Contestație decizie de concediere. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 130
Ședința din Camera de Consiliu de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Manuela
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 14 ianuarie 2008 privind recursul declarat de intimata FUNDAȚIA " ", împotriva sentinței civile nr.1383 din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu contestatoarea -, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 14 ianuarie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 22.02.2007 contestatorul - a formulat contestație împotriva deciziei nr.14/30.01.2007 emisă de intimata Fundația prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr.6467/21.02.2005, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei și obligarea intimatei la despăgubiri.
În motivarea contestației, a arătat că prin decizia criticată s-a dispus încetarea contractului de muncă în temeiul art.61 lit.a Codul muncii, pentru abateri grave și repetate de la disciplina muncii și comportament în unitate.
A mai arătat contestatoarea că angajatorul nu putea lua o asemenea măsură decât după cercetarea prealabilă disciplinară efectuată în condițiile Codului muncii.
Contestatoarea critică faptul că nu i s-a adus la cunoștință obiectul concret al cercetării iar invitația adresată făcea referiri de ordin general fără a identificat, în concret o anumită faptă de conduită sau împrejurare ce i-ar fi imputabilă sub aspect disciplinar.
A arătat contestatoarea că s-a prezentat la ora, data și locul stabilit dar a considerat că este încălcat dreptul la apărare garantat de art.267 alin.4 Codul muncii.
Critică decizia, de asemenea, pe împrejurarea că procedura prealabilă trebuia să fie reală, serioasă cât să edifice angajatorul asupra vinovăției angajatului, atât pe baza dovezilor administrate dar și raportat la părerile angajatului.
Intimata Fundația solicită respingerea contestației ca nefondată.
S-a solicitat proba testimonială, care a fost admisă de instanță, fiind audiați martorii,.
Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.1383 din 20 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis contestația formulată de -, a anulat decizia nr.14/30.01-2007 emisă de intimată, a obligat intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea și a obligat intimata la 550 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Tribunalul a constatat că atribuțiile asistentului medical, astfel cum rezultă din fișa postului nr.3/03.01.2007 stabilește obligații pozitive și nu interdicții.
Intră în categoria abaterilor grave săvârșite cu vinovăție, abaterile care tulbură profund activitatea angajatorului și fac imposibilă continuarea relațiilor de muncă. Gravitatea abaterii trebuie apreciată în urma analizării detaliate a tuturor elementelor și împrejurărilor de fapt în care a fost comisă, a consecințelor ei precum și a circumstanțelor personale ale autorului (gradul de vinovăție, comportarea generală la serviciu, eventualele sancțiuni suferite anterior).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, tribunalul a constatat că abaterile salariatei nu prezintă gravitatea care să justifice măsura extremă a desfacerii contractului individual de muncă.
Față de declarațiile martorilor, tribunalul a constatat că măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă este excesivă.
Dosarul cauzei este de natură să prezinte o situație în fapt de care nu poate fi vinovată exclusiv salariata -, contrar celor reținute în decizia de sancționare.
Cât privește nulitatea absolută invocată de către contestatoare tribunalul a constatat că decizia a fost emisă cu îndeplinirea condițiilor de forma prevăzută de lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, determinată de o apreciere eronată a probatoriilor administrate.
Se arată de către recurentă că s-a apreciat în mod eronat gradul de vinovăție al contestatorului în săvârșirea abaterilor disciplinare față de modul repetitiv în care au fost săvârșite, perseverența comportamentului culpabil al contestatorului.
Relațiile tensionate cu ceilalți angajați menținute voit de către contestator împietează asupra derulării normale a programului de lucru, precum și modificarea foilor de alimentație pentru persoanele internate, aceste elemente fiind circumstanțiate netemeinic de către prima instanță.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond se constată că în cauză recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art.312 pr.civ. urmează a-l respinge.
Starea de fapt stabilită de către prima instanță este în acord cu probatoriile administrate, depozițiile martorilor audiați vin să circumstanțieze abaterile reținute în sarcina contestatorului, odată cu emiterea deciziei.
Discuțiile și relațiile contestatorului cu ceilalți colegi se încadrează în limitele unor relații de muncă și colegialitate normale, normalitatea presupunând nu relații liniare ci relații influențate și determinate de încărcătura specifică activității desfășurate, de implicarea în activitatea desfășurată, cum declarată cei doi martori audiați la instanța de fond și.
De asemenea, acțiunea reclamantei de a schimba foaia de alimentație, fără a pune în pericol starea pacientului, imposibilitatea punerii în pericol a sănătății, de natură obiectivă, a fost corect apreciată de către prima instanță atunci când a apreciat asupra gravității abaterii săvârșite de către contestator.
Pe cale de consecință, se constată că prima instanță a făcut o corectă circumstanțiere a stării de fapt precum și a dispozițiilor legale ce privesc condițiile aplicării sancțiunii disciplinare, astfel cum sunt ele prevăzute de art.266 Codul muncii.
Împrejurările săvârșirii faptelor descrise, arătate mai sus, lipsa consecințelor abaterii asupra climatului de serviciu, implicarea a angajatului în săvârșirea abaterilor ce exclud intenția sunt elemente temeinic apreciate de către instanța de fond, astfel încât se va alătura recursul promovat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimatul FUNDAȚIA " ", împotriva sentinței civile nr.1383 din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu contestatorul -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Ex.2//28.01.2008
Jud.fond.
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Tamara Carmen Bunoiu, Manuela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 916/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 378/2008. Curtea... → |
|---|
