Contestație decizie de concediere. Decizia 1198/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1198
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea - împotriva sentinței civile nr.2063 din 8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata C COM SRL, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta contestatoare - asistată de avocat și intimata C COM SRL prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta contestatoare -, a susținut oral motivele de recurs invocate în scris în temeiul dispozițiilor art.304 pct.6, 7, 9 cod pr.civilă, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
Avocat, pentru intimata C COM SRL, a susținut oral motivele invocate în întâmpinarea scrisă, în raport de care a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2063 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins contestația formulata de petiționara cu domiciliul în Tg.-J, str. -,.21,.1,.7, jud G împotriva intimatei SRL Tg-J cu sediul in Tg-J,-, jud.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Petiționara a fost angajată în funcția de consilier juridic conform contractului de muncă nr. 151.289/14.02.2007 stabilindu-i-se sarcinile prin fișa postului(fila nr.7). până la data de 10.05.2007 când i s-a desfăcut contractul individual de munca prin decizia nr. 12/10.05.2007 in baza art. 264 alin.1 lit. f din Codul muncii așa cum reiese din cuprinsul deciziei amintite, depusa la dosarul cauzei(fila nr.4).
La baza emiterii acestei decizii au stat referatele întocmite de administratorul și de - din 27.04.2007 (filele 31 și 32 ) în care s-a consemnat faptul ca petenta refuză în mod sistematic îndeplinirea sarcinilor de serviciu, aduce injurii administratorului societății, iar în timpul serviciului are alte preocupări.
Conform prevederilor art.61 lit.a Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile stabilite prin contractul individual de munca și fișa postului, petenta aflându-se într-o astfel de situație.
In ce privește drepturile salariale solicitate de petentă, din statele de plată depuse la dosarul cauzei, reiese că petenta și-a primit drepturile salariale.
Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere că au fost respectate dispozițiile privind individualizarea sancțiunii prevăzute de art. 266 Codul muncii, tribunalul a respins contestația, si a menținut decizia de desfacere a contractului individual de munca.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Astfel în mod greșit prima instanță a reținut temeinicia deciziei de desfacere a contractului de muncă, în condițiile în care însuși martorii audiați au infirmat susținerile societății pârâte.
De asemenea se arată că decizia de desfacere a contractului de muncă este lovită de nulitate atâta timp cât nu a fost indicat temeiul de drept al sancțiunii, măsura nu a fost dispusă în termenul legal și nu a fost efectuată cercetarea disciplinară.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea de fond se constată că recursul este fondat astfel încât în temeiul art.304 rap. la art.312 Cod pr.civilă urmează a-l admite, va modifica hotărârea instanței de fond în sensul că va admite contestația în parte.
Va constata nulitatea deciziei nr.12 din 10.05.2007 emisă de intimat, îl va obliga pe acesta la plata drepturilor salariale aferente perioadei 1.04.2007-9.05.2007 precum și a unei despăgubiri egale cu drepturile de care ar fi trebuit să beneficieze reclamantul în perioada 10.05.2007 și până la reintegrarea efectivă în muncă.
Se va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior și se va respinge capătul de cerere privind plata contribuțiilor de asigurări sociale și asigurări de sănătate.
Din analiza deciziei nr.12 din 10.05.2007 de desfacere a contractului de muncă, fila 25 dosar fond se constată că această nu întrunește cerințele impuse de art.268 și 267 Codul muncii, astfel încât este afectată de nulitate, sancțiune prevăzută în mod expres de către lege.
Din lecturarea deciziei de desfacere a contractului de muncă se observă că nu sunt indicate prevederile statului de personal, regulamentului intern sau contractului colectiv de muncă care au fost încălcate de către salariat.
De asemenea se constată că în cauză nu au fost respectate cerințele impuse de cercetarea disciplinară prealabilă în ceea ce privește convocarea reclamantului. Astfel reclamantului nu i s-au adus la cunoștință cercetarea ce vizează desfacerea contractului de muncă, precizarea obiectului datei, orei și locul întrevederii.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta a fost convocată pentru cercetări cu privire la o pretinsă pagubă materială, rezultată dintr-o faptă ce nu se regăsește în cuprinsul deciziei de sancționare supusă judecății.
Pe cale de consecință, ca efect al anulării deciziei de concediere se va dispune reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior cu plata drepturilor aferente.
De asemenea același pârât va fi obligat la plata drepturilor salariale aferente perioadei 1.04.2007-9.05.2007 potrivit art.161 Codul muncii, aceasta în condițiile în care proba testimonială precum și actele depuse fac dovada activității prestate de către reclamant în această perioadă la nivelul societății pârâte.
Cum obligația de plată a contribuțiilor de asigurări sociale și asigurări de sănătate revine prin Legea nr.19/2000, exclusiv angajatorului în baza raportului de asigurare încheiat cu instituțiile statului, se constată că angajatul este terț față de obligațiile angajatorului și astfel neposedând în patrimoniul său un astfel de drept, instanța urmează a respinge cererea angajatului de obligare a angajatorului la plata drepturilor de asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea - împotriva sentinței civile nr.2063 din 8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata C COM SRL.
Modifică sentința în sensul că admite contestația în parte.
Constată nulitatea deciziei nr.12/10.05.2007 emise de intimată.
Obligă intimata să achite recurentei contestatoare drepturile salariale aferente perioadei 01.04.2007-09.05.2007 și o despăgubire egală cu drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze contestatoarea în perioada 10.05.2007 - până la efectiva reintegrare în muncă.
Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul ocupat anterior concedierii.
Respinge capătul de cerere privind plata contribuțiilor de asigurări sociale și de asigurări de sănătate.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - -, - - -, - -,
Grefier,
,
Red.-
Tehn.2ex
10.04.2008
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Manuela Preda Popescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 281/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 417/2009. Curtea... → |
|---|
