Contestație decizie de concediere. Decizia 1365/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1365
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata SC & SRL, împotriva sentinței civile nr. 2597/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat, pentru recurenta intimată, și avocat, pentru intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta intimată, învederează instanței că s-au depus precizări, prin care s-a renunțat la nelegalitatea deciziei de concediere, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în ceea ce privește capătul de cerere referitor la tichetele de masă.
Avocat, pentru intimatul contestator, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2597 de la 26 iunie 2009 admis în parte acțiunea precizată formulata de contestatorul, împotriva intimatei SC. & SRL M, județul
A constatat nulitatea deciziei nr. 210/10.09.2008 emisă de intimată.
A constatat încetat contractul individual de muncă al contestatorului, prin demisie, începând cu data de 01.09.2008.
A obligat intimata să-i plătească contestatorului contravaloarea actualizată la data plății efective a tichetelor de masă pentru luna iulie 2008, corespunzător cu timpul efectiv lucrat.
A respins capătul de cerere privind rectificarea carnetului de muncă.
A obligat pârâta să-i plătească contestatorului 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul societății intimate începând cu 01.03.2007 si pana la 10.09.2008 când i-a fost desfăcut contractul individual de munca prin Decizia nr. 210/10.09.2008 in baza art 61 lit. a) din Codul Muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 268. decizia de sancționare trebuie sa cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute anumite mențiuni obligatorii.
Printre acestea descrierea faptei care constituie abatere disciplinara (litera a), precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul de munca, care au fost încălcate de salariat, (lit. b) instanța competenta la care sancțiunea poate fi contestata (lit f).
In speță mențiunile arătate nu se regăsesc in cuprinsul deciziei contestate. Astfel, decizia de sancționare nu cuprinde prevederile statutare, regulamentare sau contractuale încălcate, nu este descrisa fapta ce se susține ca este abatere disciplinara si nici instanța la care poate fi contestata decizia.
Constatând că decizia de concediere, ca decizie de sancționare, nu respectă condițiile imperative impuse de art 268 Codul Muncii, tribunalul a constatat nulitatea absolută a acesteia și a constatat că raporturile de muncă dintre părți au încetat nu ca urmare a unei decizii de concediere ci, prin voința unilaterală a salariatului.
Fiind un act unilateral, demisia produce efecte prin timp ca manifestare de voință a salariatului, independent de voința angajatorului.
In speță, reclamantul a făcut dovada ca la data de 18.08.2008 si-a prezentat demisia, aceasta fiind înregistrata de societate sub nr. 2134/18.08.2008 si aprobata de acesta, conform mențiunii efectuate chiar pe cerere.
Din foaia colectiva de prezenta, aflata la fila 83 din dosar, rezulta ca salariatul a respectat termenul de preaviz, acesta prezentându-se la serviciu in tot cursul lunii august 2008.
Ca urmare, instanța a constatat încetat contractul individual de muncă al reclamantului, prin demisie, începând cu data de 01.09.2008, conform art 79 coroborat cu art. 55 lit c Codul Muncii.
În ceea ce privește plata contravalorii tichetelor de masă pentru lunile iulie și august, instanța reține dispozițiile art. 19 lit. m din Regulamentul de Ordine Interioară, conform cărora, tichetele de masă se acordă lunar în funcție de posibilitățile financiare ale societății pe criterii de performanță corespunzător timpului efectiv lucrat. Tichetele nu se acordă în situația în care salariatul și-a prezentat demisia, pentru luna curentă și luna următoare, în care expiră preavizul.
Reținând că cererea de demisie a fost formulată și depusă în luna august, instanța constată întemeiată în parte cererea contestatorului, acesta având dreptul la contravaloarea tichetelor de masă doar pentru luna anterioară demisiei, luna iulie 2008.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat întemeiată în parte contestația, urmând să admită în parte și să constate nulitatea absolută a deciziei de concediere emisă de intimată, a constatat încetate raporturile de muncă dintre părți, prin demisie la data de 01.09.2008, obligat intimata să achite contestatorului contravaloarea tichetelor de masă pentru luna iulie 2008, corespunzător timpului lucrat.
Instanța a respins capătul de cerere privind rectificarea carnetului de muncă, având in vedere ca potrivit disp. Decretului 92/1976 rectificările se efectuează de către unitatea care deține carnetul, ori, in speță, așa cum însăși reclamantul a recunoscut, carnetul de munca nu se mai afla la societatea parata, ci la ITM.
În aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, a obligat intimata la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal și motivat intimata SC & SRL, arătând în esență că reclamanta nu a dovedit că a respectat termenul de preaviz, aceasta nemaiprezentându-se la serviciu din data de 18.08.2008, așa cum rezultă din foia de pontaj aferentă lunii august, depusă la dosarul cauzei ca probă concludentă și pertinentă.
O gravă eroare de judecată este constatarea încetării începând cu data de 01.09.2009, deși după data de 18.08.2008 nu s-a mai prezentat la serviciu, cu toate că a fost în cunoștință direct și în mod expres de obligativitatea respectării termenului de preaviz de 20 de zile prevăzut de CCM la nivel național, așa cum rezultă din rezoluția pusă pe cererea de demisie unde se și specifică că în data de 7.09.2009, va înceta prin demisie.
Referitor la tichetele de masă, conform art.19 lit.m din tichetele de masă se acordă lunar însă condiționat de posibilitățile financiare ale societății și nu se acordă dacă salariatul are absențe nemotivare sau dacă își dă demisia.
S-a arătat că reclamantul a primit integral toate drepturile salariale, așa cum rezultă din statele de plată depuse la dosarul cauzei.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă Curtea a reținut următoarele:
În mod corect prima instanță a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.210/10.09.2008, întrucât se reține că aceasta nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 268 al.2 Codul Muncii, și anume, lipsește descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precum și prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau CCM aplicabil care au fost încălcate de salariat.
Motivarea în fapt și în drept reprezintă condiții ad validitatem. În speță decizia este lovită de nulitate deoarece nu cuprinde mențiuni privitoarele la abaterile săvârșite de salariat, sau la dispozițiile din regulamentul intern încălcate.
Instanța de fond a reținut că intimatului reclamant i-a încetat contractul individual de muncă, în mod legal prin demisie, aspect confirmat de cererea acesteia (fila 33 dosar fond) înregistrată de societatea recurentă sub nr. 2134/18.08.2008, astfel că va fi înlăturată critica din recurs cu privire la faptul că hotărârea s-a bazat doar pe declarația de martor, fără a fi avute în vedere înscrisurile de la dosar.
Se constată că această cerere este datată 13.08.2008, iar demisia este solicitată începând cu data de 18.08.2008.
Scopul preavizului este acela de a asigura angajatorului posibilitatea de a lua măsurile necesare înlocuirii salariatului demisionar, evitându-se astfel consecințele negative pe care le-ar putea avea încetarea intempestivă a contractului de muncă.
Se reține că manifestarea de voință a salariatului a fost clară, precisă, lipsită de echivoc, făcută în scris, acordându-se un termen de preaviz începând cu data de 13.08.2008 până la 18.08.2008.
Potrivit art.79 al. 4 din Codul Muncii, termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariații cu funcții de execuție.
Prin urmare, legea stabilește o limită maximă a preavizului, și nu una minimă.
Demisia nu trebuie aprobată de angajator, nu este necesară nici emiterea unei decizii privind încetarea contractului.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la faptul că prima instanță a constatat că a încetat contractul individual de muncă al reclamantului începând cu data de 01.09.2009, întrucât în dispozitivul hotărârii este menționat că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 18.08.2008.
În ceea ce privește tichetele de masă, recurenta nu a făcut dovada că s-ar afla în dificultate financiară, astfel că instanța de fond în mod corect a obligat pârâta să plătească contravaloarea acestora pentru luna iulie 2008, corespunzător cu timpul efectiv lucrat.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 312.pr. civ. îl va respinge.
Având în vedere că intimat nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată, urmează, ca în baza art. 274 Cod pr.civilă, să se respingă cererea cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de intimata SC & SRL M -P, împotriva sentinței civile nr. 2597/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
08.03.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1041/2010. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1109/2009. Curtea... → |
|---|
