Contestație decizie de concediere. Decizia 120/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 120
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, împotriva sentinței civile nr. 1159 din 04.07.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu contestatoarea și intervenientul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta intimată DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, prin consilier juridic și intimata contestatoare asistată de avocat și intimatul intervenient SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, prin consilier juridic.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părților asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta intimat, susține oral motivele invocate în cererea de recurs, în raport de care, pune concluzii de admitere a acestuia, casarea sentinței instanței de fond și menținerea dispoziției de sancționare ca fiind temeinică și legală.
Avocat, pentru intimata contestatoare, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinica și legală a sentinței Tribunalului Dolj, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatului intervenient SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, consilier juridic, pune concluzii de respingere a recursului și pe fond, admiterea contestației conform motivelor formulate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin contestația înregistrată la data de 31.01.2006 sub nr. 206/CM/2006 pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Litigii de Muncă, contestatoarea a chemat in judecată intimata Direcția Generală de Asistentă Socială și Protecția Copilului solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea dispoziției de desfacere disciplinară a contractului său de muncă nr. 766/03.06.2005 emisă de intimată, reîncadrarea contestatoarei în funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
In motivare, a arătat că prin dispoziția contestată care a fost emisă la 13.06.2005 și comunicată la data de 27 12 2005, intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului său de muncă pentru motivul că nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu care decurg din executarea contractului individual de muncă și pentru încălcarea prevederilor art. 146 pct. 1,2,4 și 8 din contractul colectiv de muncă.
Contestatoarea a învederat că susținerile intimatei sunt nelegale întrucât motivele invocate de aceasta nu reprezintă abateri, menționând că în decursul anului 2005 s-a aflat o lungă perioadă de timp în concediu medical.
La termenul din 06 03 2006, contestatoarea a depus la dosar precizare la contestație, solicitând să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr.766/13 06 2005, cu cheltuieli de judecată,motivând că intimata a încălcat dispozițiile art. 268 alin 2 Codul Muncii care prevăd că, aplicarea sancțiunii disciplinare de către angajator se face printr-o decizie în formă scrisă, emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei, precum și dispozițiile art. 2 din acest articol,intimata neindicând în cuprinsul dispoziției descrierea faptei săvârșite de contestatoare, prevederile din statut sau regulament intern încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale.
A mai menționat că intimata nu a prizat in concret numărul vreunei decizii nelegale atacate, organul emitent al acesteia întrucât contestatoarea nu avea calitatea de a emite decizii conform fișei postului ci atribuții de execuție (indicând in general 16 abateri ).
Prin întâmpinarea formulată și depusă în cauză la 20.03.2006, intimata a invocat excepția prescripției dreptului de a formula contestația față de dispoziția nr. 766/13.06.2005, aceasta nefiind depusă în termenul legal de 30 de zile de la comunicare iar pe fond,a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A motivat că s-au respectat dispozițiile art. 266, 267 și 268 din Codul Muncii privind cercetarea disciplinară prealabilă, aplicarea sancțiunii raportat la gravitatea faptei și sarcinile contestatoarei,descriindu-se in Anexa 1 abaterile disciplinare săvârșite iar in Anexa 2 indicându-se motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei,indicându-se totodată în cuprinsul dispoziției temeiurile de drept din Codul Muncii și contractul colectiv de muncă aplicabil.
Intimata a menționat că, întrucât, între data începerii cercetării disciplinare și până la comunicarea dispoziției, contestatoarea s-a aflat în concediu medical,având contractul individual de muncă suspendat, a prevăzut în cuprinsul dispoziției contestate că acest document se va comunica în termen de 5 zile de la expirarea perioadei de incapacitate temporară de muncă și revenirea la serviciu a contestatoarei, astfel că termenele de 30 de zile și 6 luni,fiind termene de prescripție, au fost suspendate și întrerupte.
Prin completarea la întâmpinare a din 24.03.2006 intimata a învederat că s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă a contestatoarei potrivit art. 267 Codul Muncii,aceasta fiind convocată la sediul unității prin adresa 2604 / 01 06 2005 aducându-i-se la cunoștință abaterile săvârșite, iar aceasta a răspuns punctual la întrebări la 08 06 2005 prin adresa nr. 21927.
A mai arătat că dispoziția a fost emisă în termenul legal de 30 de zile de la aducerea la cunoștință conducerii instanței a referatului nr. 19608/25 05 2005 al directorului general adjunct, însușit de raportul comisiei privind evaluarea dosarelor aparținând persoanelor cu handicap vizual, precizând că abaterile disciplinare de care se face referire s-au săvârșit în decursul anului 2004 când contestatoarea avea calitatea de inspector specialitate în cadrul Direcției de Asistență Socială.
Prin încheierea de ședință din 16 04 2006, instanța a admis in principiu cererea de intervenție accesorie Sindicatului Administrației Publice D și a luat din oficiu interogatoriu contestatoarei.
Prin sentința civilă nr. 1136 din 26 mai 2006 (încheierea de îndreptare eroare materială din oficiu, din 06.06.2006) pronunțate in dosarul nr. 206/CM/2006, Tribunalul Dolja admis excepțiile prescripției dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 268 alin 1 Codul Muncii, nulitatea absolută a dispoziției de concediere reglementată de art. 267 al 2 lit. c din Codul Muncii și excepția prevăzută de art. 60 al 1 Codul Muncii cu privire la interzicerea concedierii salariatului pe durata incapacității temporare de muncă.
A admis cererea de intervenție accesorie.
A admis contestația formulată împotriva dispoziției nr 766/03 06 2006 emisă de DGASPC D și a anulat această dispoziție, repunând părțile în situația anterioară emiterii dispoziției, cu obligarea intimatei către contestatoare la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate. majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea și la plata sumei de 300 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare pentru considerentul că, potrivit art. 268 alin 1 Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare în 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în speță, aceste termene nu au fost respectate.
Prin încheierea de ședință din 20 03 2006, Tribunalul a pus in discuția părților excepțiile tardivității formulării contestației li respectiv, nulitatea absolută a dispoziției de concediere pentru încălcarea dispozițiilor art. 267-268 Codul Muncii.
S-a arătat că dispoziția contestată a fost emisă la data de 1306 2005 în baza referatului înregistrat sub nr. 19658/2005, menționându-se că abaterile sunt cuprinse în Anexa nr.2 din conținutul căreia nu reiese data de care au fost săvârșite faptele reținute în sarcina contestatoarei.
In raportul de evaluare întocmit la 16 05 2006 de către intimată s-a constatat că deciziile de punere în drepturi a persoanelor cu handicap au fost emise de fosta DJASD, la data de 27 02 2004.
Fată de acest aspect, instanța a observat că intimata a emis dispoziția de sancționare nr. 766 la data de 13 06 005,depășind astfel termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 268 al 2 Codul Muncii.
Intimata nu a respectat nici dispozițiile art. 268 al 2 lit. c din Codul Muncii, în sensul că decizia de sancționare trebuie să cuprindă obligatoriu sub sancțiunea nulității absolute,motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.
De altfel, dispoziția contestată a fost emisă în perioada cât contestatoarea era in concediu medical, situație recunoscută de intimată la punctul 5 din cuprinsul dispoziției și relevată și de copiile certificatelor de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, depuse la dosar, instanța înlăturând susținerile intimatei și apreciind că aceasta a încălcat și prevederile art. 60 alin 1 din Codul Muncii ceea ce duce la neegalitatea emiterii dispoziției.
Împotriva sentinței nr. 1136/2006 a Tribunalului Dolj, intimata DGASPC Daf ormulat recurs criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia și pe fond, respingerea contestației formulate de contestatoarea.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 4287 pronunțată în dosarul nr- (număr vechi 3547/CM-AS/2006, a admis recursul, a casat această sentință și a trimis dosarul, spre rejudecare, Tribunalului Dolj.
Curtea de Apel, a constatat că, prin sentința recurată Tribunalul a examinat cauza sub aspectul prescripției dreptului la contestație, constatând că termenul de 30 de zile reglementat de art. 268 alin 1 Codul Munciia fost respectat dar a fost depășit termenul de 6 luni de la săvârșirea faptei, dar nu a lămurit această excepție.
Întrucât din raportul de cercetare și constatare a faptelor a rezultat că au fost săvârșite treptat, Tribunalul nu a verificat data săvârșirii ultimului act ce constituie abatere.
Curtea a mai reținut că nici cele două excepții ridicate din oficiu de către Tribunal, respectiv de nulitate absolută a deciziei de concediere conform art. 268 al 2 lit. c Codul Muncii pentru lipsa precizării în cuprinsul dispoziției a motivelor de înlăturare a apărărilor contestatoarei și aceea de nulitate pentru concediere în timpul incapacității temporare de muncă a contestatoarei, nu au fot analizate in raport de precizările intimatei în sensul că motivele respingerii apărărilor sunt cuprinse în Anexa 2 la dispoziția nr 766 / 2005, iar concedierea nu a fost dispusă în perioada concediului medical ci după expirarea stării de incapacitate, potrivit art. 2 din dispoziția contestată.
Astfel, Tribunalul Dolj -secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost investit la 04. 04. 2007 cu soluționarea litigiului de față, înregistrat sub nr-,
La dosar,ca urmare a solicitării instanței,intimata prin reprezentant, a depus în copie un set de acte constând în cererea de concediu de odihnă a contestatoarei din 17 11 2005,raportul de audit al Consiliului Județean D pe anii 2004 - 2005 efectuat la nivelul DGASPC D, dispoziția nr. 47/12 01 2005 de numire in funcția de inspector specialitatea gradul III a contestatoarei, dispoziția nr. 54/14 01 2005, ambele emise de DGASPC D.
Ca urmare a cererii formulate de apărătorul contestatoarei,solicitate încuviințată de către instanță, intimata prin reprezentant a mai depus la dosar foile colective de prezentă pe lunile noiembrie - decembrie 2005.
Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.1159 din 04 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimată.
A admis excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea și în consecință a admis contestația formulată și precizată de contestator împotriva dispoziției nr. 766/13 06 2005, emisă de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI.
A anulat Dispoziția nr.766 din 13.06.2005 emisă de intimată și a dispus repunerea părților în situația anterioară încetării contractului individual de muncă și a obligat intimata să achite contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimata către contestatoare la 1200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Din analiza materialului probator existent la dosar, instanța a reținut și constatat următoarele:
Contestatoarea a îndeplinit funcția de inspector specialitate gradul III în cadrul DGASP D, iar prin dispoziția constatată nr 766 / 13 06 2005 intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al acesteia, în temeiul art 264 alin 1 lit. f din Codul Muncii, considerând-o vinovată de nerespectarea îndatoririlor de serviciu ce decurg din executarea contractului individual de muncă și de încălcarea prevederilor art. 146 pct. 1,2,4 și 8 din contractul colectiv de muncă aplicabil.
La baza emiterii dispoziției de sancționare s-a aflat Referatul înregistrat sub nr. 19658/2005 întocmit de directorul general adjunct -asistentă socială- în cuprinsul căruia se arată că abaterile de la disciplina muncii săvârșite de contestatoare sunt precizate in Anexa 2 la prezenta dispoziție.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la contestația invocată de intimată prin întâmpinarea depusă la 15 03 2006, instanța o va respinge, ca neîntemeiată,argumentând că, raportat la data comunicării dispoziției de sancționare - respectiv 27 12 2005 și data formulării contestației de față - respectiv 31 01 2006, contestatoarea a contestat dispoziția nr. 766 în interiorul termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 283 al 1 și art. 268 al 5 din Codul Muncii. Conform acestor dispoziții legale, decizia de sancționare poate fi contestată de salariat în 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 268 al 1 Codul Muncii, instanța apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin 1 Codul Muncii "angajatorul dispune aplicarea sancțiunii printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
Din cuprinsul raportului privind evaluarea dosarelor aparținând persoanelor cu handicap vizual întocmit la data de 16 05 2005, se observă că punerea în drepturi a acestor categorii de beneficiari s-a efectuat la data de 27 02 2004, prin deciziile emise de fosta DJASD considerate nelegale și imputate contestatoarei.
Mai mult, din conținutul Anexei 2 la dispoziție, instanța a retinut că intimata se raportează la fișa postului contestatoarei pentru anul 2004, rezultând astfel că, abaterile pretinse in sarcina contestatoarei, chiar și repetate, au fost săvârșite în interiorul anului 2004.
Chiar și din precizarea la întâmpinare depusă la 04.04.2006, intimata a arătat și a recunoscut că abaterile disciplinare la care se face referire în referat au fost săvârșite în decursul anului 2004 când contestatoarea ocupa funcția de inspector specialitate în cadrul IJASD, și avea ca atribuții și întocmirea și centralizarea deciziilor pentru punerea în plată sau sistarea persoanelor cu handicap vizual.
În cazul concedierii disciplinare, angajatorul poate lua această măsură în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii, dar nu mai târziu de 6 luni, conform art. 268 alin. 1 Codul Muncii.
Termenul de 30 de zile și respectiv de 6 luni ( de prescripție a răspunderii disciplinare) sunt de termene de prescripție susceptibile de întrerupere sau suspendare, potrivit dreptului comun.
În speță, decizia de concediere a fost emisă la data de 13.06.2005, peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii, chiar și în situația în care contestatoarea ar fi săvârșit abaterea disciplinară reținută în sarcina sa în ultima lună a anului 2004.
Este adevărat că decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare se emite în termen de 30 zile de la data luării la cunoștință, de către angajator, despre săvârșirea abaterii, însă nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii.
Apărarea intimatei că procedura prevăzută de lege privind cercetarea disciplinară prealabilă a fost încetinită de contestatoare, ca urmare a incapacității temporare e muncă, nu poate fi reținută, având în vedere momentul producerii pretinselor abateri disciplinare și momentul începerii acestei proceduri, în acest interval intimata având suficient timp să o efectueze.
Nici apărarea intimatei din întâmpinarea de la 25 04 2006 potrivit căreia recunoaște că s-a depășit termenul legal de 6 luni de la producerea faptelor ( anul 2004) dar a menționat că deciziile nelegale imputate contestatoarei au produs efecte până în luna mai 2005, nu poate fi reținută de către instanță, deoarece sancțiunea disciplinară aplicată în termen de 6 luni de la săvârșirea faptei și nu de la producerea rezultatelor faptei.
Constatând astfel că angajatorul a emis dispoziția de sancționare cu încălcarea dispoz. art. 267 al.2, prima instanță a dispus anularea dispoziției repunând părțile în situația anterioară.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală în condițiile în care s-a dat o greșită interpretare probatoriului administrat în cauză.
Astfel, decizia de sancționare a fost emisă în condițiile respectării termenelor legale și al situației de fapt existente în unitatea angajatoare, decizia de sancționare se comunică la data revenirii în activitate a contestatoarei pentru a înlătura tocmai acțiunea sancțiunii nulității pentru nerespectarea dispozițiilor privind comunicarea acesteia.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 312 C:pr.civilă urmează a-l respinge.
Starea de fapt reținută de către prima instanță este în acord cu probatoriul administrat.
Astfel, abaterile disciplinare au fost săvârșite de către contestatoare la nivelul anului 2004, când acesta ocupa funcția de Inspector specialitate în cadrul
Decizia de sancționare este întocmită la 13.06.2005, împrejurare recunoscută de altefl de însuși angajator prin întâmpinările formulate, deci cu mult peste termenul de prescripție prev. de art. 268 al.1.
Incapacitatea temporară de muncă a angajatului, faptul că, contestatoarea a fost în concediu medical nu este de natură a întrerupe termenul de prescripție a răspunderii disciplinare atâta timp cât acesta nu se regăsește printre cauzele întrerupătoare prevăzute de lege, cum corect a reținut prima instanță.
Făcând o corectă stabilire a stării de fapt precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică ce urmează a fi menținută în totalitate.
Se va face aplicarea dispoz. art. 274 C:pr.civilă potrivit cărora partea ce pierde procesul este obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, împotriva sentinței civile nr. 1159 din 04.07.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu contestatoarea și intervenientul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE.
Obligă recurenta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.
Ex.2//20.02.2008
Jud.fond.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Manuela Preda Popescu
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Conflict de muncă. Decizia 1193/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
