Contestație decizie de concediere. Decizia 1041/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1041
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
-- - - Vicepreședinte Instanță
-- - - Vicepreședinte Instanță
Grefier
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul contestator, împotriva sentinței civile nr. 2213/03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ROMÂNIA SA C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul contestator reprezentat de avocat și intimata ROMÂNIA SA C prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic depune întâmpinare.
S-a comunicat un exemplar al întâmpinării reprezentantei recurentului contestator, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentanta recurentului contestator solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, învederând instanței că decizia de desfacere a contractului individual de muncă este abuzivă, iar sancțiunea este foarte aspră după 20 de ani de muncă.
Consilier juridic pentru intimat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței Tribunalului Dolj ca temeinică și legală, conform motivelor formulate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
La data de 25.03.2009, sub nr-, s-a înregistrat contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 25/09.03.2009 emisă de Ford România C, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă.
Motivând în fapt cererea, contestatorul arată că a prin decizia contestată i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 10.03.2009, în temeiul art. 61 lit. a, art. 263, art.264 pct. 1 lit. f Codul Muncii, raportat la art. 88/D/4 din Regulamentul de Ordine Interioară și art. 158 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de companie. S-a reținut intenția sa de a sustrage piese auto din companie în ziua de 25.02.2009, piese din gama DAEWOO, evaluate ca fier vechi.
A susținut că în realitate în ziua de 25.02.2009 a intrat cu microbuzul tip Ford, nr. de înmatriculare -, în jurul orelor 8,00 în incinta unității, mergând spre atelierul auto. În fața magaziei 50, sub niște ambalaje de carton, a găsit câteva piese care nu erau funcționabile din gama DAEWOO. A arătat că intenționa să le ducă la atelierul auto și, cu consultarea colegilor, să se constate dacă se mai pot folosi la mașinile din dotarea atelierului. În momentul în care a ajuns cu autoturismul în atelier, s-au prezentat câteva persoane care au efectuat un control și au găsit piesele menționate. În urma inventarului care s-au efectuat ulterior la magazia 50, s-a constat că nu există piese lipsă.
În decizie se susține că ar fi trebuit să își anunțe superiorii, însă derularea rapidă a evenimentelor a făcu imposibil acest lucru.
A concluzionat că nu a avut intenția să sustragă aceste piese, ci să le refolosească în folosul unității pârâte și, ca urmare, a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, obligarea intimatei să-l reintegreze pe vechiul loc de muncă și să-i plătească drepturile salariale la zi până la integrarea sa efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Contestatorul a depus la dosar decizia nr. 25/09.03.2009.
La data de 12.05.2009 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
Motivând în fapt cererea, intimata a arătat că sancțiunea a fost aplicată după efectuarea cercetării disciplinare prealabile. S-a ținut cont și de împrejurarea că în data de 17.02.2009 a mai existat o sesizare privind sustragerea unor piese din magazia de refuzuri, care au fost încărcate și scoase din unitate de un microbuz marca Ford, de culoare gri. În dotarea unității există doar două astfel de autoturisme, din care unul condus de contestator. În ziua de 17.02.2009, la momentul sesizării, s-a reușit doar verificarea celui de-al doilea autoturism, piesele nefiind găsite la acesta. condus de contestator nu a putut fi verificat întrucât părăsise deja incinta unității.
Referitor la fapta sancționată prin decizia contestată, a arătat că deși contestatorul nu a recunoscut săvârșirea ei, aceasta este probată de declarațiile salariaților -a - gestionar al magaziei de refuzuri, - - șef Servicii Transport, superiorul contestatorului - șef Atelier Transporturi și superior direct al contestatorului. Ultimii doi au declarat că subordonaților nu li s-a solicitat și nici nu au ca atribuții de serviciu colectarea pieselor vechi în vederea refolosirii la autoturismele din dotare. Totodată, în cadrul atelierului nu s-au efectuat niciodată reparații prin folosirea unor piese rebut recondiționate, mai mult - începând cu data de 01.02.2009 nu se mai efectuează nici un fel de reparații în acest atelier, activitatea fiind preluată de alte sectoare.
A solicitat menținerea deciziei nr. 25/09.03.2009 ca fiind temeinică și legală și respingerea contestației ca neîntemeiată.
În susținere a depus la dosar: convocator, note explicative, depoziții salariați referat cercetare disciplinară, fișa privind starea tehnică și evaluare corpuri delicte, extras Regulament de Ordine Interioară și contract colectiv de muncă.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115-118 cod procedură civilă.
Prin sentința nr. 2213 de la 3 iunie 2009 Tribunalul Dolja respins ca nefondată contestația.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Urmare controlului efectuat la ieșirea din unitate s-au găsit asupra contestatorului mai multe piese auto, sustrase din magazia de.
Deși, contestatorul nu a recunoscut faptul sustragerii, probatoriul administrat în cauză a condus la concluzia că sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului este justificată.
întâmplătoare a unor piese aruncate chiar în apropierea magaziei ar fi trebuit să îl determine pe contestator să își anunțe superiorii și nu să le încarce în autoturismul din dotare cu intenția de a le folosi în cadrul atelierului( art. 26 lit.e din ).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă este nelegală întrucât nu s-a dovedit faptul sustragerii ilicite de piese auto, iar cele găsite asupra sa erau deșeuri neutilizabile.
Recurentul a mai susținut și că, nu a avut timpul necesar de a-și anunța superiorii despre piesele auto găsite întrucât, odată ajuns la locul său de muncă - atelierul auto - a fost supus controlului de către personalul de pază.
Recursul este nefondat.
Ca o consecință a raportului de subordonare între părțile contractului individual de muncă, precum și a obligației salariaților de a respecta disciplina muncii (art.39 alin.2 lit.b din Codul Muncii ) este reglementată prerogativa angajatorului de a aplica sancțiuni celor care săvârșesc abateri disciplinare.
Din textul de lege mai sus-citat rezultă că abaterea disciplinară trebuie să îndeplinească o serie de trăsături: să fie o faptă în legătură cu munca, să fie săvârșită cu vinovăție și prin acea faptă să se fi încălcat norme legale ale regulamentului intern, contractului colectiv de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că prin însușirea unui anumit număr de piese auto, contestatorul a încălcat disciplina SC SA.
Din cuprinsul rezultă că activitatea desfășurată de salariați este supusă unui control riguros, inclusiv pe linia gestionării pieselor auto, orice sustragere fiind sancționată în mod sever.
Așa se explică și rațiunea prevederilor conform cărora angajații au obligația să își încunoștințeze superiorii ori de câte ori se ivesc situații ce implică gestionarea pieselor auto, fie ele chiar și uzate.
Or, referatul personalului de pază, raportul Comisiei de disciplină, inclusiv declarațiile martorilor audiați în instanță confirmă conjunctura intenției de sustragere ilicită a mai multor piese auto de către contestator. Acest fapt îmbracă forma unei abateri disciplinare grave, în raport de specificul activității desfășurate de SC SA.
Așa fiind, în conformitate cu art. 312 Cod pr.civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr. 2213/03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC ROMÂNIA SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Constantin Iriza - - | Judecător, - - |
Grefier, |
09.03.2010
Red. -
2 ex/AS
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora Constantin Iriza
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 7515/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1365/2010. Curtea... → |
|---|
