Contestație decizie de sancționare. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 72
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimatul SPITALUL DE PSIHIATRIE M, împotriva sentinței civile nr.972/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat întâmpinarea depusă prin serviciul arhivă de către intimatul contestator,precum și că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 972 de la 17 martie 2009 admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul Spitalul de Psihiatrie
A constatat nulitatea deciziei nr. 1/7.01.2009 emisă de intimat și a înlăturat sancțiunea diminuării salariului cu 5% pe o perioadă de 2 luni.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, potrivit art 267 alin 2 " În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile,salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii".
Sancțiunea nulității absolute a deciziei de sancționare emise fără îndeplinirea în prealabil a cercetării disciplinare în modalitatea cerută de legiuitor este imperativ prevăzută în conținutul art 267 Codul muncii în discuție, iar această excepție face inutilă examinarea motivelor vizând fondul litigiului.
În cauză, intimatul a întocmit adresa nr 6526/17 12 2008 prin consilierul său juridic, ca persoană împuternicită să efectueze cercetarea prealabilă, însă nu a făcut dovada comunicării acesteia către contestator, mențiunile din procesul verbal încheiat în ziua stabilită ca dată a efectuării cercetării prealabile neputând avea relevanța juridică a realizării convocării în vederea desfășurării cercetării conform dispozițiilor imperative ale art 267 alin 2 Codul muncii, fără ca angajatorul să poată face dovada îndeplinirii cercetării în condițiile textului invocat.
S-a constatat că adresa de convocare nu a fost înmânată personal contestatorului sub luare de semnătură și nici transmisă prin poștă cu confirmare de primire, ori în orice alt mod din care rezultă că s-a efectuat convocarea cerută de lege.
Față de aceste considerente, instanța a admis contestația, a constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 1/07.01.2009 emisă de intimat, cu consecința înlăturării sancțiunii de diminuare salariului contestatorului cu 5 % pe o perioadă de 2 luni.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că prin adresa nr. 6526/17.12.2008 s-a convocat intimatul în vederea efectuării cercetării prealabile, în acest sens respectându-se cerințele prevăzute în art. 267 alin.2 Codul muncii. Transmiterea acestei adrese s-a făcut prin asistentul șef de secție Psihiatrie V, unde își desfășoară activitatea intimatul, fiind prezent în acea zi la locul de muncă, acesta refuzând să o semneze dar adresa a fost reținută de către acesta.
Deoarece intimatul nu s-a prezentat la data convocării, s-a încheiat un proces-verbal cu asistentul șef al secției Psihiatrie V ( ), din care rezultă că i-a înmânat adresa. În atare situație considerând că intimatul este salariat al spitalului, pe de o parte, și a faptului că a fost prezent în unitate, pe de altă parte, nu mai era necesară convocarea prin scrisoare recomandată.
Tot printr-o astfel de adresă, cu nr. 6527/17.12.2008( care se află la dosarul cauzei), au mai fost convocați prin asistentul șef și asistenții medicali, și, care s-au prezentat la data și locul întrevederii.
De asemenea, intimatul nu a prezentat, în contra probă la instanța de fond, a unui mijloc de apărare sau dovezi administrate cu privire la neprimirea adresei de convocare cu nr.6526/2008.
abuzivă a intimatului față de asistenta, care a făcut obiectul sancțiunii disciplinare, a făcut obiectul și a unui dosar penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, prin rezoluția procurorului i s-a aplicat acestuia sancțiunea cu caracter administrativ, respectiv amenda de 300 lei.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente;
Așa cum arătat și instanța de fond, potrivit prevederilor art 267 alin. 2 Codul muncii, în vederea cercetării disciplinare, salariatul trebuie convocat în scris la această cercetare. Dovada acestei convocări trebuie făcută de către angajatore, care trebuie să dovedească că salariatul a luat efectiv cunoștință de convocare.
Intimata nu a făcut o asemenea dovadă. Susținerile acesteia că intimatul-contestator ar fi fost anunțat prin intermediul asistentului, nu este suficientă, în condițiile în care pe exemplarul care a rămas le intimată, așa cum susține nu apare semnătura contestatorului de luare la cunoștință.
Din acest punct de vedere criticile recurentei privitoare la acest aspect sunt nefondate.
Nici faptul că prin rezoluția procurorului contestatorului i-a fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ chiar pentru aceeași faptă, nu face ca sentința atacată să fie nelegală și netemeinică.
Neîndeplinirea de către intimată a obligației impusă de lege cu privire la cercetarea prealabilă, pune instanța în imposibilitate de a mai analiza fondul cauzei sub aspectul vinovăției sau nevinovăției contestatorului.
Pentru aceste considerente în baza art. 312 Cod pr. civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimatul SPITALUL DE PSIHIATRIE M, împotriva sentinței civile nr.972/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
18.01.2010
Red.jud.M:-
2 ex/AS
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1225/2010. Curtea... → |
|---|
