Contestație decizie de concediere. Decizia 1215/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1215/
Ședința publică din 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursurilor declarate de contestatoarea, domiciliată în G,-, --2,.10, jud.G și CENTRAL SE FRANȚA - SUC. OTOPENI,cu sediul în Otopeni,Șoseaua B-P, km 15,2, Jud.I împotriva sentinței civile nr.651/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02.11.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 04.11.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.651/28.04.2009 a Tribunalului Galațis -a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Central Europe SE Franța - Sucursala Otopeni, s-a admis excepția nulității absolute,s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.300 din 25.08.2008 emisă de intimata SC Central Europe SE Franța Sucursala Otopeni, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior, plata drepturilor salariale aferente de la momentul concedierii și până la reintegrarea efectivă, indexate, majorate, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, precum și a celorlalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit, s-a constatat ca fiind încasate drepturile salariale aferente lunii august 2008.
A fost obligată intimata către contestatoare la plata daunelor morale în cuantum de 1000 euro în echivalent lei la data plății efective.
Instanța de fond a constatat și reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul - pe rolul Tribunalului Galați reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Central Europe Franța Sucursala Otopeni solicitând instanței Curtea de APEL GALAȚI prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei de concediere numărul 300/25.08.2008 emisă de către pârâtă, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei prin reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior, aceea de director zonal de vânzări cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi care i s-ar fi cuvenit de la data concedierii până la reintegrarea efectivă pe post; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada august-septembrie 2008 în care a fost angajata pârâtei și și-a îndeplinit toate obligațiile conform contractului individual de muncă precum și obligarea la plata sumei de 15.000 euro reprezentând daune morale.
Reclamanta a arătat că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde prevederile din contractul individual de muncă sau din Regulamentul de ordine interioară care au fost încălcate contrar dispozițiilor art.268 Codul muncii, este fondată pe o serie de abateri care nu au format obiectul convocării la cercetarea disciplinară prealabilă, fiind astfel eludate prevederile art. 267 alin. Codul muncii, nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către reclamantă în scris în timpul cercetării disciplinare prealabile, fiind astfel nesocotite prevederile art. 267 alin.3 din Codul muncii.
A mai arătat reclamanta în susținerea cererii faptul că decizia de concediere este netemeinică întrucât dispunerea unui retur de marfă care nu a mai intrat în depozitul societății s-a datorat de fapt refuzului societății pârâte de a mai primi marfa și nu reclamantei, că relația comercială dintre România și firma SC SRL s-a încheiat în anul 2006, cea din urmă având achitate toate datoriile financiare astfel că reclamantei nu îi este imputabilă derularea acelor relații comerciale, că a fost nevoită să închirieze un autoturism întrucât conducerea societății preluase autovehiculul ce îi fusese repartizat iar activitatea ce o desfășura reclamanta impunea cu necesitate posesia unui autoturism și că anterior îi fuseseră decontate o serie de cheltuieli chiar în lipsa unui mandat expres pentru închirierea autoturismului. Cu privire la efectuarea de convorbiri telefonice în interes personal reținută în sarcina reclamantei aceasta a arătata că problema a fost clarificată după întoarcerea din concediu medical când a achitat facturile aferente lunilor aprilie-iunie și a prezentata conducerii chitanțele de plată.
Cererea privind plata drepturilor salariale a motivat-o prin faptul că desfășurat activitate pentru care nu a fost retribuită, respectiv în lunile august și septembrie până la data de 18.09.2008 când i-a fost comunicată decizia de concediere. Solicitarea daunelor morale a fost motivată prin faptul că deși a depus eforturi să găsească clienți pentru produsele comercializate, clienți importanți solvabili devenind unul dintre directorii cu cele mai mari vânzări și cele mai mari încasări, în ultimii 3-4 ani reclamanta a resimțit pregnant consecințele unei campanii de discriminare în raport cu ceilalți colegi dar și față de clienți importanți ai firmei din perimetrul în care activa. Atmosfera în care a fost nevoită să lucreze, încercările de a compensa prin eforturi mărite subminarea autorității și izolarea de restul colectivului a culminat cu îmbolnăvirea de diabet, fiind nevoită să se interneze în spital, acesta fiind singurul concediu pe care reclamanta l-a luat cât timp a lucrat pentru SC România.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția tardivității formulării contestației,excepția care a fost respinsă de către instanță prin încheierea pronunțată la data de 4.12.2008 reținându-se față de dispozițiile art. 268 alin.5 Codul muncii că decizia de concediere a fost comunicată prin poștă dar a fost ulterior returnată astfel că această procedură de comunicare a eșuat și, în consecință termenul de 30 de zile nu poate fi socotit de la data returului, societatea nefăcând dovada comunicării deciziei.
Pe fond pârâta a solicitat respingerea contestației întrucât decizia de concediere a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 268 din Codul muncii.
În ședința publică din data de 16.02.2009 reclamanta prin apărător a precizat că nu mai insistă în soluționarea cererii privind drepturile salariale aferente lunii septembrie 2008.
În dovedirea acțiunii reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri și a solicitat audierea martorei.
Analizând și coroborând întregul material probator administra în cauză instanța de fond a reținut că acțiunea este fondată în parte.
Cu privire la decizia de concediere numărul 300/25.08.2008 emisă de către pârâtă s-a constatat că aceasta este lovită de nulitate absolută întrucât la emiterea acesteia nu au fost respectate dispozițiile art. 268 alin.2 litera b și c din Codul muncii în sensul menționării prevederilor din statului de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil,care au fost încălcate de către salariat, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Astfel, în cuprinsul deciziei se menționează o serie de fapte reținute în sarcina reclamantei și se face trimitere la procesul verbal de cercetare prealabilă din data de 22.08.2008 dar nu se arată de ce au fost înlăturate apărările formulate de aceasta și se arată că ar fi încălcat prevederile contractului individual de muncă și norme de conduită profesională fără alte precizări privind prevederile ce au fost în concret nesocotite de reclamantă.
Având în vedere aceste constatări instanța a admis excepția nulității absolute și a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere numărul 300/25.08.2008 emisă de către pârâtă cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii deciziei respectiv reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior, plata drepturilor salariale aferente de la momentul concedierii și până la reintegrarea efectivă, indexate, majorate, actualizate în funcție de rata inflației precum și a celorlalte drepturi bănești ce i s-ar fi cuvenit.
Cu privire la cererea privind despăgubirile morale având în vedere precizările martorei care au confirmat faptul că reclamanta a fost supusă unui tratament ostil și șicanator de către conducerea societății pârâte, de natură a leza reputația în mediul în care își desfășura activitatea, nefiind excluse consecințe chiar asupra sănătății reclamante, instanța a apreciat că acordarea acestor despăgubiri se impune dar nu în cuantumul solicitat de către reclamantă, suma de 1000 euro fiind suficientă pentru a compensa prejudiciul suferit.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta CENTRAL SE FRANȚA.
Reclamanta a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Deși au fost expuse pe larg toate detaliile tratamentului șicanator și nedemn la care a fost supusă, susținut de probele administrate în cauză, în mod inexplicabil, instanța de fond a apreciat faptul că suma de 1000 de euro este suficientă pentru repararea prejudiciului suferit.
În mod cert, instanța nu a luat în considerare o serie de aspecte foarte importante în aprecierea cuantumului daunelor morale, respectiv că este o femeie de 52 de ani, supusă la această vârstă la adevărate umilințe și șicane de către un director foarte tânăr, cu o vârstă în jur de 30 de ani. Impactul resimțit din acest punct de vedere a fost extrem de puternic, frustrările acumulate pe parcursul celor 2 - 3 ani în care a încercat să reziste tratamentului vădit șicanator și discriminatoriu la care era supusă a adus-o efectiv în pragul depresiei. Starea psihică extrem de proastă,epuizarea fizică au și determinat în final afectarea stării de sănătate a acesteia, aspecte ce rezultă clar din actele medicale depuse la dosar.
Instanța nu a ținut cont de funcția pe care a deținut-o în cadrul societății, funcție de o mare responsabilitate, în condițiile în care îi revenea sarcina de a comercializa produse ale societății de zeci de miliarde de lei, ceea ce presupunea nu numai munca fizică deosebită, dar și solicitare nervoasă, datorată presiunilor permanente de la centru pentru încasarea cât mai rapidă a sumelor despre care a făcut vorbire anterior.
Pe lângă ostilitate,cuvinte urâte și jigniri a resimțit și nenumărate acțiuni de natură o împiedica să își desfășoare activitatea conform standardelor și targeturilor impuse de societate.
Atitudinea manifestată de conducerea firmei se încadrează în tiparele clasice de hărțuire morală, astfel cum aceasta a fost analizată în literatura de specialitate:,hărțuirea este un tip de violență, perfidă, ipocrită, uneori invizibilă practic, pe care o persoană o poate exercita asupra alteia. [.] dacă se simte amenințat și deține puterea, vă va ataca, iar scopul său este de a vă face să dispăreți din firmă. [.] că într-un interval mai sau mai scurt veți solicita, până la urmă, un concediu de odihnă sau chiar veți demisiona. Este adesea charismatic, are mult farmec și își găsește ușor aliați. Dorința sa cea mai mare este să dețină puterea. Mijlocul folosit: înlăturarea tuturor celor care se dovedesc a fi potențiale amenințări.[] își zăpăcește victima în așa măsură,că aceasta ajunge să se îndoiască de propriile trăiri și sentimente.
Pârâta, CENTRAL SE FRANȚA, a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Nu a fost efectuată cercetarea prealabilă deoarece reclamanta nu s-a prezentat la cercetare astfel că era obligată pârâta doar să arate motivul pentru care nu a fost efectuată cercetarea prealabilă.
Consideră nefondată soluția instanței de fond privind acordarea de daune morale, martorul audiat de instanța de fond fiind în evidentă dușmănie cu managerul pârâtei.
Acordarea daunelor morale trebuie să-și găsească suportul pe prejudiciul moral suferit de salariat pe planul aprecierii sociale conduitei sau priceperii profesionale a acestuia.
Aceasta presupune în primul rând un probatoriu adecvat din care să rezulte existenta prejudiciului moral, întinderea sa și gravitatea măsurii abuzive,sau cel puțin toate acestea să poată fi prezumate,lucru care în cauză nu s-a realizat.
Contestatoarea încearcă că inducă în eroare instanța punând la dispoziție un set de documente medicale anterioare măsurii concedierii mai-iunie 2008. Nu există un raport de cauzalitate directă între măsura concedierii și repausul medical, anterior concedierii și care are la bază boli cronice ale contestatoarei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică conform art.304 Cod procedură civilă instanța de recurs susține următoarele:
Ambele recursuri declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Corect a reținut instanța de fond că decizia de sancționare este nulă absolut având în vedere că nu a fost descrisă fapta ce constituie abatere disciplinară, nu sunt indicate apărările reclamantei și motivele pentru care au fost înlăturate, nu sunt indicate dispozițiile legale ce au fost încălcate conform art.268 Codul muncii.
Decizia de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu aceste elemente sub sancțiunea nulității absolute a actului de sancționare. Nu sunt permise trimiteri la acte exterioare chiar dacă aceste trimiteri sunt făcute chiar în cuprinsul deciziei. De asemenea, nu se poate aplica vreo sancțiune decât după efectuarea cercetării prealabile conf.disp.art.267 Codul muncii.
Analizând decizia nr.300/25.08.2008 emisă de intimata constatăm că cercetarea prealabilă s-a desfășurat pe baza mesajelor email trimise de contestatoare. Chiar și așa, dacă am considera ca valabilă o astfel de cercetare, intimata nu a făcut referire la apărările contestatoarei și nu le-a înlăturat în cuprinsul deciziei deși le-a cunoscut.
Nu este suficientă mențiunea din decizie că angajatul a încălcat prevederile contractului individual de muncă aceasta neîndeplinind condiția de descriere a faptei în sensul art.268 Codul muncii.
Decizia de sancționare fiind încheiată cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii este nulă și în consecință apare ca inutilă analiza celorlalte susțineri și apărări referitoare la fondul cauzei.
În ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de fond pe cererea de daune morale apreciem că aceasta este corectă, iar criticile aduse de ambele recurente sunt nefondate.
Din declarațiile martorei audiate în cauză rezultă că pentru o lungă perioadă de timp contestatoarea a fost supusă unui tratament ostil, șicanator deși aceasta avea rezultate profesionale bune și era apreciată pentru rezultatele sale de către colegii săi. Conducerea societății prin comportamentul aplicat contestatoarei, precum și prin maniera de desfacere abuzivă a contractului individual de muncă fără motivarea și fără a i se imputa o faptă concretă a cauzat contestatoarei un prejudiciu moral.
Față de aceste considerente instanța apreciază ca nefondate ambele recursuri declarate, iar conf.art.312 Cod procedură civilă urmează a le respinge, apreciind ca fiind temeinică și legală soluția instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de contestatoarea, domiciliată în G,-, --2,.10, jud.G și intimata CENTRAL SE FRANȚA - SUC. OTOPENI, cu sediul în Otopeni, Șoseaua B-P, km 15,2, Jud.I împotriva sentinței civile nr.651/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 04 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
dec.jud.-/11.12.2009
Tehnored./4 ex./ 16 2009
Fond: -
Asistenți jud. - -
Com. 2 ex.părți/
OPINIE SEPARATĂîn sensul admiterii recursului declarat de intimata CENTRAL SE FRANȚA - SUC. OTOPENI.
Modificării în parte a sentinței civile nr.651/28.04.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respingerii capătului de cerere privind plata daunelor morale în cuantum de 1000 Euro.
Menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 04.11.2009.
MOTIVARE OPINIE SEPARATĂ
Prin contestația formulată contestatoarea a susținut că prin concedierea dispusă de către angajator i-a fost afectată viața profesională sau socială dar și viața de familie, i-a fost știrbită imaginea inclusiv în mediul de afaceri local, cu profil agricol, un mediu în care activează de aproape 30 de ani.
Martora audiată la cererea părților a arătat că aceasta a fost supusă unui tratament ostil și șicanator de către conducerea societății pârâte, de natură a leza reputația în mediul în care își desfășoară activitatea, nefiind excluse consecințe chiar asupra sănătății reclamantei.
În primul rând martora arată la începutul depoziției că este în stare de vrăjmășie cu conducerea societății întrucât a demisionat datorită atitudinii ostile acesteia, de unde se deduce că declarația martorei este subiectivă.
Instanța de fond nu a observat că martora a demisionat în iunie 2007 astfel că aceasta nu avea cum să aibă cunoștință despre comportamentulașa zis ostilal societății la data desfacerii contractului individual de muncă al contestatoarei.
Această probă testimonială nu are nici o legătură cu daunele morale solicitate în cauză.
Contestatoarea trebuia să dovedească potrivit art.269 Codul muncii coroborat cu art.998 și 999 Cod civil, legătura de cauzalitate între concedierea sa abuzivă și prejudiciul moral pe care afirmă că l-a suferit înurma concedierii.
În consecință nu a dovedit faptul că a existat o legătură între starea de sănătate invocată și o faptă culpabilă a angajatorului fiind vorba de diabet.
În al doilea rând, prima instanță nu a analizat decizia de concediere pe fond ci a constatat nulitatea absolută a acestuia pe o condiție de formă.
Astfel că nu se poate reține că a fost abuzivă concedierea contestatoarei întrucât nu s-a analizat vinovăția sau nevinovăția acesteia.
Pentru aceste considerente apreciem că acordarea daunelor morale de către prima instanță este netemeinică.
Judecător,
-
opinia separată
Jud./11.12.2009
Tehnored./4 ex./16.12.2009
Com. 2 ex.părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 680/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 471/2008. Curtea de... → |
|---|
