Contestație decizie de sancționare. Decizia 417/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 417
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul declarat de recurenta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ - SUCURSALA I împotriva sentinței civile nr. 132 di 22 01 2009 Tribunalului Vaslui, intimat fiind - G, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Intimatul precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței. Precizează că decizia de retrogradare este nulă, șeful de tură este reabilitat, a făcut contestație și i s-a dat câștig de cauză iar din ianuarie face serviciu, hotărârea fiind irevocabilă. În consecință solicită respingerea recursului și menținerea sentinței.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința 132/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui admite contestația formulată de împotriva deciziei nr. /18714 din 26.09.2008 emisă de -CFR Marfă B - Sucursala
Înlocuiește sancțiunea retrogradării din funcție pe perioadă nedeterminată cu sancțiunea 2Retrogradare disciplinară din funcție de mecanic instructor și trecerea în funcție de mecanic locomotivă - automotor I clasa 32, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 30 septembrie 2008".
Începând cu data de 30 noiembrie 2008, repune contestatorul pe funcția deținută anterior emiterii deciziei de sancționare, anume de mecanic instructor clasa de salarizare 35.
Obligă intimata să-i achite contestatorului diferența de drepturi salariale și sporurile aferente pe care le-ar fi încasat în funcția deținută și drepturile salariale și sporurile efectiv încasate ulterior datei de 30 noiembrie 2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. B1/1871/26.09.2008 emisă de intimată s-a dispus sancționarea disciplinară a contestatorului
Cu privire la sancțiunea disciplinară, deși aceasta este prevăzută de Statutul disciplinar al personalului din transporturi, art. 264 alin. 1 Codul muncii prevede retrogradarea din funcție, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile.
Legea 53/2003, act normativ apărut ulterior, prevede că alte sancțiuni pot fi stabilite numai prin statute profesionale, doar dacă acestea sunt aprobate prin lege specială, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta -CFR Marfă SA B, considerând-o nelegală și netemeinică.
A invocat recurenta că în mod greșit instanța de fond a aplicat în cauză dispozițiile art. 264 al. 1 din Codul muncii întrucât alin. 2 al aceluiași text de lege prevede că în cazul în care există statute profesionale aprobate prin lege specială ce stabilesc un alt regim sancționator, acestea au prioritate.
A mai arătat recurenta că tribunalul nu a luat în considerare și nu a aplicat extrasul din Decretul nr. 360/1976 privind Statul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi, anexat întâmpinării, care la art. 42" prevede și înlocuirea disciplinară din funcțiile care concură la siguranța circulației trenurilor.
În drept, motivele invocate se circumscriu dispozittilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, susținând că prevederile Decretului 360/1976, art.42 al.1 lit.b nu pot fi aplicate întrucât dispozițiile art. 264 alin. 1 Codul muncii prevede retrogradarea din funcție, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile.
În recurs s-au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probatoriul cu înscrisuri administrat și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, art. 264(2) Codul muncii prevede ca angajatorul poate aplica, in ipoteza săvârșirii de către salariat a unei abateri disciplinare si daca există statute profesionale speciale ce derogă de la legea generală,sancțiunile prevăzute de actele normative speciale. Textul menționat constituie, în fapt, o consacrare a principiului " specialia generalibus derogant" în legislația muncii.
Or, în aceste condiții, Curtea apreciază că în mod greșit instanța de fond a constatat că angajatorul nu-i putea aplica reclamantului -intimat decât una dintre sancțiunile prevăzute de art. 264(1) din Codul muncii, întrucât Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi nu a fost aprobat prin lege. Acest statul a fost aprobat prin Decretul nr. 360/1976, care prevede expres la art. 42 pct. 1 lit. "b" posibilitatea aplicării sancțiunii înlocuirii disciplinare din funcțiile care concură la siguranța circulației pentru personalul din unitățile de cale ferată.
Anexa 1 la actul normativ special, la capitolul III "Sancționarea abaterilor" prevede cui i se aplică sancțiunile de la art. 35 lit. c,d și e și art.42 pct. 1 lit. a șidin Statul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi.
Ca atare, sub aspectul menționat, decizia de sancționare nr. B1/18714/26.09.2008 apare ca fiind legal emisă cu atât mai mult cu cât în preambulul acesteia sunt menționate si dispozițiile art. 264(2) Codul muncii.
Sub aspectul vinovăției, Curtea constată că deși salariatul nu a recunoscut în timpul cercetării prealabile săvârșirea abaterii disciplinare, acesta a fost de acord cu înlocuirea definitiva din funcție, semnând fără obiecțiuni actul adițional la contractul individual de muncă nr. B1/1872/29.09.2008 (fila 28 dosar fond).
Acest act adițional este consensual și reprezintă acordul de voință al reclamantului -intimat privind schimbarea felului muncii mecanic instructor în mecanic locomotivă
Or,este fără echivoc că salariatul a cunoscut exact faptul că schimbarea felului muncii este consecința săvârșirii abaterii disciplinare, aceasta echivalând practic cu o recunoaștere a faptei.
Față de cele reținute, neexistând în cauză alte motive de casare ori modificare conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, în baza disp. art. 312 al1 Cod procedură civilă va admite recursul și constatând că tribunalul a interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile și sunt astfel incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va modifica în tot hotărârea recurată și va respinge contestația, menținând sancțiunea decizia contestată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de -CFR Marfă SA B - Sucursala I, prin reprezentant legal împotriva sentinței 132 din 22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu -CFR Marfă SA B - Sucursala I, prin reprezentant legal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored
2 ex, 12.05.2009
Tribunalul Vaslui:
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1198/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1162/2009. Curtea... → |
|---|
