglementat de art. 61 litera e Codul Muncii; că atitudinea pasivă a angajatului este un motiv imputabil acestuia, astfel că nu se poate prevala de prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 54/2003, că desfășurarea unei activități sindicale nu se poate constitui într-o premisă pentru recunoașterea în favoarea celui în cauză a unui regim juridic privilegiat și discriminatoriu în raport cu ceilalți angajați care nu au înțeles să se implice în activitatea de sindicat.
In termen legal, impotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamanta, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită în principal casarea cu reținere și rejudecându-se cauza admiterea acțiunii precizate, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii precizate și anume să se constate nelegalitatea deciziei de concediere, să se anuleze decizia de concediere, să se dispună reîncadrarea pe postul și funcția deținută anterior emiterii deciziei atacate și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate începând cu 15 mai 2007 și până la punerea în executare a hotărârii judecătorești.
Arată că probatoriul sumar nu a permis probarea susținerilor privind caracterul discriminatoriu al măsurii, fapt ce trebuia sancționat conform art. 5 Codul Muncii, deoarece în spital continuă să-și desfășoare activitatea un număr mare de medici și personal medical aflat în situația ei; că raportat la acest temei în mod eronat a fost respinsă cererea ei de probațiune; că instanța nu a motivat hotărârea raportat la întreaga acțiune; că la baza acțiunii a stat caracterul discriminatoriu al actului; că prin funcția sa, este o persoană incomodă, acesta fiind adevăratul motiv al desfacerii contractului de muncă; că decizia este nelegală raportat la arat. 10 din Legea nr. 54/2003.
In drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că la baza concedierii stau dispozițiile art. 61 litera e Codul Muncii; că nu sunt îndeplinite condițiile discriminării; că menținerea unor angajați care au îndeplinit condițiile de pensionare se poate face la nevoie din rațiuni de oportunitate - nu există înlocuitori, nu există cerere pentru ocuparea postului deținut de pensionabil; că interogatoriul nu era util cauzei, poziția unității fiind clară.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Procedând la respingerea contestației reclamantei cu motivarea că aceasta se află în situația prevăzută de art. 61 litera e Codul Muncii, prima instanță a pronunțat sentință legală și temeinică.
Prin decizia nr. 127/3 mai 2007, pârâta a desfăcut contractul de muncă al reclamantei în temeiul art. 61 litera e Codul Muncii motivat de faptul că la 1 octombrie 2005, reclamanta avea îndeplinite condiițile de vârstă standard și stagiu de cotizare și până la data de 1 mai 2007 nu a depus cerere de pensionare.
Art. 61 litera e Codul Muncii prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
Reclamanta se află în această situație, având la data emiterii deciziei vârsta de 59 de ani și un stagiu de cotizare de 37 de ani, 3 luni si 2 zile, nefiind contestată îndeplinirea condițiilor de pensionare.
Opțiunea și voința angajatorului sunt decisive: salariatul poate fi concediat sau nu în funcție de nevoile angajatorului său, angajatorul putând să emită decizia oricând din momentul îndeplinirii condițiilor cerute de acest text legal, dar numai până la data comunicării deciziei de pensionare.
Reclamanta apreciază că nu poate fi concediată câtă vreme îndeplinește funcția eligibilă de lider de sindicat conform art. 60 alin. 1 litera h Codul Muncii raportat la art. 10 din Legea nr. 54/2003.
Această situație poate fi invocată doar în cazul concedierilor care nu țin de persoana salariatului, nu și în cazul în care motivul concedierii este imputabil salariatului, situație în care se află reclamanta.
In cauză nu sunt îndeplinite condițiile discriminării invocate de reclamantă, menținerea în activitate doar a unora dintre angajați nefiind condiționată de respectarea vreunui criteriu, nici un angajat care îndeplinește condițiile de pensionare neputând reclama vreun regim juridic privilegiat.
Menținerea în activitate a unora dintre angajați se poate face la nevoie din rațiuni de oportunitate, fie că nu există înlocuitori, fie că nu există cerere pentru ocuparea postului, instanța neputând cenzura voința angajatorului și nici impune păstrarea tuturor angajaților.
Instanța de fond și-a motivat hotărârea prin prisma tuturor motivelor invocate de reclamantă, apreciind că reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 54/2003, apartenența la un organ sindical neputând atrage un tratament privilegiat.
Deși reclamanta a beneficiat de asistența calificată în fața instanței de fond, reprezentantul acesteia fiind prezent la toate termenele de judecată conform mențiunilor din încheierea de ședință, acesta nu a susținut în fața instanței nici o cerere de probațiune cu interogatoriul sau depunerea unei liste de angajați și nici nu a depus în scris interogatoiul la care să răspundă pârâta pentru a invoca acest motiv în recurs.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul reclamantei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1801 pronunțată la 13 septembrie 2007 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru, aflat în concediu medical,
semnează vicepreședintele instanței,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
20.03.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Ioan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1152/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 107/2009. Curtea de... → |
|---|
