Contestație decizie de concediere. Decizia 1204/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1204/R-CM
Ședința publică din 26 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de intimata- - RM., cu sediul în R V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.427 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru recurenta-intimată - - R V, în baza împuternicirii avocațiale nr.32/2009, emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual și intimatul contestator, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.69/2009, emisă de Baroul Vâlcea - cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare și practică judiciară.
Avocat pentru recurenta-intimată - - R V, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării aflată la dosar și nu solicită termen în acest sens.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-intimată - - R V, susține oral recursul întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât desfacerea contractului individual de muncă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Codului muncii, pentru abateri grave în procesul de producție și nerespectarea atribuțiilor din fișa postului.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute oral în ședința publică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26 februarie 2009, petentul a solicitat anularea deciziei nr.29/05.02.2009, emisă de intimata "" R V, prin care, în baza art.61 lit.a Codul muncii i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, reintegrarea în funcția avută și obligarea angajatorului să-i plătească drepturile salariale la care era îndreptățit, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că lucrează la unitatea intimată din data de 1 martie 1978, în funcția de presator în cadrul diviziei /. La data de 29 ianuarie 2009 s-a prezentat la locul de muncă în schimbul II și trebuia să execute împreună cu echipa sa un "fund eliptic" de O 2200 din inox. Presa pe care urma să o utilizeze prezenta defecțiuni tehnice de mai mulți ani și după terminarea fazei I (de ambutisare) nu s-a mai putut trece la faza a II-a și atunci s-a întrerupt lucrarea pentru a se face reparațiile necesare. Au finalizat presa a doua zi și aceasta a fost preluată de beneficiar și montată, fiind folosită și în prezent fără să i se găsească vreo defecțiune.
A mai arătat contestatorul, că la data de 04.02.2009 a fost chemat la directorul coordonator care i-a adus acuzații cu privire la piesa executată și a fost obligat să semneze o declarație prin care își recunoștea vinovăția.
Contestatorul apreciază că măsura de concediere este nelegală, întrucât nu s-au luat măsuri niciodată pentru aducerea utilajelor într-o stare bună de funcționare și în acest context s-a procedat la îndepărtarea sa pentru că devenise o persoană incomodă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimată a solicitat respingerea contestației pe considerentul că s-a luat decizia de desfacere a contractului individual de muncă ca urmare a abaterii grave săvârșită de contestator la data de 29.01.2009, abatere care a tulburat profund activitatea angajatorului.
Astfel, contestatorul avea de urmărit niște pași standard pentru executarea în condiții de calitate a piesei "fund elipsoidal" din tablă de inox și trebuia să respecte anumite etape de ambutisare: documentarea, preîncălzirea sculelor la minim 2000cu ajutorul unui disc special și pregătirea și verificarea pirometru optic necesar pentru verificarea temperaturii pe presă la începutul ambutisării și la sfârșit de ambutisare. În acest sens, s-a arătat că nu au fost respectate dimensiunile piesei și procedura, fapt ce a condus la realizarea unei piese necorespunzătoare.
Prin sentința civilă nr.427 din 14 aprilie 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a admis contestația, a constatat nulitatea deciziei nr.29/05.02.2009, emisă de intimată și a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii acestei decizii.
A fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, cu începere de la data emiterii deciziei și până la data reintegrării contestatorului în funcția deținută.
Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nedovedită.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia contestată, intimata a sancționat disciplinar pe contestator cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în baza art.61 lit.a din Codul muncii, începând cu data de 05.02.2009.
Analizând decizia contestată sub aspectul cerințelor de conținut obligatorii prevăzute de art.268 alin.(2 ) Codul muncii, tribunalul a apreciat că în cauză au fost încălcate dispozițiile cuprinse la literele a) și c) ale art.268 al.2, fapt ce atrage nulitatea absolută a acestei decizii de desfacere a contractului de muncă.
Astfel, în ceea ce privește mențiunile obligatorii cuprinse la art.268 alin.2 lit.a Codul muncii, s-a constatat că în decizia contestată nu se indică fapta care constituie abatere disciplinară, nu sunt precizate prevederile din Statutul personal, Regulamentul intern sau Contractul Colectiv de Muncă, care au fost încălcate de contestator.
Fapta contestatorului care constituie abatere disciplinară este precizată doar generic în sensul că acesta ar fi comis abateri grave în procesul de producție și nu ar fi respectat atribuțiile din fișa postului, făcându-se o referire prealabilă la un referat întocmit în data de 04.02.2009. Or, simpla trimitere la acest referat nu reprezintă o respectare a condiției legale de descriere în concret a abaterii disciplinare pretins a fi comisă de către contestator, iar decizia nr.29/5.02.2009 nu poate fi completată ulterior cu mențiunile cuprinse în referatul mai sus menționat.
Din analiza dispozițiilor art.268 Codul muncii, rezultă că prin normele acestei legi - cadru în materia raporturilor de muncă, fiind norme de protecție, legiuitorul a înțeles să reglementeze strict procedura de emitere a dispoziției de sancționare, procedură care este aceeași indiferent de sancțiunea aplicată salariatului, câtă vreme textul de lege invocat nu face distincție.
În acest sens sunt și dispozițiile art.266 Codul muncii, în care se prevede că angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite, avându-se în vedere următoarele: împrejurările în care fapta a fost săvârșită; gradul de vinovăție al salariatului; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului; eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.
Prin urmare, gravitatea abaterii disciplinare se apreciază în raport de elementele mai sus menționate, care decurg numai din descrierea detaliată, în amănunt și, în același timp, în concret, a faptei ce constituie abatere disciplinară.
Decizia contestată nu respectă nici dispozițiile art.267din Codul muncii, potrivit cărora, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, ora și locul întrevederii.
Faptul că la data de 04.02.2009 s-a întocmit un referat al Diviziei / din cadrul "", iar la data de 05.02.2009 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, reprezintă o dovadă certă a împrejurării că nu s-a respectat cerința obligatorie prevăzută de lege de a se efectua cercetarea disciplinară prealabilă.
Întrucât angajatorul nu a convocat în scris pe contestator la efectuarea cercetării prealabile a faptei ce pretinde a fi abatere disciplinară, decizia contestată este lovită de nulitate absolută. Cercetarea disciplinară prealabilă nu a fost efectuată, astfel încât contestatorul nu a putut să-și facă apărările necesare.
Potrivit dispozițiilor art.63 alin.1 din Codul muncii, concedierea disciplinară poate fi dispusă numai după efectuarea de către angajator a cercetării prealabile, în cursul căreia salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa, să ofere toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare.
Întrucât decizia nr.29/05.02.2009, emisă de intimata "", nu respectă prevederile legale, dovadă fiind faptul că nu au fost descrise în amănunt abaterile săvârșite de contestator, iar pe de altă parte nu au fost menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, sau dacă s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, tribunalul a constatat că decizia contestată este nulă absolut, fapt ce atrage inutilitatea analizării temeiniciei acesteia.
Legiuitorul a înțeles să instituie această sancțiune tocmai ca o garanție a salariatului că apărările sau explicațiile date în justificarea atitudinii imputate au fost analizate și avute în vedere de angajator, iar decizia de sancționare nu este luată arbitrar.
Dat fiind caracterul formal al deciziei de sancționare ce rezultă din caracterul imperativ al dispozițiilor art.268 Codul muncii, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia trebuie să le cuprindă nu poate fi complinită prin alte măsuri sau probe administrate în acest sens.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis contestația, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.29/05.02.2009, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și a obligat pe intimată la plata tuturor drepturilor bănești cuvenite contestatorului, de la data desfacerii contratului de muncă și până la data reintegrării efective.
Împotriva sentinței civile nr.427/14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, intimata "" care a criticat hotărârea atacată în esență pentru motive de nelegalitate și netemeinicie și anume, în mod greșit instanța de fond nu a constatat că recurenta a îndeplinit dispozițiile art.267 alin.1 din Codul Muncii care reglementează modalitatea de cercetare prealabilă a abaterii disciplinare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că reclamantul a fost convocat în scris cu adresa nr.1715/2009, că acesta a refuzat să dea o notă explicativă și că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.267 alin.3 din Codul Muncii potrivit cărora "neprezentarea salariatului la convocarea făcută, fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării prealabile".
S-a mai menționat că cercetarea prealabilă nu s-a putut efectua din culpa contestatorului, astfel încât, în mod greșit instanța de fond a constatat nulitatea deciziei pe motiv că au fost încălcate de recurentă prevederile art.63 și art.267 alin.1 din Codul Muncii.
De asemenea, s-a arătat în recurs că în mod greșit prima instanță a reținut că, la emiterea deciziei de desfacerea contractului individual de muncă al intimatului, recurenta a încălcat prevederile art.268 alin 2 lit.a și c din Codul Muncii, deși realitatea contrazice acest aspect întrucât societatea pârâtă a descris fapta care constituie abatere disciplinară și a indicat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat sau motivele pentru care în condițiile prevăzute de art.67 nu a fost efectuată cercetarea prealabilă.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând sentința civilă atacată, în raport de criticile formulate în recurs și ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod nelegal prima instanță a constatat nulitatea deciziei nr.29/05.02.2009 emisă de - - Rm.V, considerând că aceasta nu respectă prevederile legale, deși, cercetând conținutul acestei dispoziții, Curtea constată că a fost precizat motivul pentru care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, și anume nerespectarea procedurilor și instrucțiunilor de lucru, fapt ce a condus la înregistrarea de costuri importante datorate neconformității.
S-a arătat și faptul că la întocmirea deciziei nr.29/05.02.2009 emisă de - - Rm.V, pentru desfacerea contractului individual de muncă al intimatului s-a avut în vedere și referatul diviziei / nr.714/04.02.2009, unde se descriu faptele reținute în sarcina contestatorului.
De asemenea, s-au menționat reglementările ce au fost încălcate de contestator din punctul de vedere al societății recurente și anume art.179 lit.g din - art.18.14; 21.4 din Regulamentul de ordine interioară art.61 lit.a coroborat cu art.264 alin.1 lit.f din Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la cercetarea prealabilă, Curtea constată că prin adresa nr.715 din 04.02.2009 emisă de - - Rm.V, aflată la fila 20 dosar fond, rezultă că intimatul-contesatator a fost invitat la Serviciul Personal în data de 04.02.2009 orele 12 în vederea efectuării cercetării prealabile și salariatul a refuzat să facă vreo declarație referitor la acele fapte reținute în sarcina sa.
Acest aspect rezultă și din procesul-verbal aflat la fila 21 dosar fond și anume faptul că salariatul a refuzat să dea notă explicativă.
În concluzie, se constată că societatea recurentă - - Rm.V nu a încălcat prev.art.63 alin.1 si art.268 din Codul Muncii pentru a se constata nulitatea deciziei nr.29/05.02.2009, întrucât cercetarea prealabilă nu s-a putut efectua din culpa contestatorului care a refuzat să dea vreo explicație și mai mult în decizia de desfacere a contractului individual de muncă al acestuia sunt descrise motivele care au condus societatea să ia această măsură.
Față de cele concluzionate mai sus, Curtea constată că în speță operează prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că se impune judecarea cauzei pe fond de prima instanță și nu pe excepție.
Având în vedere cele expuse mai sus, în baza art.312 și art.315 din Codul d e procedură civilă, se va admite recursul declarat de - - Rm.V și pe cale de consecință va fi casată sentința civilă nr.427 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă și se va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, pentru soluționarea litigiului în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata "", cu sediul în R V,-, județ V, împotriva sentinței civile nr.427 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, intimat-contestator fiind, domiciliat în comuna, județ
Casează sentința civilă nr.427/14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/09.07.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
| ← Conflict de muncă. Decizia 632/2009. Curtea de Apel Pitesti | Contestație decizie de concediere. Decizia 249/2009. Curtea de... → |
|---|
