Contestație decizie de concediere. Decizia 1199/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1199/R-CM
Ședința publică din 26 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de contestatorul, domiciliat în P, str.-, bloc 5. scara A,.2, județul A, împotriva sentinței civile nr.81/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-contestator, personal și asistat avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.68/2009, emisă de Baroul Argeș - cabinet individual și avocat A pentru intimata-- SA B, în baza împuternicirii avocațiale nr.45/2009,emisă de Baroul Argeș - cabinet individul, lipsind intimatul Grupul.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-contestator, susține oral recursul întemeiat pe disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței tribunalului, iar pe fond admiterea contestației și anularea deciziei de concediere nr.41 din 14 februarie 2008, ca fiind nulă de drept, fără cheltuieli de judecată. Arată că decizia de concediere a contestatorului este emisă de o unitate fără personalitate juridică. De asemenea, arată că nu s-a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă, de către o persoană îndreptățită să facă acest lucru, potrivit art.57 din Contractul colectiv de muncă.
Avocat A pentru intimata - SA B, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute oral în ședința publică, cu cheltuieli de judecată.
Susține că decizia contestată a fost întocmită de o persoană juridică împuternicită de către angajator să facă acest lucru, iar această decizia a fost luată în urma unei cercetări prealabile, care a constatat că a fost vorba de o sustragere de combustibil, încărcat în bidoane de către contestator, cu o instalație artizanală care a pus în pericol unitatea.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată sub nr. 818/109/26.02.2008, contestatorul în contradictoriu cu intimații - SA și Grupul de a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 41/14.02.2008.
În motivarea cererii, contestatorul arată că decizia de concediere nr. 41/14.02.2008 este nulă de drept, netemeinică și nelegală, constând în faptul că, nu au fost respectate dispozițiile art.267 din muncii, respectiv nu a fost convocat în scris la cercetarea disciplinară. De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile din contractul colectiv de muncă, neexistând viza sindicatului și nici viza de legalitate a Oficiului Juridic, obligatorie în astfel de cazuri. Mai arată contestatorul că nu se face vinovat de abaterile ce au fost reținute în sarcina sa.
La data de 25.06.2008, contestatorul a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat ca în cazul în care i se va reține vinovăția să fie înlocuită măsura concedierii cu o altă sancțiune disciplinară.
La data de 28.05.2008 intimata - SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 81/CM din 16 ianuarie 2009 respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.41/14.02.2008 contestatorul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă începând cu data de 14.02.2008.
S-a reținut, în decizie că la data de 15.01.2008, în jurul orei de 5,00, lucrătorii din cadrul Serviciului Public Județean de Pază și ordine, angajați să asigure paza instalațiilor societății intimate au surprins pe contestator, împreună cu operatorul în interiorul Parcului nr.7, în timp ce sustrăgeau produs petrolier din instalația parcului, folosind o instalație artizanală. Cei doi aveau asupra lor 8 bidoane din plastic a câte 20 litri fiecare, din care 5 erau pline cu produs petrolier având capacitatea de 35 litri și respectiv 25 litri. În urma măsurării s-a reținut că a fost sustrasă o cantitate totală de 120 litri produs petrolier. Sustragerea a fost anunțată la.A, precum și ofițerului de securitate, conducerii Sector 6 și conducerii grupului de -, în cauză începând efectuarea cercetărilor penale de către organele abilitate.
S-a mai menționat în decizie că din notele explicative date de și reiese că aceștia recunosc umplerea bidoanelor cu produs petrolier, însă se consideră nevinovați, motivat de faptul că au colectat produsul petrolier pentru curățarea sculelor și instalațiilor din incinta parcului.
De asemenea, apărările formulate de aceștia în timpul cercetării disciplinare sunt înlăturate, întrucât în conformitate cu normele de prevenire a incendiilor și de protecție a muncii este interzisă folosirea produselor petroliere pentru curățarea sculelor și instalațiilor, susnumiții fiind instruiți în acest sens.
În ceea ce privește susținerea contestatorului, că nu a fost îndeplinită procedura cercetării disciplinare, instanța a reținut că numitul contestator s-a prezentat în fața comisiei de disciplină, unde a dat declarație în care și- susținut punctul său de vedere cu privire la evenimentele petrecute.
Și în interogatoriul administrat, a arătat că în cadrul cercetării disciplinare i s-a dat posibilitatea să își susțină toate apărările.
În aceste condiții, procedura de cercetare disciplinară nu l-a vătămat în niciun fel pe contestator, iar în cauză sunt respectate dispoz. art.267 alin.1 din Codul muncii.
S-a apreciat a fi neîntemeiată și critica adusă deciziei contestate referitoare la dispoz.art.57 din Codul muncii - acordul sindicatului, întrucât în cauză, măsura concedierii nu a fost dispusă la inițiativa angajatorului, din motive neimputabile salariatului, ci ca o sancțiune disciplinară, în conformitate cu dispoz.art.263-2 68 din Codul muncii și art. 201 și 202 din M, iar pentru luarea acestei măsuri nu este prevăzută condiția ca decizia de concediere să poarte viza sindicatului.
Decizia de concediere, ca sancțiune disciplinară trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art.268 din Codul muncii, iar sancțiunea nulității absolute este prevăzută în mod expres pentru lipsa mențiunilor de la alin.2.
În, la art.201 și art.202, nu au fost stabilite alte condiții suplimentare pentru valabilitatea deciziei de concediere și nici ca o asemenea decizie să poarte viza oficiului juridic, decizia de concediere se emite de conducătorul unității pe baza referatului întocmit de comisia de disciplină.
În ceea ce privește temeinicia deciziei de sancționare, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de contestator, de sustragere produs petrolier constituie o abatere disciplinară gravă, acesta a fost cercetat și penal, iar prin Ordonanța nr.328/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteștis -a stabilit că se face vinovat de fapta pentru care a fost urmărit penal, aplicându-se însă o sancțiune cu caracter administrativ, astfel că sancțiunea aplicată a fost corect stabilită în raport cu gravitatea abaterii disciplinare; neimpunându-se o altă măsură disciplinară mai puțin severă.
Pentru aceste considerente s-a dispus respingerea contestației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatorul, care o critică pentru nelegalitate, invocând prevederile art.304 pct.8,9 și 3041Cod pr.civilă.
Dezvoltând recursul, contestatorul arată că instanța nu a respectat prevederile art.267 Codul muncii prin aceea că în mod greșit a apreciat efectuată cercetarea prealabilă, întrucât nu a fost convocat în scris de o persoană împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, convocare în care trebuia trecut obiectul, data, ora și locul întrevederii.
De asemenea, trebuia să i se aducă la cunoștință că are posibilitatea să facă probe în cadrul cercetărilor și să fie asistat de un reprezentant al sindicatului.
Nu au fost respectate nici prevederile art.57 din Contractul colectiv de muncă, potrivit cu care desfacerea contractului de muncă din inițiativa angajatorului, indiferent de situație se face cu acordul sindicatului,a cord care nu a existat în cauză.
Tribunalul face aprecieri greșite și sub aspectul temeiniciei deciziei.
Nu a furat produs petrolier, ci a luat cantitatea de 120 litri pentru curățirea și degresarea sculelor, întrucât se anunțase un control pentru data de 15.01.2008.
Avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită pretinsa faptă, putea fi schimbată sancțiunea într-o altă sancțiune prevăzută de art.264 Codul muncii.
Se solicită admiterea recursului, iar pe fond admiterea contestației.
Recursul este nefondat.
Astfel, instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispoz.art.267 Codul muncii.
Potrivit art.267 alin.1 din Codul muncii "sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 alin. (1) lit.a), nu poate fi dispusă mai întâi de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile".
În speță, această cercetare disciplinară prealabilă a fost realizată, chiar dacă contestatorul nu a fost convocat în scris în acest sens, prin aceea că a fost prezent în fața comisiei de disciplină, și-a susținut punctul său de vedere cu privire la cele reținute în sarcina sa și astfel i s-a dat posibilitatea să-și formuleze toate apărările, conform art.267 alin.4 Codul muncii.
De altfel, cu prilejul interogatoriului luat recurentului constatator la cererea intimatei, acesta a precizat că, cu ocazia cercetării disciplinare a dat toate explicațiile pe care le-a considerat necesare și că nu au fost alte justificări pe care să nu le fi prezentat acestei comisii (63 dosar fond).
Prin urmare, așa cum bine a reținut și tribunalul, această procedură de cercetare disciplinară nu l-a vătămat în niciun fel pe constatator, din contră acesta și-a susținut toate apărările.
În practica judiciară s-a statuat că numai lipsa cercetării prealabile atrage sancțiunea nulității absolute a deciziei de concediere, ci nu și eventualele neajunsuri legate de modalitatea de îndeplinire a acestei proceduri.
Din moment ce contestatorul a fost prezent în comisia de disciplină, nu se mai impunea convocarea sa în scris în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, sub sancțiunea nulității absolute fiind prevăzută de lege numai nerespectarea dispozițiilor art.267 alin.1 din Codul muncii, nu și nerespectarea dispozițiilor art. 267 alin.2 din același cod.
Cât privește acordul sindicatului la desfacerea contractului de muncă din inițiativa angajatorului, lipsa acestui aviz nu conduce la nulitatea absolută a deciziei de sancționare, iar în altă ordine de idei, măsura concedierii contestatorului nu a fost dispusă la inițiativa angajatorului, din motive neimputabile salariatului, ci ca o sancțiune disciplinară, situație în care decizia de concediere nu trebuie să poarte avizul sindicatului.
Sancțiunea nulității absolute a deciziei de concediere intervine numai atunci când nu sunt respectate prevederile art.268 alin.2 din Codul muncii, printre acestea nefiind specificată și lipsa avizului sindicatului.
Hotărârea recurată este legală și din punct de vedere al aprecierii instanței cu privire la temeinicia deciziei de sancționare.
Fapta comisă de către contestator, care a sustras 120 litri de produs petrolier, așa cum s-a reținut de altfel și cu ocazia efectuării cercetărilor penale, fiind sancționat prin ordonanța nr.328/P/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, constituie o abatere gravă, de natură să justifice desfacerea contractului individual de muncă.
Cele pretinse de către recurent, în sensul că nu a intenționat să sustragă produs petrolier, ci să-l folosească la curățirea sculelor din dotare nu poate fi reținută, întrucât în cadrul cercetărilor penale efectuate a recunoscut săvârșirea faptei, mai mult decât atât, așa după cum a precizat la același interogatoriu, era interzisă curățarea sculelor cu produse petroliere conform cu reglementările interne, cu normele de prevenire a incendiilor și de protecție a muncii.
Referitor la susținerea recurentului, în ședința publică din data de 26 iunie 2009, în sensul că decizia de concediere a fost emisă de către o unitate fără personalitate juridică, se constată că decizia contestată a fost emisă deSA - exploatare și producție România -zona de producție nr.5 - Grup de zăcăminte -, unitate care are personalitate juridică.
La sfârșitul deciziei a fost chiar aplicată ștampila "" SA, ștampilă care se regăsește în toate actele depuse la dosar de către intimată. Și recurentul, în cuprinsul recursului arată că decizia nr.41/2008 a fost emisă de - SA.
Pentru cele ce preced, în baza art.291 Codul muncii și art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Conform art.274 Cod pr.civilă, va fi obligat recurentul să plătească intimatei - SA B suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în P, str.-, bloc 5. scara A,.2, județul A, împotriva sentinței civile nr.81/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească intimatei - SA B suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
6.07.2009
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 147/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 125/2010. Curtea de... → |
|---|
