Contestație decizie de concediere. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 134/
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimatul CONSILIUL JUDEȚULUI G - prin președinte, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1654/07.11.2007 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu, contestatoarea, având ca obiect "contestație decizie de concediere" împotriva deciziei numărul 417/13.12.2006 emisă de instituția recurentă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimata contestatoare personal și asistată de avocat -, lipsă fiind recurentul intimat CONSILIUL JUDEȚULUI G - prin președinte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; în cadrul motivelor de recurs intimatul Consiliul Județului Gas olicitat judecarea cauzei în lipsa sa, după care:
Apărătorul intimatei contestatoare depune Hotărârea nr. 570/31.01.2008 emisă de instituția recurentă privind modificarea organigramei și a statutului de funcții pentru aparatul de specialitate al Consiliului Județului
Precizează că recurenta a creat 44 de posturi în cadrul direcției tehnice fiind scoase la concurs o parte din ele. Pentru posturile de audit tehnic nu s-a dat concurs iar contestatoarei i se putea oferi post la Direcția Drumuri și Poduri sau la Direcția Tehnică - arhitect. La Direcția Tehnică - Investiții un coleg al contestatoarei fost promovat fără ca postul să fie scos la concurs. În aceeași situație au fost redistribuiți 3 colegi de la Compartimentul Audit la Direcțiile: Drumuri și Poduri, Audit și Programare nesusținând concurs și necorespunzător pregătirii pe care aceștia o aveau.
Învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată nemaifiind cereri de formulat și, având în vedere că prin motivele de recurs instituția intimată a solicitat judecarea în lipsa sa, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei contestatoaresolicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea legalității și temeiniciei hotărârii pronunțată de prima instanță care, în mod just, în baza probatoriilor administrate, a dispus reintegrarea contestatoarei.
Desființarea locului de muncă nu a avut loc efectiv și din organigramă se deduce că după desființare au rămas 160 de posturi iar în a doua organigramă au fost aprobate 223 posturi pentru ca în organigrama actuală să fie un număr de 230 posturi.
Din analiza celor 3 organigrame înainte și după concediere rezultă faptul că nu a existat o cauză serioasă și reală pentru desființarea postului contestatoarei. Deși s-a desființat compartimentul unde aceasta își desfășura activitatea totuși ceilalți colegi au fost repartizați. Un exemplu pe post de referent 1 a fost repartizat un coleg cu studii medii deși postul prevede studii superioare.
Curtea pune în discuție intimatei prin apărător aspectul că postul de referent 1A nu este menționat pe statul de plată sau în organigramele depuse la dosar. Există acest post la Direcția Patrimoniu însă nu este prezent și la celelalte direcții.
Apărătorul intimatei susține că este reală deducția instanței însă persoanele redistribuite se apreciază că au participat la concurs și pentru că au solicitat ca posturile să fie modificate în funcționar public, colegii cu studii medii ai contestatoarei nu au mai susținut examen.
Conform pregătirii, vechimii în muncă de 30 de ani, contractului civil, contestatoarea era riguroasă în executarea lucrărilor și pentru că a adus la cunoștința conducerii Consiliului Județean inadvertențele, greșelile sau nelegalitățile cu privire la lucrările de execuție, a plăților neefectuate în cuantum de 3 miliarde lei vechi, apreciază că de fapt acestea au fost motivele reale pentru care nu s-a mai dorit redistribuirea contestatoarei pe vreun post din organigramele emise de instituția intimată. Încetarea contractului de muncă al contestatoarei nu reprezintă o bază serioasă și decizia luată de intimat nu este obiectivă așa cum nici motivele de recurs nu sunt.
Pentru motivele expuse solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față înregistrat sub nr. 5101/121/04.02.2008 la Curtea de APEL GALAȚI - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată inițial sub nr. 277/15.01.2007 pe rolul Tribunalului Galați, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Județului G, anularea deciziei nr. 4171/13.12.2006, reîncadrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei, plata drepturilor salariale la data desfacerii contractului de muncă, până la data reintegrării.
Motivându-și în fapt contestația, susținut că în mod nelegal, intimatul a dispus desființarea compartimentului de audit tehnic, având în vedere faptul că noua organigramă are un număr de 223 angajați, față de 160 din organigrama anterioară. De asemenea, a mai arătat, că a fost singura angajată a compartimentului sus-arătat, care nu a fost redistribuită într-un alt post vacant.
A invocat faptul că intimatul nu a respectat dispozițiile art. 74 și 76 din Codul muncii care, se sancționează cu nulitatea absolută a deciziei contestate.
În susținerea contestației s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimatul, în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată motivat de faptul că reorganizarea dispusă a fost reală și efectivă în scopul rentabilizării activității corpului de funcționari. A mai precizat că măsura concedierii este legală și temeinică și are la bază Programul de restructurare aprobat de Consiliul intimatului, prin Hotărârea nr. 343/2006 (filele 70-79 dosar fond).
În combaterea susținerilor contestatoarei s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Instanța, prin sentința civilă nr. 315/08.02.2007, a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr. 417/13.12.2006, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior și a obligat intimatul să-i plătească drepturile salariale indexate, majorate și actualizate, de la data concedierii, până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că decizia contestată, a fost emisă cu nerespectarea condițiilor de formă și de fond, prevăzute de art. 73 și 74 din Codul muncii, care prevăd obligativitatea mențiunilor cu privire la motivele concedierii și locurile vacante.
Astfel, potrivit art. 76 din Codul muncii, concedierea care nu respectă procedura prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută.
Împotriva acestei sentințe, intimatul a formulat recurs, fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr-.
A invocat faptul că, în mod greșit instanța de fond a reținut că decizia contestată nu cuprinde toate elementele prevăzute de art. 73 și 74 din Codul muncii.
Instanța de recurs, prin decizia civilă nr. 507/R/30.05.2007, a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 315/08.02.2007 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, motivat de faptul că așa cum rezultă din redactarea textului art. 64 din Codul muncii, legiuitorul a prevăzut în mod expres obligațiile angajatorului de a-i propune salariatului, alte locuri de muncă potrivit pregătirii sale profesionale sau, după caz, compatibile cu capacitatea sa de muncă, stabilită de medicul de medicina muncii și în cazul concedierii colective.
În cauză, fiind vorba despre o concediere individuală, instanța de recurs a reținut că dispozițiile legale amintite nu au fost încălcate și, faptul că instanța s-a pronunțat numai pe excepția nulității absolute fără a analiza fondul, a condus la casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Galați.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 5101/121/29.06.2007.
În acest ciclu procesual au fost administrate noi probe, respectiv proba cu acte - organigrama existentă înainte și după concedierea contestatoarei și statul de funcții.
Prin sentința civilă nr. 1654/07.11.2007 a Tribunalului Galațis -a admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Consiliul Județului
S-a dispus anularea Dispoziției nr. 417/13.12.2006 și repunerea părților în situația anterioară emiterii dispoziției.
A fost obligată pârâta să plătească contestatoarei drepturile salariale în temeiul dispozițiilor art. 78 Codul muncii.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind imputarea drepturilor salariale, Președintelui.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 238/08.12.2004 (fila 7 la dosar -), contestatoarea a fost încadrată pe durată nedeterminată, în funcția de referent gradul I A în cadrul Direcției audit - Compartimentul de audit tehnic.
Prin dispoziția nr. 417/13.12.2006, a fost concediată în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, începând cu data de 13.12.2006 pe motiv că postul ocupat de aceasta a fost desființat.
Instanța a apreciat că măsura dispusă de intimat este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reprezintă încetarea contractului, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, transformării tehnologice sau a reorganizării activității.
Condiția de legalitate impusă este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă (art. 65 alin. 2 din Codul muncii ).
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acesteia ori în statutul de funcții.
Prin urmare, pentru a se constata dacă desființarea locului de muncă a avut loc în mod efectiv trebuie să fie cercetate statul de funcții și/sau organizarea unității. Desființarea nu este efectivă dacă este urmată de reînființarea altor posturi. Aceasta are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv adică, este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
În prezenta cauză, din analiza conținutului celor două organigrame prezentate de intimat, respectiv organigrama anterioară și cea după concedierea contestatoarei, instanța de fond a constatat că nu se poate reține existența unei cauze reale și serioase care să fi determinat desființarea postului.
Astfel, anterior concedierii contestatoarei, aparatul de specialitate al Consiliului Județului G era format din 160 de posturi iar după concedierea acesteia, din 223 de posturi.
Deși compartimentul unde lucra și contestatoarea s-a desființat, numărul total de posturi a crescut, personalul - cu excepția contestatoarei - fiind redistribuit la alte compartimente.
De asemenea, motivele invocate de intimat în dispoziția contestată, în sensul că în noua organigramă nu se regăsește nici un post de natura studiilor contestatoarei (studii superioare de scurtă durată) nu au fost reținute motivat de faptul că altor persoane cu studii medii li s-a oferit un loc de muncă, contestatoarea fiind singura disponibilizată.
Având în vedere că, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că încetarea raporturilor de muncă ale contestatoarei a fost determinată de o cauză reală și serioasă, iar criteriile de bază cărora intimatul a emis dispoziția contestată sunt obiective, instanța a admis în parte contestația, a dispus anularea dispoziției nr. 417/13.12.2006 cu repunerea părților în situația anterioară concedierii.
În temeiul dispozițiilor art. 78 din Codul munciia obligat intimatul să plătească contestatoarei drepturile salariale.
Cât privește capătul de cerere prin care contestatoarea a solicitat ca drepturile sale salariale să fie imputate Președintelui a fost respins ca nefondat motivat de faptul că aceasta este obligația stabilită de către legiuitor (art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii ) în sarcina angajatorului respectiv Consiliul județului G și nicidecum față de reprezentantul acestuia.
Împotriva acestei hotărâri declarat recurs intimata Consiliul Județean considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând, a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile situației dedusă judecății.
Astfel, instanța a considerat, în mod eronat, că dispozițiile art. 65 alin. 1 din Codul muncii sunt următoarele:
Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității fără să țină seama că acest text a fost modificat încă din luna septembrie 2006, prin nr.OUG 55/2006.
În al doilea rând, desființarea locului de muncă al contestatoarei a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației ca nefondată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond referitor la faptul că aceasta și-a motivat hotărârea sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile situației dedusă judecății, instanța apreciază că este întemeiată dar nu conduce la modificarea hotărârii recurate.
Este adevărat că art. 65 alin. 1 din Codul munciia fost modificat prin nr.OUG 55/2006 și are următorul conținut: "Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului de muncă, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia".
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Problema ce trebuie analizată în cauza dedusă judecății este aceea dacă desființarea locului de muncă al contestatoarei a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
Pentru a se constata dacă desființarea locului de muncă a avut loc în mod efectiv, trebuie să fie analizate statul de funcții și organigrama unității.
Desființarea nu este efectivă dacă este urmată de reînființarea altor posturi. Au o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de reorganizarea activității, transformării tehnologice, dificultăților economice și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Ori, recurenta-intimată nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că realitatea desființării postului deținut de contestatoare a fost determinată de unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestora.
Astfel, analizând conținutul celor două organigrame depuse la dosar de către recurentă, respectiv organigrama anterioară și cea după concedierea contestatoarei, nu se poate reține existența unei cauze reale și serioase care să fi determinat desființarea postului.
Organigrama aparatului propriu al Consiliului județului G aprobată prin Hotărârea nr. 343/2006 prin care a fost desființat Compartimentul Audit Tehnic conține un număr de 223 angajați față de 160 angajați conform organigramei aprobată prin Hotărârea nr. 94/2004 și în baza căreia funcționat compartimentul.
Se poate observa că prin aprobarea noii organigrame în cadrul Consiliului județului G au fost create 62 de posturi în baza cărora s-au făcut angajări de personal cu studii medii, în timp ce contestatoarei nu i s-a oferit nici un loc de muncă corespunzător pregătirii profesionale.
De asemenea, conform noii organigrame și ținând cont de pregătirea profesională a contestatoarei (absolventă a Facultății de Tehnologie și Chimia Produselor Alimentare și Tehnologie - Secția construcții civile și industriale) recurenta putea să-i ofere un loc de muncă în cadrul Direcției Tehnice Investiții și Implementări Programe așa cum le-a oferit celor doi colegi din cadrul compartimentului care a fost desființat.
Ori, toate aceste situații confirmă situația reținută de instanța de fond că, în prezenta cauză, nu s-a dovedit că desființarea postului deținut de intimata contestatoare a fost determinată de o cauză reală și serioasă, deoarece în cadrul Consiliului județului G numărul de posturi nu a scăzut așa cum susține recurenta ci, dimpotrivă, acesta a crescut de la 160 posturi la 223 posturi.
În atare condiții, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă și, prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de intimatul Consiliul Județului G ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimatul CONSILIUL JUDEȚULUI G - prin președinte, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1654/07.11.2007 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: -
: 2 ex.//09 Aprilie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 138/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 126/2009. Curtea... → |
|---|
