Contestație decizie de concediere. Decizia 471/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 471/
Ședința publică din 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de contestatorul și de către intimata COMPANIA NATIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr.232/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2008 când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22 aprilie 2008, apoi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24 aprilie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că, prin sentința civilă 232/2007, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A respins excepția tardivității emiterii Deciziei nr.720 din data de 29.10.2007, emisa de intimata Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale România
A admis contestația formulata de contestatorul, in contradictoriu cu intimata Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale România.
A anulat Decizia nr.720 din data de 29.10.2007, emisa de intimata.
A obligat intimata sa-l reintegreze pe contestator in funcția deținuta anterior concedierii sale, aceea de director adjunct la Direcția Regionala de Drumuri si Poduri
A obligat pe intimata sa-i plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat din data de 29.10.2007 si pana la data reintegrării efective in funcția deținuta anterior.
A obligat intimata sa-i plătească contestatorului suma de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
ontestatorul a chemat in judecata pe intimata Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună următoarele:
- Constatarea nulității absolute a deciziei nr. 720/29.10.2007 sau, in subsidiar, anularea deciziei ca netemeinica si nelegala;
- Reintegrarea sa in funcția deținuta anterior, si anume, aceea de director adjunct Direcția Regionala de Drumuri si Poduri B;
- Plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat din 29.10.2007 si pana la reintegrarea sa in funcția deținuta anterior;
- Plata cheltuielilor de judecata.
Contestatorul a fost angajatul paratei pe durata nedeterminata, in funcția de director adjunct la Direcția Regionala de Drumuri si Poduri B, așa cum rezulta din actul adițional nr.59/53/08.03.2007 la contractul individual de munca.
La data de 03.08.2007 contestatorul a semnat actul nr.317, intitulat "autorizație de amplasament si execuție in zona drumului".
La data de 29.10.2007, Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a emis Decizia nr.720, contestata in cauza, prin care i s-a desfăcut contestatorului contractul individual de munca, pentru săvârșirea unei abateri foarte grave de la disciplina muncii, constând in semnarea actului nr.317, intitulat "autorizație de amplasament si execuție in zona drumului".
Contestatorul a invocat excepția tardivității emiterii deciziei contestate, susținând ca s-au inculcat dispozițiile art.268 Codul muncii.
Instanța a apreciat ca aceasta excepție nu este întemeiata, având in vedere următoarele considerente:
Potrivit art.268 alin.1 Codul muncii "angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa,in termen de 30 de zile de la data luării la cunoștința despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai mult de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
Interpretând acest text de lege, instanța a apreciat ca are relevanta juridica in speța data la care directorul general a luat cunoștința despre săvârșirea unei abateri disciplinare, si nu data la care aceasta persoana a cunoscut fapta săvârșita de contestator.
Sancțiunea a fost aplicata la data de 29.10.2007, de către directorul general al Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România
Data la care directorul general a luat cunoștința de săvârșirea unei abateri disciplinare este 16.10.2007, când acestuia i s-a înaintat raportul comisiei de disciplina, prin care s-a reținut faptul ca fapta săvârșita de contestator este abatere disciplinara.
In consecința, termenul de emitere a deciziei de sancționare disciplinara, prevăzut de art.268 alin.1 Codul muncii, a fost respectat
In ceea ce privește nulitatea absoluta a deciziei de concediere, pentru încălcarea dispozițiilor art.268 alin.2 lit.b Codul muncii, instanța a apreciat ca aceasta sancțiune nu este incidenta.
Astfel, la data de 03.08.2007, contestatorul a semnat "autorizația de amplasament si execuție in zona drumului" nr.317.
Din cuprinsul acesteia, coroborata cu depoziția martorului, instanța a reținut faptul ca aceasta "autorizație" este in fapt un aviz de amplasare a unui panou publicitar, si nu o autorizație de construcție, pe lângă acesta fiind necesara si obținerea "in conformitate cu legislația in vigoare, a avizelor tuturor destinatorilor legali de lucrări in zona drumului, a proprietarului legal de teren si a autorizației de construcție, conform Legii nr.50/1991", precum si "acordul Serviciului Circulație al IPJ C privind amplasarea panoului publicitar".
Faptul ca contestatorul nu a avut delegație din partea noului director regional sa semneze aceste avize, nu duce la concluzia depășirii atribuțiilor de serviciu, cat timp contestatorul a continuat sa-si exercite atribuțiile pe care le avea in mod obișnuit, ca urmare a delegării anterioare.
Instanța a reținut faptul ca contestatorul nu si-a depășit atribuțiile de serviciu prin semnarea acelui aviz, in condițiile in care preluase aceasta activitate de la fostul director regional,iar noul director a acceptat in mod tacit acesta practica (acest lucru rezulta din însăși depoziția noului director regional, in care acesta arata ca nu s-a ocupat personal de acest lucru, dar nici nu a delegat vreun alt subaltern sa exercite aceste atribuții).
In aceste condiții, nu are relevanta in cauza faptul ca directorul regional era sau nu prezent fizic la serviciu in ziua in care contestatorul a semnat avizul, cat timp in fapt acest director nu avea timp sa se ocupe de verificarea documentației si de semnarea acestor avize.
In ceea ce privește susținerea intimatei potrivit căreia emiterea avizului este greșita si pentru ca încălca prevederile Ordinului Ministrului Transporturilor nr.158/1996, deoarece avizarea amplasării unui panou pe un drum european revine numai Direcției Naționale, nu si direcțiilor regionale, instanța a reținut următoarele:
Pe de-o parte, in decizia de sancționare disciplinara nu se retine aceasta critica, ea nefăcând obiectul cercetării disciplinare; in aceste condiții, nu poate fi pus in discuție acest aspect intr-o contestație împotriva măsurii de sancționare disciplinara, care nu a avut in vedere acest motiv de neegalitate a deciziei.
Pe de alta parte, din însăși depoziția martorului propus de intimata, rezulta ca panoul publicitar pentru amplasarea căruia a fost acordat avizul de către contestator, nu se afla pe un drum european, martorul declarând ca acesta "era amplasat in apropierea unui drum european".
In ceea ce privește al doilea aspect reținut in decizia de concediere, referitor la faptul ca nu a solicitat completarea conținutului reclamei din panoul publicitar, instanța a apreciat ca răspunderea pentru conținutul reclamei nu incumba contestatorului, ci altor persoane fizice sau juridice, prevăzute in Legea nr.148/2000 privind publicitatea.
Este adevărat ca acest panou publicitar, prin conținutul sau, ar fi putut avea urmări nedorite asupra mediului social din județul C, dar de acest aspect nu poate fi învinovățit contestatorul, deoarece, pe de-o parte, răspunderea aparținea altor persoane menționate in legea publicitarii, iar pe de alta parte, contestatorul a semnat doar unul dintre numeroasele avize ce trebuie emise înainte de eliberarea autorizației de construcție si de amplasarea efectiva a panoului publicitar.
Instanța a reținut si faptul ca, la aplicarea sancțiunii disciplinare (cea mai dintre cele 6 prevăzute de art.262 alin.1 Codul muncii ), intimata nu a ținut cont de dispozițiile art.266 Codul muncii.
Împotriva sentinței a formulat recurs contestatorul în termen, motivat.
Se solicită admiterea recursului, modificare sentinței în sensul admiterii excepției tardivității emiterii deciziei de concediere, plata integrală a cheltuielilor de judecată.
1. Se arată că instanța de fond în mod greșit a soluționat excepția tardivității emiterii deciziei de concediere.
Consideră că termenul legal în care se putea dispune concedierea contestatorului era termenul de 30 de zile care începe să curgă din 14.08.2007 - 15.08.2007 acestea fiind datele când directorul general și directorul regional au aflat de "așa-zisa" abatere disciplinară.
2. Instanța de fond ar fi trebuit să acorde toate cheltuielile de judecată, inclusiv cheltuielile de deplasare efectuate la fond.
Intimata Baf ormulat recurs în termen, motivat în termen, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că instanța de fond a reținut greșit că petentul, nu și-a depășit atribuțiile de serviciu atâta timp cât a semnat autorizația în cauză fără a avea mandat din partea directorului Direcției Regionale de Drumuri și Poduri
1. Astfel, prin semnarea autorizației de execuție și amplasament a unui panou inscripționat " secuiesc" în limbile română, maghiară și germană pe DN 11 la cererea Cv. de către reclamant, deși în unitate era prezent și Directorul Regionalei de Drumuri și Poduri B, ing., au fost încălcate dispozițiile art.39 alin.2 lit.b din Codul muncii, deoarece nu există nicio dispoziție prin care reclamantul să fie împuternicit în acest sens.
Arată că motivele "contradictoriii și străine de natura pricinii" din hotărâre sunt cuprinse în afirmația instanței de fond "că domnul nu și-a depășit atribuțiile de serviciu deși nu avea delegație din partea noului director regional să semneze Autorizațiile de amplasament și execuție în zona drumului".
2. Instanța nu a interpretat corect dispozițiile legii.
Autorizația emisă și semnată de contestator încalcă din punct de vedere tehnic dispozițiile Ordinului Ministrului Transportului 571/1997 pct.3.7.8 cu privire la fundația panoului publicitar, amplasare, grafica panoului publicitar, vicii care au fost constatate la fața locului, după amplasare.
3. Competența de emitere a acestei autorizații aparține Directorului General al Administrației Naționale a Drumurilor conform Ordinului Ministrului Transportului 158/1996 fiind vorba de panouri publicitare amplasate pe autostrăzi, drumuri naționale deschise traficului internațional.
Au fost ignorate dispozițiile art.30 alin.7 din Constituția României, panoul publicitar, prin conținutul său, facilitează o formă de îndemn la separatism etnic.
4. Instanța de fond a minimalizat importanța semnării acestei autorizații considerând că aceasta reprezintă doar un simplu aviz de amplasare. În realitate este vorba despre o autorizație de execuție care se emite după acordul de principiu dat de administratorul drumului, iar documentația în vederea emiterii ei trebuie să conțină: cerere tip, autorizație de construcție, memoriu tehnic, proiect panou publicitar, macheta grafică la reclamă.
Părțile au formulat concluzii scrise în cauză iar recurenta a formulat și întâmpinare în cauză.
Analizând recursul reclamantului instanța constată că nu este fondat.
Excepția tardivității emiterii deciziei de concediere a fost corect soluționată.
"Termenul de 30 de zile, stipulat de art.268 alin.1 Codul muncii, începe să curgă de la data la care reprezentantul angajatorului a luat la cunoștință de săvârșirea abaterii. Luarea la cunoștință se poate realiza printr-o notă, referat, proces verbal care dobândesc dată certă prin înregistrarea în registrul angajatorului".
Este evidentă intenția legiuitorului din conținutul art.268 alin.1 Codul muncii. Emiterea deciziei de sancționare trebuire să aibă loc în termenele aici prevăzute care curg din momente diferite. Astfel termenul de 30 de zilecurge de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.Aceasta presupune deja cunoașterea faptei de către angajator și analiza ei, calificarea ei ca și "abatere disciplinară".
Acesta este un termen de prescripție (, Tratat dreptul muncii, vol.I Ed..B 2003 p. 564).
Termenul maxim în care poate fi emisă decizia de sancționare este de 6 luni și curge de la data săvârșirii faptei.
Acest termen este de decădere ( - Dreptul muncii. Reglementări interne și comunitare, Ed. B 2003). Nerespectarea lui atrage imposibilitatea angajatorului de a-l mai sancționa disciplinar pe salariat.
În speță, s-au respectat dispozițiile art.268 alin.1 Codul muncii în sensul că decizia de sancționare a fost emisă în 30 de zile de la data la care angajatorul a luat la cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare, adică în 16.10.2007.
Datele de 14.08.2007 și 15.08.2007 la care face referire recurentul afirmând că acestea marchează momentul începerii curgerii celor 30 de zile pentru emiterea deciziei de sancționare, reprezintă momentul la care au fost terminate lucrările de amplasare a panoului publicitar în cauză (14.08.2007) și directorul regional al DRDP Baf ost informat de conducerea despre inscripționarea cu mențiunea " S" existentă pe panoul publicitar din comuna jud.C și respectiv momentul (15.08.2007) înregistrării la CNADNR SA B a sesizării asupra săvârșirii și descrierii faptei de la această dată fiind derulată procedura de cercetare prealabilă a faptei și calificarea ei ca abatere gravă, acest din urmă aspect îndeplinindu-se de abia în 16.10.2007 prin întocmirea raportului de către Comisia de Cercetare disciplinară.
Deci decizia de sancționare (din 29.10.2007) a fost emisă corect în termen de 30 de zile calculat din 16.10.2007 conducerea angajatorului a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei care a avut loc în 14.08.2007.
Pentru aceste considerente recursul reclamantului va fi respins. Analiza motivului de recurs cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în întregime la fond fiind fără suport legal în condițiile în care recursul reclamantului va fi respins iar recursul pârâtului va fi admis și sentința modificată conform celor din prezentul dispozitiv.
Cu privire la recursul intimatei CNADNR instanța constată este fondat.
Potrivit actului adițional la contractul de muncă 59/53/8.03.2007, contestatorul avea funcția de director adjunct în cadrul DRDP și avea ca atribuție, printre altele coordonarea activității privind întocmirea documentațiilor tehnico-economice ale drumurilor și podurilor în scopul dezvoltării rețelei din teritoriu.
Potrivit pct.11 din actul adițional invocat avea atribuția de a-l înlocui pe directorul DRDP în lipsa acestuia și de a executa atribuțiile ce-i reveneau acestuia.
Este dovedit la fond (declarația de martor a actualului director al DRDP - p. 270) că în 3.08.2007 data semnării autorizației 317 în litigiu, directorul DRDP era la serviciu. În consecință, potrivit dispozițiilor mai sus invocate din cuprinsul actului adițional, contestatorul nu-l putea înlocui pe directorul regional decât în lipsa acestuia și drept consecință nu putea semna autorizații în numele acestuia, cu atât mai puțin în "nume propriu" așa cum recunoaște contestatorul la interogatoriu (199) că a semnat autorizația în cauză în baza unui mandat verbal dat de fostul director, mandat despre care actualul director, învestit în iunie 2007, afirmă în declarația de martor că "nu a făcut nicio delegare de atribuții sau sarcini, nici scrisă sau verbală".
Într-adevăr, în probațiune, s-au depus numeroase autorizații de amplasament și execuție semnate de contestator care nu au fost contestate sub aspectul legalității însă acestea au fost emise în perioada conducerii direcției regionale de drumuri și poduri B de către fostul director care a acceptat efectele unui "mandat tacit" în ceea ce privește delegarea atribuțiilor de semnare a autorizațiilor.
Prin urmare, la data emiterii autorizației 317/2007, directorul fiind prezent la serviciu și nefiind dovedit mandatul de reprezentare a acestuia de către contestator și pentru acte sau fapte pe care contestatorul să le îndeplinească și când acest director era prezent în unitate, nu se poate extinde atributul semnării autorizației în cauză și pentru aceste situații.
Sub acest aspect fapta culpabilă a contestatorului descrisă în decizia de sancționare este dovedită.
Susținerile recurentei CNADNR cu privire la neîndeplinirea condițiilor tehnice a amplasamentului stipulate în autorizația de amplasament și Execuție 317/2007 nu pot fi primite deoarece nu dovedesc existența vreunei fapte culpabile a contestatorului, neamplasarea corectă a panoului publicitar fiind o problemă de executare a dispozițiilor autorizației, iar executarea nu era atributul contestatorului deoarece din conținutul autorizației în cauză rezultă că, de îndeplinirea cauzelor înserate în autorizație răspunde o altă persoană.
Este însă întemeiat motivul la recurs care vizează aprecierea greșită a instanței de fond asupra naturii juridice a autorizației în cauză și asupra conținutului acesteia.
Instanța de fond a reținut greșit că această autorizație este de fapt un aviz care nu are o importanță atât de mare, fiind urmat de eliberarea autorizației de construcție și de amplasarea efectivă a panoului publicitar.
Din conținutul art.4.3 și 4.4 din Ordinul 571/19.12.1997 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea și amplasarea panourilor publicitare în zona drumurilor rezultă că noțiunile "aviz" și "autorizație" sunt distincte.
Înainte de amplasarea efectivă a panoului publicitar existăacordul prealabilcare este valabil 3 luni de la data emiterii lui și nu dă dreptul la începerea lucrărilor fără obținereaautorizațieide amplasarea și acces la drum.
Aceastăautorizațiede amplasare poate avea caracter permanent sau provizoriu și este valabilă 1 an, termen în cadrul căruia trebuie începută execuția obiectivului.
Este evident că în speță, actul care a atras sancționarea disciplinară a contestatorului este o autorizație în sensul art.4.4 din Ordinul susmenționat și nu un aviz care are natura juridică a unui acord prealabil, deoarece din conținutul autorizației în cauză rezultă expres condițiile de valabilitatea impuse de art.4.4 din Ordinul 571/1997.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat rezultă că această autorizație 317/2007 a fost actul final în baza căruia s-a procedat la amplasarea efectivă a panoului publicitar.
Prin urmare, pentru eliberarea ei, contestatorul trebuia să verifice documentația necesară care trebuia să cuprindă: cererea tip, autorizația de construcție, certificat urbanism, copie deviz, memoriu tehnic, plan amplasament în zonă, plan de situație, proiect panou publicitar, machetă grafică reclamă, înscrisuri din care rezultă și conținutul reclamei.
Din declarația numitului din cadrul biroului Siguranța Circulației - Avize și Autorizări, dată la cercetarea prealabilă, rezultă că în vederea emiterii acestei autorizații nu s-a cunoscut conținutul reclamei și nici nu s-a solicitat "macheta grafică" a panoului publicitar, cu conținutul reclamantei, "considerându-se, în baza bunelor relații între B și Consiliul Județean C, că se poate emite autorizația solicitată" (179 dosar fond).
Așadar, deși contestatorul avea obligația să verifice dacă documentația în vederea emiterii acestei autorizații de amplasament a panoului publicitar este completă, nu a îndeplinit-o procedând la semnarea formularului tipizat de autorizație fără a cunoaște conținutul reclamei.
Chiar dacă, recurentul contestator susține în apărare că nu are atribuții de verificare a conținutului reclamei și că nu poate cenzura acest aspect, nu poate fi primită această apărare având în vedere importanța, efectul autorizației în sine, acesta fiind actul în baza căruia se procedează la executarea efectivă a lucrării de amplasare a panoului, consecințele amplasării unui panou publicitar cu o reclamă care ar încălca dispozițiile art.6 lit.a și art.8 din Legea 148/2000 fiind foarte greu de înlăturat, după momentul efectuării lucrării de amplasare, impactul asupra opiniei publice având deja loc, urmările putând afecta ordinea publică.
Tocmai de aceea, recurenta intimată a considerat abaterea contestatorului foarte gravă și fiind afectată ordinea publică, contestatorul ar fi fost în măsură să evite aceste urmări dacă ar fi cunoscut conținutul reclamei putând să solicit schimbarea reclamei.
Este adevărat că nu poate răspunde contestatorul pentru conținutul reclamei, fiind aplicabile dispozițiile art.18 din Legea 148/2000, însă, este răspunzător pentru necunoașterea în întregime a documentației ce a stat la baza emiterii autorizației și care i-ar fi dezvăluit conținutul reclamei, conținut ce trebuia menționat în autorizația de amplasament și execuție.
De altfel, se constată din conținutul tuturor autorizațiilor semnate de contestator în timpul derulării relațiilor de muncă la intimată, că acestea cuprindeau și conținutul reclamei, singura autorizație care nu are această mențiune este cea în cauză 317/3.08.2007.
Prin urmare, faptele culpabile ale contestatorului și gravitatea acestora au fost dovedite, iar aplicarea art.266 Codul munciia fost făcută corect de intimată ținând cont de nivelul culpei, de consecințele abaterii disciplinare.
Față de toate aceste considerente, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă și 3041Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul intimatei și va modifica în parte sentința, în sensul respingerii contestației în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile 232/2008 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă SA împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte, în sensul, că:
Respinge contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata România SA B, cu privire la decizia 720/29.10.2007 emisă de intimată.
Fără cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la soluționarea excepției tardivității emiterii deciziei contestate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: AP/16.05.2008
Dact: MD/16.05.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1215/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 2178/2008. Curtea... → |
|---|
