Contestație decizie de concediere. Decizia 1225/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1225
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de contestatoarea, împotriva sentinței nr.1023 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. 2568/-, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta contestatoarea, lipsind intimata SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Recurenta contestatoarea, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond anularea deciziei nr.49/2009, întrucât desființarea locurilor de muncă nu este efectivă și nu are o cauză reală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1023 din 09 iunie 2009, Tribunalul Mehedinți, a respins contestația formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC. SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea fost salariata intimatei SC SA în meseria de prelucrător prin așchiere până la data de 12.02.2009 când au încetat raporturile de muncă cu aceasta conform art.65 alin.1 din Codul Muncii.
Prin Hotărârea nr. 16 din 12.02.2009 Consiliul de Administrație a hotărât reducerea unui nr. de 29 posturi și disponibilizare prin concediere individuală a salariaților ce ocupă aceste posturi, având în vedere situația economică mondială, unitatea întâmpinând dificultăți în încheierea unor noi contracte comerciale pentru construcția de nave, diminuarea producției și reducerea gradului de ocupare a salariaților.
Printre locurile de muncă desființate se numără și patru posturi de, inclusiv postul ocupat de reclamantă.
În acest context reclamantei i s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data de 12.02.2009, conform art. 73, alin.1 Codul Muncii și art. 177, alin.2 CCM la nivel de unitate.
Prin decizia nr. 49/12.02.2009 reclamantei i s-a desfăcut contractul de muncă conform art. 65, alin.1 Codul Muncii.
Desființarea posturilor s-a datorat unor motive financiare ale societății, așa cum rezultă din Memoriul Consiliului Director și Hotărârea Consiliului de Administrație, angajatorul fiind singurul îndreptățit să aprecieze existența dificultăților economice.
Angajatorul a notificat și sindicatul din unitate în legătură cu aspectele financiare și desființarea posturilor, precum și AJOFM M care a comunicat lista posturilor de muncă vacante pentru luarea în evidență a salariaților disponibilizați.
Reclamanta a motivat că în perioada derulării raporturilor de muncă nu a avut abateri, însă așa cum s-a arătat concedierea s-a datorat unor motive obiective, care nu țin de persoana salariatului.
Ca atare s-a constatat măsura dispusă de pârâtă ca fiind legală și temeinică, contestația s-a respins ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens, a arătat că greșit a fost respinsă acțiunea, întrucât a fost o concediere colectivă, iar intimata pârâtă nu a respectat condițiile legale atunci când a depus concedierea sa.
De asemenea, concedierea locurilor de muncă nu a fost efectivă, având în vedere că în aceea perioadă au mai fost angajați salariați de către pârâtă, iar la momentul concedierii angajatorul nu a respectat criteriile prevăzute de lege.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației și anulării deciziei nr. 49/2009.
În drept a invocat dispozițiile art. 304.pr.civ.
Prin întâmpinare SC. SA DTS a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică, arătând că postul de prelucrător s-a desființat efectiv și a avut o cauză reală și serioasă, iar intimata nu a procedat la concedieri individuale pentru 29 salariați în fiecare lună și nici nu se impunea plata mai multor salarii compensatorii.
Recursul se admite
Din examinarea sentinței prin prisma criticilor invocate și potrivit art. 304/1 pr.civ. Curtea constată că afectată de motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5.pr.civ.
Astfel, se reține ca fiind întemeiate criticile recurentului reclamant în condițiile în care așa cum s-a efectuat investirea instanței, prin contestație se invocă motive întemeiate pe o concediere colectivă, iar instanța nu s-a pronunțat în aceste limite, situație care echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Recurentul reclamant a arătat în motivarea contestației că este o concediere colectivă și că după acest moment au fost efectuate alte angajări, nefiind respectate criteriile legale, fiind încălcate astfel și dispozițiile art. 72 din Codul Muncii.
Instanța de fond nu a verificat aceste susțineri ale recurentului reclamant, încălcându-i dreptul la apărare și principiul disponibilității, fără a administra probe suplimentare și în raport de acestea și susținerile părților litigante să poată să facă încadrarea legală a prezentei contestații.
Deși instanța de fond reține că intimata pârâtă a respectat dispozițiile art. 70 Codul Muncii în sensul comunicării notificării prevăzute de art. 69 alin. 2 către inspectoratul teritorial d e muncă și agenția teritoriala de ocupare a forței de muncă, ajunge la concluzia că este o concediere care s-a datorat unor motive obiective, care nu țin de persoana salariatului.
În raport de modalitatea în care s-a efectuat investirea instanței, se constată că instanța de fond nu s-a pronunțat în aceste limite și nu a examinat concret susținerile reclamantului față de care se impunea suplimentară probelor pentru o justă soluționare a cauzei.
În consecință în temeiul art. 312 alin. 5.pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță pentru a se examina fondul cauzei, prilej cu care se vor administra probe suplimentare și se vor avea în vedere susținerile invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat recursului formulat de contestatoarea, împotriva sentinței nr.1023 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. 2568/-, în contradictoriu cu intimata SC SA.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
3 ex. /19.02.2010. - -
Jud. fond..
.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Marian Lungu, Marin Panduru
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 72/2010. Curtea... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
