Contestație decizie de concediere. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 107
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea contestației în anulare formulate de împotriva deciziei civile nr. 703 din 4.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI, intimată fiind Universitatea de Medicină și farmacie "Gr. "
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. "I, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. "I, întâmpinare ce a fost comunicată contestatoarei.
Avocat pentru intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. "I arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța verifică dosarul și constată că în acesta nu există delegație a vreunui apărător pentru contestatoare, aceasta solicitând și judecata în lipsă. Mai constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. "I solicită respingerea contestației pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar factura nr.5 din 20.01.2009 în valoare de 1785 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 1027/18.11.2008 contestatoarea - a solicitat, în contradictoriu cu intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I, anularea deciziei civile nr. 703/04.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, în dosarul nr-, invocând dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea susține că instanța de control judiciar a omis să se pronunțe cu privire la motivele sale de recurs și a preluat în integralitate considerentele reținute în decizia nr.702/2008 a Curții de APEL IAȘI, pronunțată în dosarul nr-, fără a preciza în ce sens este lipsită de temei legal sentința primei instanțe și în ce a constat încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către prima instanță.
Susține contestatoarea că atât timp cât contractul său de muncă fost suspendat, postul său de preparator nu a încetat să existe până la data emiterii deciziei nr.9/11.01.2008. Fără o argumentare plauzibilă instanța contestă temeiul acestei decizii și anume faptul că a fost emisă în baza art.65 muncii ( care se referă la concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului).
Mai motivează contestatoarea că nici în Carta I și nici în Regulamentul de încadrare, evaluare și promovare a personalului didactic și științific la. nu este prevăzută în mod expres procedura de transformare a unui post didactic, astfel că trimiterea generică a instanței la dispozițiile art.58 al.4 din Legea 128/1997 este esențial greșită. De altfel, nu era necesară transformarea postului de preparator universitar pe care-l ocupa, deoarece în perioada menționată exista deja un post de preparator vacant, fapt ce rezultă din statul de funcții. În plus nu există o dovadă certă că acest post a și fost transformat. Pe de altă parte, raporturile sale de muncă sunt guvernate de Codul muncii, respectiv art.41-48 care prevăd condițiile în care se poate modifica un contract individual de muncă.
Mai motivează contestatoarea că nu și-a dat acordul pentru modificarea contractului său de muncă, însă chiar și în ipoteza () că și l-ar fi exprimat, acordul său nu poate avea drept consecință încetarea contractului său de muncă motivat de nereușita la examenul de asistent universitar. La data organizării concursului, în statul de funcții, mai era vacant un post de preparator universitar la disciplina de endocrinologie, însă nu era necesară participarea sa la concurs pentru acel post, deoarece, avea deja încheiat un contract individual de muncă pentru postul de preparator pe durată nedeterminată.
De altfel, susține contestatoarea, din anunțul privind scoaterea la concurs a unor posturi, publicat în Of.nr.848/14.12.2004 rezultă că toate aceste posturi sunt vacante, conform statului de funcții, iar nu că ele ar fi devenit vacante prin transformare.
Mai susține contestatoarea că, într-adevăr, pe același post nu post, în statul de funcții, nu pot exista concomitent doi titulari, însă prin participarea sa la concurs și nepromovarea acestuia, contractul său de muncă, conform căruia ocupa postul de preparator, nu putea să înceteze de drept la data de 28.02.2005, cazurile încetării contractului de muncă fiind expres și limitativ prevăzute de lege. Practic, contestatoarea ocupa postul de preparator iar contracandidata sa postul de asistent universitar. Cu toate acestea, intimata a emis decizia nr.9/11.01.2008 și nu i-a mai permis accesul la locul de muncă pentru a-și efectua prestațiile ce derivă din postul de preparator.
Invocă contestatoarea tardivitatea emiterii deciziei nr.9/11.02.2008 raportat la momentul nereușitei sale la examen.
Mai susține contestatoarea că instanța de recurs a ignorat cu desăvârșire dispozițiile art.73 al.1 din Codul muncii care prevăd în mod expres faptul că persoanele concediate în temeiul art.65 muncii beneficiază de un drept la preaviz, precum și dispozițiile art.74 din Codul muncii care privesc conținutul deciziei de concediere, dispoziții ce trebuiau raportate la art.76 din Codul muncii.
A mai susținut contestatoarea că motivarea deciziei Curții de Apel atacate prin prezenta cerere este identică cu cea a deciziei nr. 702/04.11.2008, pe care o copie, deși atât obiectul celor două cauze cât și temeiul lor juridic sunt diferite iar aceasta echivalează, în fapt, cu o nemotivare. Simpla lectură a celor două decizii și modul greșit în care a procedat instanța, relevă că nu a beneficiat de o instanță competentă și imparțială, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil și la un recurs efectiv, drepturi consfințite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult considerentele identice prezentate în cele două decizii nu se pot încadra atât în dispozițiile prevăzute de art.304 pct.7 pr.civ cât și în dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " din Iaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare și arătând, în esență, că motivele invocate nu se circumscriu dispozițiilor legale ce constituie temeiul de drept al cererii, respectiv art. 318 alin. 1 teza a 2-a din Codul d e procedură civilă.
Intimata arată că, ori de câte ori recursul a fost admis integral partea nu are deschisă calea contestației în anulare. Contestația nu este admisibilă nici dacă instanța a omis să cerceteze un simplu motiv argument, iar nu un motiv de casare și nici în cazul în care criticile aduse hotărârii atacate cu recurs au fost grupate, au fost examinate în totalitate.
În plus, contestatoarea nu a indicat motivul de casare sau modificare care nu a fost cercetat de către instanța de recurs ci a readus în discuție motive de fapt și de drept invocate și discutate atât în fața instanței de fond cât și de recurs. Motivarea referitoare la incompetență, imparțialitatea, inechitatea sau încălcarea dreptului la apărare și la un recurs efectiv nu se circumscriu motivelor prevăzute de dispozițiile ce reglementează contestația în anulare.
Contestația în anulare se vădește a fi nefondată, din perspectiva dispozițiilor art. 318 alin.1 teza a 2-a Cod procedură civilă, situațiile învederate de contestatoarea - nu constituie temei legal pentru retractarea deciziei atacate în sensul solicitat.
Dispozițiile art. 318 alin.1 teza a 2-a Cod procedură civilă prevăd că hotărârile din recurs pot fi atacate pe calea contestației în anulare când instanța de control judiciar, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, omite din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare ori modificare.
Din expunerea motivelor contestației în anularea nu se desprinde care sunt aspectele de casare sau modificare la care instanța de recurs nu a răspuns. În fapt, contestatoarea repune în discuție pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, situație ce nu este admisibilă, deoarece contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a hotărârii eventual greșite date în recurs. Împrejurarea că instanța nu a îmbrățișat argumentele intimatei, în prezent contestatoare, nu poate duce la concluzia unei motivări lacunare. Curtea observă, din confruntarea motivelor de recurs și apărărilor din întâmpinare, că instanța a răspuns argumentelor principale, esențiale în soluționarea litigiului. Deși art.6 al.1 din Convenție obligă instanța să își motiveze hotărârea, acest text nu poate fi interpretat în sensul impunerii unui răspuns detaliat pentru fiecare argument (în acest sens Hotărârea de împotrva Olandei din 19 aprilie 1994). . obligației de a motiva poate în funcție de natura hotărârii și trebuie stabilită în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedeaHotărârile împotriva Spaniei și împotriva Spaniei din 09 decembrie 1994).
Nici argumentele conform cărora motivarea soluțiilor pronunțate prin deciziile nr. 702/04.11.2008 și nr. 703/04.11.2008 ar fi identică nu pot face obiectul analizei pe calea unei contestații în anulare pe temeiul invocat de contestatoare, respectiv omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs.
În acest context, Curtea constată că reclamantei nu i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, din perspectiva art.6 al.1 din Convenție.
În fine, Curtea mai notează că motivele de casare la care e referă art.318 pr.civ sunt cele invocate de parte înlăuntrul procedurii și termenelor de soluționare a recursului iar nu și motivele invocate direct în contestație sau pe care instanța ar fi putut să le invoce din oficiu. Prin urmare, nu pot fi analizate direct în cadrul acestei căi extraordinare nerespectarea de către angajator în cadrul concedierii a dispozițiilor art.73 al.1 și art.74 muncii, câtă vreme nu s-au adus în discuție de - în cele două cicluri procesuale (fond și recurs).
Față de cele reținute, Curtea, constatând că nu sunt întrunite condițiile legale în raport de temeiul juridic circumscris prezentei cereri, respectiv art. 318 alin. 1 teza a 2-a din Codul d e procedură civilă, va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea - în contradictoriu cu intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I, prin reprezentant legal, împotriva deciziei civile nr. 703/04.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Curtea de APEL IAȘI: -,
---,
Red./Tehnored.- -
10.03.2009, 2 ex.-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 118/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 4186/2009. Curtea... → |
|---|
