Contestație decizie de concediere. Decizia 1194/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1194/2009
Ședința publică din 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.720/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant și avocat pentru intimatul pârât Primarul Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului pârât.
Reprezentanta intimatului pârât depune la dosar un exemplar al întâmpinării trimise pe fax.
Recurentul reclamant studiază întâmpinarea formulată de intimatul pârât.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului pârât pune concluzii de respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond prin care a fost respinsă contestația.
Arată că cheltuielile de judecată se vor cere separat.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr-, contestatorul a chemat în judecată intimatul Primarul municipiului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 2022/04.07.2008 prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, reintegrarea în funcția DE Director executiv deținută anterior, si obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite, de la data desfacerii contractului de munca (10.07.2008) și până la data reintegrării. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că a ocupat funcția de director executiv la Căminul de persoane în vârsta din mun. H aflat in subordinea intimatului, până la data de 10.07.2008, când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.
Pe fondul cauzei, a solicitat anularea ca nelegală și netemeinică a deciziei nr. 2022/04.07.2008 in raport cu cele 8 abateri reținute, arătând ca faptele ce i se imputa nu au prejudiciat instituția si nu avut un caracter grav, de natura a conduce la aplicarea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului de munca, ci au avut ca scop tocmai ajutorarea asistaților internați în cămin.
Astfel, contestatorul susține că nu a înregistrat în totalitate donațiile primite deoarece acestea erau în cantități prea mari pentru nevoile, însă le-a acceptat integral pentru că nu prejudicia instituția, și le redistribuia altor centre de asistență socială din H, iar surplusul era folosit ca hrana pentru animalele din gospodăria anexă a, și nu a considerat oportun să încarce gestiunea cu donații ce nu erau necesare și nici nu a încălcat art.25 din Legea nr.22/1969, dat fiind ca nu s-a cauzat nici o paguba.
Cu privire la abaterea constând în nesupunerea spre aprobare a costului mediu lunar de întreținere pentru asistați, contestatorul a arătat că a fost calculat de el, si a fost folosit cu acordul tacit al petentei, aceste aspecte fiind dealtfel cuprinse in Raportul de control din data de 24.06.2008 care a stat la baza emiterii deciziei de concediere.
În ceea ce privește neîntocmirea fișelor de intrare și recepție în gestiune pentru unele obiecte de inventar, contestatorul a arătat ca era o practica în instituție de a nu se înregistra bunuri decât după o perioada de proba, iar dacă la inventarul anual acestea mai erau fiabile, se introduceau în gestiune ca obiecte de inventar, iar cele neinventariate rămâneau în folosința asistaților pentru sporirea confortului acestora, astfel ca nici prin asemenea practici nu a fost prejudiciată instituția.
Raportat la celelalte abateri reținute, respectiv depozitarea alimentelor în condiții neadecvate, inexistența unui spațiu pentru dezinfectarea veselei, neefectuarea corespunzătoare a curățeniei, consumul nejustificat de energie prin depozitarea în lăzi frigorifice a unor alimente ce nu erau destinate asistaților, contestatorul a arătat ca acestea nu sunt reale și că a respectat întrutotul normele de igiena, cu mențiunea că activitatea de creștere a animalelor a fost constituita atât ca program de "terapie ocupațională" pentru asistați, dar și pentru a se asigura hrana în folosul acestora.
Intimatul Primarul municipiului Haf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală precum si obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata, arătând în esență ca în urma controlului gestionar de fond efectuat în luna iunie 2008 la Căminul pentru persoane vârstnice H au fost constatate o serie de nereguli, respectiv:
- au fost identificate alimente expirate în frigiderele aflate în funcțiune sau în lăzile frigorifice din magazia de alimente a, si cantități însemnate de carne de pentru care nu exista certificat de sănătate publică, carnea fiind destinata consumului persoanelor asistate, fiind încălcate atât Statutului cât și a Regulamentului de Ordine Interioară ale;
- au fost identificate în incinta produse pentru care nu existau acte de proveniență sau pentru care nu au fost întocmite fișe de recepție de intrare in gestiune (diverse sortimente de dulciuri aflate în termen de valabilitate, perdele, seturi de și tacâmuri),
- au fost primite donații pentru care exista înscrisuri cu antetul Primăriei, dar care nu sunt semnate de donator, nu au fost datate și înregistrate (aparat foto, televizoare), altele nu au fost semnate de reprezentanții legali (televizor);
- donațiile constând în produse alimentare (dulciuri, oua) au fost recepționate doar parțial, fără a exista documente din care să rezulte ca aceste produse au fost într-adevăr scoase din consumul asistaților.
Astfel, susține intimatul ca prin aceste fapte au fost încălcate prevederile art.25 din Legea nr.22/1969 privind atragerea răspunderii gestionarului în cazul primirii de bunuri în cantități inferioare celor înscrise în acte, precum si prevederile din Statut privind inventarierea bunurilor de către directorul, fapte pe care contestatorul nu le infirmă, motivând doar că nu a creat prejudicii, fără însă a prezenta acte din care să rezulte concret cantitățile care au ieșit din unitate.
Cu privire la costul mediul lunar de întreținere, intimatul a subliniat că ceea ce s-a imputat contestatorului nu este necalcularea, ci nesupunerea acestuia spre aprobare prin Hotărâre a Consiliul Local H în termenul prevăzut de lege pentru a fi aprobat bugetul, fiind încălcate astfel prevederile Legii nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice și ale art. 11 si 19 din Statut.
Față de organizarea în incinta a unei gospodării anexa cu animale vii, având drept scop terapia ocupațională a asistaților, intimata a arătat în apărare că petentul avea posibilitatea de a organiza în condițiile legii microferma, respectiv pe baza unei Hotărâri a Consiliului Local în care să fie aprobate și costurile pe care le implică aceasta și doar după respectarea condițiilor de autorizare sanitar veterinară.
Prin sentința civilă nr.720/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus contestația a fost respinsă, contestatorul fiind obligat să plătească intimatei suma de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 61 si 62 din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului pentru abatere sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinara.
În speță, prin dispoziția nr.2022/04.07.2008 emisă de Primarul mun., contestatorului i-a fost desfăcut începând cu data de 10.07.2008 contractul individual de muncă ca sancțiune disciplinară, conform art.61 lit.a Codul Muncii.
În ceea ce privește legalitatea deciziei atacate, se retine ca sancțiunea disciplinară a concedierii salariatului se dispune de angajator printr-o decizie motivată în fapt și în drept, care poate fi emisă doar cu respectarea normelor cuprinse în art.263 - 268 Codul Muncii și sub aspectul respectării condițiilor de formă, decizia nr. nr.2022/04.07.2008 respectă cerințele din art.268 al.2 Codul Muncii referitoare la elementele obligatorii din cuprinsul deciziei.
Astfel, în decizie s-au descris faptele care reprezintă abateri disciplinare, prevederile legale, statutare (31) și din (42) care au fost încălcate, de asemenea faptele ce constituie abateri sunt detaliate pe larg si în cuprinsul Raportului de control nr. -/25.06.2008 (19), a Procesului verbal privind rezultatele inventarierii (76) si in Procesul verbal de cercetare disciplinara nr. 31687/03.07.2008 (86), întocmit la cercetarea prealabila a contestatorului și în prezenta acestuia, document care face parte integranta din decizia de sancționare; s-a făcut mențiunea că prin declarațiile scrise (46 si 55), contestatorul nu acuzațiile aduse, ci își circumstanțiază comportamentul cu motivarea că nu a prejudiciat instituția și prin urmare nu i se poate reține vreo culpa.
Așa fiind, va fi înlăturată susținerea contestatorului referitoare la caracterul abuziv al măsurii de desfacere disciplinara a contractului de muncă, invocată în cuprinsul acțiunii sale.
Analizând dispoziția atacata sub aspectul temeiniciei emiterii acesteia, se rețin următoarele:
Art.263 Codul Muncii prevede că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii sancțiuni disciplinare angajaților care au săvârșit o abatere disciplinară gravă sau abateri disciplinare repetate.
În fapt, contestatorul a fost încadrat in funcția de director executiv - inspector de specialitate al pentru Persoane Vârstnice din municipiul H, entitate aflata in subordinea autorităților administrației publice locale, activitatea acesteia desfășurându-se in conformitate cu prevederile Statutului și a Regulamentului de Ordine Interioara, aprobate prin Hotărâri ale Consiliului Local
Concedierea disciplinară s-a dispus în esență pentru nerespectarea atribuțiilor de serviciu privind gestionarea, inventarierea si asigurarea funcționarii pe care contestatorul îl conducea in calitatea sa de director, concretizate în individualizarea a 8 fapte ce au constituit abateri disciplinare (6).
Motivele invocate pentru anularea deciziei nu pot fi reținute de instanță, dat fiind că atât din înscrisurile depuse la dosar (Raportul de control, declarațiile contestatorului și Procesul verbal de inventariere) cat si din probele testimoniale administrate la cererea părților (fila 82,124 si 133) rezultă cu certitudine că în cadrul raporturilor de muncă, contestatorul nu și-a respectat cu știință obligațiile de serviciu cuprinse si detaliate in cuprinsul Statutului și a Regulamentului de Ordine Interioara aprobate, iar împrejurarea ca totalitatea atribuțiilor de serviciu nu au fost reluate si in cuprinsul fisei postului, nu înlătura in nici un caz aplicabilitatea prev. art.39 alin.2 Codul Muncii, atât timp cat contestatorului i-au fost comunicate obligațiile de serviciu ce ii revin si care sunt cuprinse in Statut si a valabile pentru anul 2008 când au fost constatate abaterile disciplinare.
Procedând la analizarea punctuala a fiecărei fapte descrise in cuprinsul Dispoziției nr. 2022/04.07.2008 in raport cu prev. art.263 alin.2 Codul Muncii, se constata ca într-adevăr acestea reprezentă abateri disciplinare, atrăgând in consecință răspunderea salariatului.
Cu privire la abaterile constând in recepționarea de către contestator a unor bunuri primite ca donații în cantități inferioare celor înscrise in documentele de donație, fără a întocmi actele legale de constatare a diferențelor sau viciilor aparente (1), precum și neîntocmirea fiselor de recepție de intrare in gestiunea de obiecte de inventar a unor bunuri care se aflau in incinta (3) instanța retine ca aceste fapte sunt recunoscute de contestator care dealtfel a si susținut ca reprezintă o practica in unitate (2).
Comportamentul contestatorului de a nu înregistra și recepționa bunurile primite ca donații, sau de a le recepționa doar parțial, fără a întocmi acte de constatare ale viciilor așa cum impune art.25 din Legea nr. 22/1969, cu intenția de a schimba destinația acestora (în speță asigurarea hranei pentru animale sau asigurarea veselei la ocazii speciale) sau chiar cu intenția de a le redistribui și altor centre de asistenta sociala din H, excede in mod evident obligațiilor sale de serviciu, așa cum sunt stipulate in art. 21 alin.3 din Legea nr. 17/2000 în conformitate cu care "sponsorizările și donațiile în bani sau în natură, făcute de persoane fizice și juridice române și străine căminelor pentru persoane vârstnice se folosesc ca venituri extrabugetare numai în scopul pentru care au fost acordate", precum si a disp. art.19 lit.b si n din Statut (44).
In cazurile in care contestatorul aprecia ca nu sunt necesare anumite bunuri sau produse alimentare, avea posibilitatea legala de a refuza expres donația respectiva, cu întocmirea în consecință a documentelor și chiar să recomande eventualilor donatori distribuirea eficienta a produselor către mai multe centre de asistenta sociala.
Nu în ultimul rând este de remarcat in acest context ca practica îmbrățișată de contestator, respectiv de schimbare a destinației unor produse alimentare perisabile primite efectiv pentru hrana asistaților, și folosirea acestora după expirarea termenului de valabilitate, pentru hrana animalelor existente în gospodăria anexa neautorizata, putea constitui un pericol real pentru sănătatea asistaților care consumau carnea obținută în urma sacrificării acestora.
Cu privire la a treia fapta reținuta în decizia atacata, respectiv nesupunerea spre aprobare de Consiliul Local H, înainte de aprobarea bugetului propriu, a costului mediu lunar de întreținere pentru asistați, se constată că această obligație este prevăzută în sarcina directa a directorului în conformitate cu prev. art.11 din Statut (43).
Într- adevăr, in cuprinsul Raportului de control se arata ca acest cost mediu lunar a fost calculat in mod corect de contestator, care, raportat și la prev. art.25 alin.1 din Legea nr.17/2000, nu l-a suspus totuși spre aprobare Consiliului Local H pentru a se putea constitui bugetul, si nici nu a întocmit efectiv bugetul instituției pe care o conducea conform art. 19 lit.d din Statut, așa cum dealtfel acesta recunoaște, astfel că neexecutarea acestei obligații antrenează răspunderea disciplinara.
Abaterile constând in depozitarea neadecvata a alimentelor destinate consumului asistaților (4), lipsa spațiului adecvat pentru spălarea și dezinfectarea veselei (5), neasigurarea condițiilor de igiena a încăperilor destinate blocului alimentar, a spatiilor de depozitare precum si in incinta (6), vizează în principiu asigurarea optima a gradului de igiena atât în interiorul cât și în exteriorul, toate aceste atribuții fiind incluse în obligația generala a directorului de cămin de a conduce și coordona activitatea instituției (art.19 din Statut) atât sub aspectul monitorizării activității personalului din subordine (art. 19 lit. h) cât și sub aspectul organizării sistemului de aprovizionare (art. 19 lit. k).
Este de reținut că neasigurarea unui grad optim de igiena a fost constatata prin Raportul de control din 24.06.2008, controlul fiind efectuat în prezenta contestatorului. Cu privire la cele 3 abateri reținute, contestatorul a susținut în esență că acestea nu sunt reale, alimentele fiind depozitate în frigiderele și lăzile frigorifice existente, se spală și se dezinfectează în mașina de spălat vase și nu au fost semnalate nereguli de igiena în trecut.
Vor fi înlăturate susținerile contestatorului, dat fiind ca declarațiile acestuia sunt contradictorii in acest context, având in vedere că, deși susține ca aceste fapte nu exista și nu-i sunt imputabile, totuși, prin declarația data în 23.06.2008 (51) acesta admite ca "in urma sesizărilor făcute de comisia de control a dispus totuși efectuarea curățeniei in magazie si anexe, ocazie cu care s-a igienizat încăperea si s-au aruncat toate produsele ce reprezentau un risc pentru sănătatea animalelor si pasărilor din gospodărie", declarație prin care se confirma intru-totul constatările comisiei de control. Nici susținerea privind spălarea veselei cu mașina de spălat vase nu poate fi reținuta, dat fiind că din declarația martorului audiat in cauza (82) rezulta ca aceasta nu era funcționala, nefiind conectata la rețea.
Abaterea constând in consumul nejustificat de energie a fost argumentata de intimata prin depozitarea in frigidere a unor alimente expirate sau resturi de alimente destinate hranei animalelor din gospodăria anexa (7), prin urmare în strânsă legătura cu ultima dintre abateri - respectiv fapta de a permite creșterea de animale în incinta (8).
Așa fiind, se retine ca obligația de a răspunde de gospodărirea corecta și eficienta a bazei materiale, prevăzuta in art.20 din Regulament (33) a fost mentionata in decizia atacata si pentru a circumstanția comportamentul contestatorului, raportat la disp. art.266 alineat 1 litera d Codul Muncii, fata de împrejurarea ca a permis funcționarea unei microferme in incinta.
In conformitate cu prev. art.39 din legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, "Căminele pentru persoane vârstnice pot organiza, cu aprobarea finanțatorului, în funcție de condițiile de care dispun, gospodării-anexă, ca activități autofinanțate pentru îmbunătățirea hranei".
În speță nu s-a contestat ca la Caminul pentru Persoane Vârstnice funcționează în fapt o gospodărie anexă în care sunt crescute animale (pui și ) în scopul asigurării consumului de carne pentru asistați.
Contestatorul însă recunoaște ca nu a solicitat aprobarea înfiintării gospodăriei anexe prin Hotărâre a Consiliului Local si nici nu solicitat autorizarea acesteia in conformitate cu normele sanitar veterinare, deși avea aceasta obligație raportat la prev. mai sus citate. Nefiind înființată cu aprobarea finanțatorului (in speță, intimata), cheltuielile necesare funcționarii microfermei nu au fost incluse nici in bugetul instituției, deși in conformitate cu prevederile art.11 din Statut, tocmai directorul are obligația întocmirii bugetului anual și supunerea acestuia spre aprobare de Consiliul Local, ceea ce contestatorul nu a făcut.
Împrejurarea ca inițiativa înființării microfermei a aparținut contestatorului n vederea dezvoltării "terapiei ocupaționale" și că a fost bine apreciata de asistați nu justifica sub nici o forma nerespectarea normelor privind înființarea si autorizarea acesteia in conformitate cu legea, mai ales in contextul in care carnea rezultata de la animalele sacrificate era introdusa in consumul asistaților, uneori fără a exista certificat de sănătate publica, așa cum s-a constatat prin Raportul de control in urma verificărilor documentelor înregistrate in contabilitatea instituției (22).
Este de precizat că raportat la prev. art.266 Codul Muncii, gravitatea abaterilor disciplinare trebuie apreciată în urma unei analize detaliate a tuturor elementelor, a împrejurărilor de fapt, în care a fost comisă, a consecințelor ei și a circumstanțelor personale ale autorului ei (gradul de vinovăție si comportarea generală la serviciu).
În raport de aceste criterii, faptele imputate contestatorului prin Decizia 2022/04.07.2008 se apreciază a fi de o gravitate sporită datorită specificului activității din căminele pentru îngrijirea persoanelor vârstnice, care implică responsabilități in activitatea conducătorilor acestor instituții atât față de ordonatorii de credite, cat si fata de asistații sociali.
In considerentele celor anterior menționate, instanța reține că decizia atacată este temeinică si legală, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale și nu conține măsuri abuzive, iar în consecință, contestația de față va fi respinsă.
În conformitate disp.art.274 Cod Procedură Civilă, contestatorul va fi obligat să plătească intimatului cheltuielile de judecată justificate în sumă de 1785 lei (151).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației.
În expunerea de motive arată că prima instanță a apreciat că a săvârșit opt abateri disciplinare de gravitate sporită, ignorând faptul că nici una dintre acestea nu vizează atribuțiile sale în Fișa postului.
Din Raportul de control rezultă că și-a îndeplinit obligațiile privind inventarierea și gestionarea bunurilor. La finele anului 2007 nu existau plusuri sau minusuri în gestiunea de alimente, iar la data 4.07.2008 lipsurile constatate nesemnificative, de 6,53 lei.
În privința bunurilor primite prin alocație, acestea au fost recepționate în totalitate, dar, pentru a evita expirarea termenului de valabilitate, unele au fost redistribuite altor centre de asistență socială.
Costul mediu lunar de întreținere pentru asistenți a fost bine calculat chiar dacă nu a fost supus aprobării Consiliului local. La data controlului nu erau restanțieri la plata întreținerii.
Pentru fiecare obiect de inventar s-a întocmit fișa de recepție, bunurile nu au fost găsite în incinta și nu s-a constatat nici un prejudiciu în acest sens.
Niciodată nu s-au constatat nereguli privind spălarea și dezinfectarea veselei. Exista chiar și o mașină de spălat vase care urma să fie repusă în funcție.
Pentru realizarea igienei încăperilor destinate blocului alimentar și spațiilor de depozitare exista frigider în bucătărie și în exterior exista o magazie de alimente în care funcționau două lăzi frigorifice, alimentele de aici fiind pentru hrana animalelor din gospodăria anexă, astfel că persoanele asistate nu au primit alimente expirate.
Ordinea și curățenia au fost permanent respectate în interiorul.
Consumul mai mare de energie electrică se datora existenței lăzilor frigorifice în care se păstrau alimentele aflate în cantități mai mari decât consumul zilnic.
În gospodăria anexă exista și găini, astfel că persoanele asistate aveau posibilitatea să desfășoare zilnic anumite activități și li se îmbunătățea meniul zilnic.
Nu au fost constatate abateri grave, de natură să perturbeze activitatea. Depozițiile martorilor audiați în cauză au fost nesincere, martorii fiind interesați în concedierea contestatorului.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu potrivit prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Contestatorul a ocupat funcția de director executiv la Căminul de persoane învârstă din municipiul H aflat în subordinea Primăriei Începând cu data de 10.07.2008 acestuia i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă prin Dispoziția nr.2022/04.07.2008 emisă de intimată, dispoziție a cărei anulare a solicitat-o instanței de fond.
Desfacerea contractului individual de muncă conform art.61 lit.a din Codul munciis -a dispus pentru nerespectarea atribuțiilor de serviciu privind gestionarea, inventarierea și asigurarea funcționării unității pe care contestatorul o conducea în calitate de director executiv - inspector de specialitate.
Susținerea contestatorului în sensul că abaterile care au determinat desfacerea disciplinară a contractului de muncă nu pornesc de la atribuțiile sale conform cu Fișa postului, sunt lipsite de relevanță câtă vreme, așa cum corect a observat instanța de fond, acestuia i-au fost comunicate obligațiile de serviciu ce îi revin și care sunt cuprinse în statut și în Regulamentul intern valabile pentru anul 2008, când au fost constatate abaterile disciplinare în discuție.
Așa cum chiar contestatorul menționează în considerentele contestației adresate instanței de fond, în mai multe împrejurări i-au fost alocate bunuri pe care acesta fie nu le-a înregistrat, fie le-a recepționat doar parțial, fără a întocmi acte de transfer de către alte unități sau acte de constatare ale viciilor care să-i permită schimbarea destinației acestora. În această situație, contrar susținerilor sale, contestatorul a încălcat dispozițiilor art.21 alin.3 din Legea nr.17/2000 și cele ale art.19 lit.b din Statut. Chiar dacă, așa cum susține contestatorul, nu a introdus în consumul persoanelor asistate alimente al căror termen de valabilitate era expirat, practica îmbrățișată de acesta în sensul folosirii acestor alimente ca hrană pentru animalele din gospodăria anexă neautorizată, putea avea urmări imprevizibile pentru sănătatea asistaților în meniul cărora intrau aceste animale sacrificate.
Este adevărat, așa cum rezultă din Raportul de control, că petentul contestator a calculat corect costul mediu lunar de întreținere pentru asistați, acesta a nesocotit prevederile art.25 alin.1 din Legea nr.17/2000 în sensul că nu a supus costul spre aprobare Consiliului local H pentru a se putea constitui bugetul instituției.
Conform Raportului de control din 24.06.2008, contrar susținerilor contestatorului, s-a constatat că alimentele destinate consumului asistaților, că nu a fost amenajat un spațiu adecvat pentru spălarea și dezinfectarea veselei, că mașina de spălat vase nu era funcțională și că nu erau asigurate condițiile de igienă a încăperilor destinate blocului alimentar, a spațiilor de depozitare precum și în incintă.
Toate acestea sunt în mod evident atribuții ale contestatorului, specifice funcției pe care o îndeplinea, așa cum rezultă din prevederile art.19 din Statut. Aceste nereguli sunt implicit necunoscute de contestator prin declarație din data de 23.06.208 și întărite de declarațiile martorilor audiați în cauză.
Prin atitudinea sa materializată în amenajarea unei gospodării anexă neautorizată, pentru hrana animalelor folosindu-se alimente expirate sau resturi de alimente depozitate în lăzi frigorifice, contestatorul a determinat un consum nejustificat de energie electrică.
Câtă vreme contestatorul nu a solicitat Consiliului local H aprobarea înființării gospodăriei anexe și nici nu a solicitat autorizarea acesteia în conformitate cu normele sanitar veterinare, susținerea acesteia că ferma a contribuit la dezvoltarea terapiei ocupaționale este lipsită de relevanță.
Analizând toate aceste elemente în spiritul dispozițiilor art.266 din Codul muncii, în mod corect prima instanță a concluzionat că faptele imputate contestatorului sunt de o gravitate sporită dă faptele imputate contestatorului sunt de o gravitate sporită în contextul specificului activității din căminele pentru îngrijirea persoanelor vârstnice, astfel încât decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă a contestatorului este temeinică și legală.
În această situație susținerilor contestatorilor în sensul că prin faptele sale nu a perturbat activitatea instituției pe care a condu-o iar martorii audiați în cauză sunt subiectivi și interesați în demiterea sa, sunt simple afirmații nedovedite și, în consecință, lipsite de relevanță în cauză.
Față de cele ce preced, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței nr.720/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț - - | JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 4ex.
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Carmen Fiț, Victor Crețoiu
| ← Conflict de muncă. Decizia 430/2008. Curtea de Apel Constanta | Contestație decizie de concediere. Decizia 5069/2009. Curtea... → |
|---|
